Singura Felina

vineri, 30 septembrie 2011

Prostirea pe fata cu ajutorul celor care ar trebui sa ne atraga atentia ca nu este bine ce se intimpla

Cind ma uit la tribunii trimisi de PD-L, la tv. ex. Minel,  cum el cu figura lui de mare bancher al lumii si cu vocea ingrosata explica  clar cum se va incerca... de parca sintem cobaii lui, explica  fara noima nu mai stiu ce, in timp ce  colegii de platou, care ar trebui sa reprezinte opozitia nu numai politica, se pierd in bancuri si alte zicale intrind in efemer, dinsul ramane un adevarat stilp al politicii, detinatorul adevarului absolut, in timp ce ceilalti sint aruncati in derizoriu. 
Asta a fost si este gresala capitala ca, baltim in prostia asta care nu se mai termina si din care nu mai putem iesi. Faptul ca se intrerupe mereu oricine are ceva clar de spus, pe intelesul tuturor cu cuvintele,  "aveti dovezi? sau numai o parte  face sau spune" trece neobservata dar, dilueaza  efectul unei conversatii serioase. Asta injumatateste la 50 % mesajul si se regaseste intr-o balta  imputita, in mintea auditoriului de orice fel.
Cind vad flecarind la tv. pe cei care ar trebui sa fie fermi si sa ne ia apararea, ma gindesc la strategii puterii care se c.... pe ei de ris si  vad clar cum trebuiesc conduse  ostilitatile. Acei strategi sadici si nemilosi, fata in fata cu oameni de cultura subtiri, care se comporta ca la o cafenea de pe Lipscani, intr-o seara frumoasa de  vara. Trebuie schimbata aceasta strategie de bon-ton, trebuie lasata pudibonderia si trebuiesc adusi oameni care  au aplomb, un discurs scurt si la obiect, format din propozitii scurte pe intelesul tuturor si usor de tinut minte si sa fie contienti ca sint acolo pentru  a   mari receptivitatea asupra celor ce ni se imtimpla, nu sa dea bine pe sticla la colegi, prieteni si nu in ultimul rind familiei. Ei trebuie sa se sacrifice aratind  crudul adevar, nu sa ne pierdem in zicale. Zicalele vor fi bune pentru cind vom fi pe drumul cel bun si ne vom permite o mica pauza de la  problemele crunte, cu care ne  confruntam toti zilnic. 
Aparitiile pe sticla trebuiesc minutios gindite, de catre strategii opozitiei de orice fel. Nu mai trebuiesc lasate la intimplare flecarelile sterile, care nu ajuta la nimic si doar la   hotii puterii. Singurul lucru bun ce fac aceste  flecareli este ca  ajuta la desconsiderarea mintilor lucide ca si cum nu e nimic de facut, toti sint la fel, asa ar fi facut si ei sau, asa vor face.  Daca nu luam aceste lucruri evidente  in serios, o sa baltim in continuare in prostie si alesii nostrii isi vor face de cap fara frica de nimic. Sa nu uitam ca  cei chemati pe sticla, se adreseaza tuturor romanilor  de la vlatica pina la opinca si la urma urmei, opinca pune stampila pe buletinul de vot. Si ei trebuiesc facuti sa inteleaga incotro trebuie sa mearga  natia noastra si ca asta depinde de votul lor. Ei cei multi trebuiesc luminati, nu cu intreruperi subtiri de bon-ton cu zicale si bancuri. Sper ca am fost inteleasa, de cine a vrut sa inteleaga. Curaj !!!  Prin poarta tv. libere gen Antena 3, putem sa transmitem cel mai  penetrant mesaj.  Cu speranta, Odorica

Stire bomba la ora 6 dim. :))))


Stirea bmba este ca sunt tot mai multe voci din lumea financiara internationala care, spun ca Greciei  ii trebuiesc  sterse toate datoriile.:)))) Numai asa scapa   tarile  din lumea euro(Europa) si   degringolada imprevizibila pe care ar lua-o finantele lumii. Asta mai zic si eu stire. Bravo grecilor!!!! Au trait si traiesc bine. Au salarii multumitoare, sanatatea si invatamintul la fel.
Dar noi il vedem pe piticul mincinos pe sticla care, spune ca  guvernul nostru a luat cele mai bune  solutii sacrificindu-ne fiinta umana a acestui neam, pentru a ne scapa de faliment.
De ce socotesc ca aceasta este o veste buna pentru noi? Pentru ca nu ne va mai da nimeni bani  imprumut,  zice-se ca pentru salarii si pensii, dar acestea ramin tot mici si taiate mereu.
Si cu aceasta ocazie cind se va taia conducta de bani de imprumut pentru hotii tarii, atunci se vor separa apele. Vom stii ce se face cu banii nostrii si nu vom  mai impovara generatiile viitoare cu datorii de neachitat.
 SE VA TERMINA CU " TRAI NINIACO PE BANII BABACHII".
Munca si frustrarile noastre de toate felurile nu se vor mai duce pe  chefurile primului betiv al tarii si nici pe cohorta de parasutiste hoate in frunte cu prima parasutista, careia ii vedem  tinutele si gentile cit  pensia pe un an, sau 2 a unui pensionar. Singura scuturatura acum este ca i se scutura basinile cind,  se mai impiedica  datorita tocurilor de 20 cm.
Abia atunci se va vedea ca, au furat tot si viitorul nostru si al urmasilor nostrii si  neamul nostru atit de rabdator,  va pune mana pe ce va apuca si  nu vor avea mila caci, se va ajunge sa ne mincam ca cainii, daca nu vom pedepsi aceste creaturi ale iadului, pe care nu putem sub nici o forma sa-i alungam cu  referirea la legile Constitutiei. Ei raspund ca " isi asuma raspunderea". Ce raspundere au aceste bestii? Raspunderea pentru viata de desfriu pe miliarde de euro, din munca noastra sau pe datorie?
Asa ca aceasta stergere de datorii a Greciei va face ca la noi in  Romania sa se desparta apele caci, pina acum se prelungea  boala. "Boala lunga moartea sigura". Banii platiti de noi pentru fiintele cu sufletele smolite, venite peste noi din fundul iadului. Sa-i intoarcem in IAD acolo unde le este locul. Curaj !!! Sta in puterea noastra sau vom fi obligati de viata si de situatia internationala,sa-i maturam din viata noastra si SA RECUPERAM DIN AVERILE LOR IMOBILIARE SI DIN BANCILE  DE PE ALTE PARADISURI FISCALE, TOT CE SE MAI POATE.  Soarta tine cu noi, totul va fi in scurt.
ACEASTA ESTE SANSA NOASTRA.  Asa ne cere viata ca, cu bisturiul sa scoatem tumoarea care ne macina existenta pina la anihilare.  SUCCESURI !!!!!

Problemele romanilor de pretutindeni

autor: FrontPress
La sfârşitul acestei săptămâni, peste 200 de reprezentanţi ai românilor din întreaga lume se vor reuni la Bucureşti în cadrul unui forum organizat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Dincolo de orice fel de chestiuni politice trecătoare, acest forum are în faţă foarte multe probleme cu care se confruntă românii din afara ţării. Nu este nimic nou: problemele sunt vechi de câteva sute de ani.
În primul rând, este vorba de chestiunile care îi afectează pe etnicii români cetăţeni ai statelor vecine României: Ucraina, Bulgaria, Serbia şi Ungaria. De mai mulţi ani am scris articole despre ce se întâmplă în aceste comunităţi româneşti. Problemele principale rămân aceleaşi: lipsa de mass-media în limba maternă, lipsa şcolilor în limba maternă, lipsa libertăţii religioase. Acestea sunt drepturi fundamentale ale românilor din statele enumerate mai sus, drepturi garantate prin tratate internaţionale semnate de aceste state. Unele din ele sunt îndeplinite parţial, altele sunt ignorate total. Lipsa acestor drepturi duce încet-încet la deznaţionalizarea comunităţilor româneşti, la asimilarea lor în etnia majoritară. Pe lângă toate acestea se adaugă şi măsurile întreprinse, mai mult sau mai puţin discret, de statele unde se găsesc români. Este vorba de o lovitură directă în fundamentul acestor comunităţi: inventarea şi promovarea limbii moldoveneşti şi a limbii vlahe ca limbi deosebite de limba română.
În al doilea rând, vin problemele românilor emigraţi peste hotare înainte şi după 1989. Cea mai arzătoare problemă în acest caz este imaginea românilor, trataţi în presa europeană ca cetăţeni de mâna a doua. Consecinţa imediată a acestui tratament din mass-media este tratarea în realitate a cetăţenilor români drept cetăţeni de mâna a doua. În esenţă este vorba de o gigantică problemă de imagine. Prestigiul se câştigă foarte greu şi se pierde foarte uşor. Munca a mii de studenţi români cu rezultate foarte bune sau a sute de cercetători este aruncată la gunoi cu un singur articol despre un cetăţean român (sau mai mulţi) care comit infracţiuni.
În tratarea acestor probleme nu trebuie să inventăm nimic nou, doar trebuie să privim la ce au făcut înaintaşii noştri. Secolul al XIX-lea a fost marcat de lupta pentru românii din afara graniţelor României, luptă care a avut ca final realizarea României Mari. Principalul mecanism a fost constituit de sprijinirea financiară a românilor din afara graniţelor ţării pentru ca aceştia să studieze. Şi în ziua de azi România acordă acest sprijin financiar – şi nu doar pentru studii. Câţi bani sunt investiţi în această direcţie reprezintă o altă discuţie – nici în secolul al XIX-lea nu erau destui bani şi de multe ori nu luau cele mai fericite direcţii. Însă există o deosebire majoră între ce se întâmplă azi şi ce se întâmpla acum 200 de ani. Românii din trecut erau mândri că sunt români. Mândri nu în sensul de a se bate cu cărămida în piept. Pur şi simplu, nu aveau inoculat sentimentul că ar fi cu ceva inferiori altor, erau români şi prin aceasta erau egali cu celelalte naţiuni. Nu aveau niciun fel de reţinere în a se comporta de la egal la egal cu alţii. Cumva acest sentiment lipseşte în ziua de azi atât la românii din România, cât şi la cei din afara ţării. Cred că doar prin regăsirea acestui sentiment de mândrie se poate face ceva durabil.
P.S. Nu m-am referit la românii din R. Moldova ca la o diasporă. Românii din R. Moldova sunt la ei acasă, nu sunt plecaţi aiurea. Doar că şi unora dintre ei le lipseşte într-o oarecare măsură mândria că sunt români. O mândrie calmă, lipsită de excese. Sunt român şi am aceleaşi drepturi cu oricare altă etnie. Nu sunt inferior nimănui şi cer să fiu tratat corect. Atât. De George Damian – Timpul

joi, 29 septembrie 2011

Nicolae Steinhardt(1912-1989) despre tigani

Articol publicat in: Internet


steinhardtPrintre ţigani. Rasismul este o demenţă, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuşirile ei, este o nerozie. Sunt mai degrabă certăreţi, rostul vieţii lor e gâlceava, harţa; fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoşi, minţim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Şi găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun. (…) Şi nu le poţi intra în voie. Oricât de frumos le vorbeşti, orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile. Leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă, ca instinctul de conservare. Şi nu pot bea în cârciumi, numai afară, pe stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului; şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul ţopăitor. Cărora Coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care îşi fac din cur o goarnă“.
Jurnalului fericirii“ (Editura Dacia, 1992, pagina 205)
http://teodorapetrescu.blogspot.com/

miercuri, 28 septembrie 2011

Vietile fascinante a 2 femei mafiot(mafioate)


Foto Leona Helmsley(192o-2oo7)

Bani, droguri şi faimă: vieţile fascinante ale mafioţilor americani


Dacă tot îţi vinzi sufletul Diavolului, ar fi bine să o faci pentru ceva care să merite! Iar din acest punct de vedere, mafioţii au avut grijă să nu iasă în pierdere. Iată poveştile fascinante ale doua, dintre cei mai mari mafioţi ai lumii, personaje care au făcut subiectul a zeci de cărţi şi filme:
Mama Mandelbaum (1818–1894)
Unul dintre primii „naşi” ai New Yorkului a fost de fapt o „naşă”. Frederika „Mama” Mandelbaum, sau „Marm” pentru prieteni, a fost cea mai importantă traficantă de bunuri furate din New Yorkul postbelic. Între 1862 şi 1882, „afacerea” i-a adus Mamei Mandelbaum zece milioane de dolari, suficient încât să-şi cumpere o clădire de trei etaje, într-un cartier rezidenţial.

Marm

„Marm” obişnuia să organizeze petreceri luxoase pentru prietenii săi, poliţiştii şi politicienii corupţi. Pentru că-şi permitea, „naşa” mânca de toţi banii, greutatea ei depăşind 120 de kilograme. Dar, ca orice mafiot cu suflet mare, „Marm” ştia să-şi ajute confraţii. Astfel, femeia şi-a deschis o şcoală, unde orfanii şi vagabonzii erau învăţaţi arta furatului. În 1884 a fost arestată, însă a fugit în Canada înainte de proces. A reuşit să ia cu ea un milion de dolari, în cash, ceea ce i-a asigurat un trai confortabil, până în 1894, când a decedat.

Leona Helmsley (1920–2007)

Leona a trăit în mare parte vestitul vis american: o croitoreasă divorţată şi cu o armată de copii întâlneşte un mogul – Harry Helmsley în cazul nostru – care se îndrăgosteşte de ea şi o ia de nevastă (chiar dacă prinţul din povestea noastră era deja căsătorit). În 1980, Harry o numeşte pe Leona preşedinte al Helmsley Palace Hotel. În scurt timp femeia devine teroarea angajaţilor şi-şi câştigă numele de „Regina Răutăţii”. Tirania nu durează mult însă, în 1988 cei doi fiind condamnaţi pentru o serie de delicte, printre care fraudă fiscală şi şantaj.


Leona a făcut 18 luni de închisoare şi a fost obligată să plăteasca statului taxe în valoare de şapte milioane de dolari. Desigur, asta nu înseamnă că visul american s-a terminat aici – la momentul morţii sale averea îi era estimată la patru miliarde de dolari, dintre care doisprezece milioane i-au revenit prin testament câinelui său, Trouble.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

SUA si AL-QAEDA de aceeasi parte a baricadei

SUA si Al-Qaeda de aceeasi parte a baricadei in privinta presedintelui Iranului!

autor: FrontPress 
Presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a reusit sa faca imposibilul. Teroristii de la al-Qaeda s-au plasat de aceeasi parte a baricadei cu “Marele satan”, Statele Unite ale Americii, impotriva liderului de la Teheran, care si-a exprimat indoielile cu privire la mai multe aspecte legate de versiunea oficiala a atentatelor din 9 septembrie 20011.
Adresa de internet a postului de televiziune ABC a citat un articol dintr-o revista a teroristilor musulmani, care cataloga drept “ridicole” teoriile lui Ahmadinejad, care a insinuat de mai multe ori ca atacurile de acum 10 ani au fost savarsite (sau cel putin sustinute) de guvernul american si de serviciile secrete, pentru a crea un pretext in vederea invadarii mai multor state musulmane.
Presedintele iranian a afirmat recent ca atacurile de la 11 septembrie, asupra Statelor Unite, raman in continuare un “mister”. In plus, intr-un interviu pentru Associated Press, acesta a spus ca, in calitate de inginer, este absolut sigur ca Turnurile Gemene din New York nu au fost distruse de cele doua avioane de pasageri ci de o explozie controlata.
“Cateva avioane nu pot deveni rachete si nu au cum sa ajunga sa loveasca in inima Statelor Unite fara ca serviciile de informatii sa nu stie”, a adaugat presedintele republicii islamice. Sursa: FrontPress.ro

luni, 26 septembrie 2011

Hitler, Made in Taiwan

autor: FrontPress 27.09.2011
Expunerea la vânzare a unor brelocuri înfăţişându-l pe fostul cancelar german Adolf Hitler, în lanţul de magazine 7-Eleven din Taiwan, a dat naştere unui scandal internaţional şi intens mediatizat. Conform Daily Telegraph, brelocurile sunt inscripţionate cu desene manga care îl reprezintă stilizat pe Hitler îmbrăcat cu un sacou kaki, descheiat la nasturi.
„Am fost consternaţi când am văzut aceste imagini”, a declarat Simona Halperin, reprezentant al Oficiului Economic şi Cultural israelian în Taipei. Acesta şi-a mai exprimat spernaţa că acest act de marketing este un act de „ignoranţă” şi nu reflectă „vreun sprijin sau asociere cu atrocităţile comise în timpul Holocaustului de către nazişti”, scrie Jurnalul Naţional.
Un oficial al lanţului de magazine a încercat să explice că alăturarea lui Hitler cu figura de pe brelocuri este falsă. „Nu seamănă deloc cu Hitler. Aceea nu este o mustaţă, ci doar un dinte, stilizat”, a declarat acesta citat de AFP, uitând să spună că în cultura populară din Asia de Est există o adevărată fascinaţie pentru Hitler şi naţional-socialism, din India până în Japonia. Sursa: FrontPress.ro

Fenomenul " sufletelor pereche"

Programul karmic, fenomenul "sufletelor pereche" si dreptul divin

O perspectiva hermetica cu privire la fenomenul "sufletelor pereche" si cu privire la alte relatii multi-incarnationale

(Relatii care au loc si se desfasoara in decursul mai multor incarnari, deci relatii ce dureaza prin incarnari multiple)


Deşi termenul „suflet pereche” este folosit îndeobşte spre a descrie un spectru destul de larg de relaţii umane, din perspectivă Hermetică el se referă la un fenomen foarte specific şi destul de neobişnuit. El înseamnă mult mai mult decât o intensitate neobişnuit de mare a iubirii umane, sau un grad neobişnuit de mare de raport între oameni. De fapt el este tipul de relaţie cea mai intimă şi de cea mai lungă durată care poate exista între două fiinţe umane.

Acest fel de întrepătrundere de vieţi are loc la nivelul Individual al Sinelui, şi începe în momentul în care un Sine Superior uman singular [adică unul singur, nu mai multe], proiectează original două Sine Individuale întru acelaşi moment al spaţiu-timpului. De obicei, atunci când un Sine Superior uman (Corpul nostru Mental Etern) creează sau proiectează o cuantă a Sa Însăşi în tărâmul temporal, el proiectează numai o cuantă din Sine Însuşi într-un moment temporal singular – astfel ia „naştere” un Sine Individual, care îşi începe ciclul de încarnări întru tărâmul material.

Un astfel de Sine Individual (un corp mental temporal), odată ce a fost proiectat întru cursul de spaţiutimp, coboară în mod repetat în tărâmurile astral şi material, spre a se încarna fizic. În decursul încarnărilor unui astfel de Individ, se vor dezvolta multe relaţii şi iubiri umane, care se vor întinde îndelungul multor vieţi, însă nici una nu se va califica drept un fenomen„suflet pereche” adevărat, indiferent de intensitatea sau importanţa ei.

Un fenomen „suflet pereche” adevărat are loc numai atunci când un Sine Superior uman proiectează / creează două Sine Individuale noi (corpuri mentale temporale) întru / la acelaşi moment de spaţiutimp.
Când are loc acest lucru, atunci cele două Sine Individuale sunt încolăcite în mod inexorabil pentru toată durata rămasă a existenţelor lor. Cu alte cuvinte, ele se vor încarna împreună în decursul întregii lor existenţe, de fiecare dată afectându-şi direct şi reciproc într-un fel sau în altul vieţile şi dezvoltarea. Pe măsură ce aceste Sine Individuale progresează împreună prin întinderea de spaţiu-timp proprie lor, ele se vor ţese împreună progresiv şi, în planul material, vor părea că se îmbrăţişează reciproc ca doi şerpi încolăciţi.

Această încolăcire continuă până în momentul în care oricare dintre cele două Sine Individuale ajunge la finalul temporal al ciclului lui de încarnare, şi îşi re-uneşte permanent cuanta lui de Conştientizare mentală temporală cu Sinele Superior propriu (Corpul Mental Etern). Deseori, ambele Sine Individuale „suflete pereche” vor ajunge simultan la maturitate, dar nu întotdeauna. Atunci când cele două nu ajung simultan la maturitate, Individul care o atinge mai întâi poate alege să-şi păstreze Individualitatea în tărâmul astralo-mental, spre a-şi afecta „sufletul-pereche” direct din acel tărâm şi astfel să continue să ajute în dezvoltarea „perechii” lui. În timpul fiecărei încarnări ca fiinţe umane, Sinele Individuale vor forma un anume tip de relaţie.
Relaţii comune pentru „sufletele pereche” sunt: părinte-copil, fraţi, mentor-discipol, „cei mai buni” prieteni, şi cea mai puternică dintre toate, iubiţi sau parteneri de viaţă. Fiecare dintre aceste relaţii este mult încărcată în termeni de semnificaţie karmică, şi aparţine direct de dezvoltarea maturităţii Sinelor Individuale implicate.


Esenţa fenomenului „suflete pereche” este aceea a unei manifestări foarte puternice şi concentrate a Forţei Universale (sau Principiului Universal) a Atot-Iubirii, la nivelul de existenţă personal (timpspaţiu- materie). Cele două Sine Individuale îşi dau naştere reciproc, se iubesc reciproc şi se învaţă reciproc, iar şi iar, îndelungul întregii lor existenţe. Armonizarea lor este aşa de mare, încât de-a lungul timpului, încarnările lor devin în multe privinţe, ca nişte imagini în oglindă astralo-mentale reciproce.
Însă doar pentru că ele sunt „suflete pereche” asta nu este o garanţie că relaţiile lor vor fi „perfecte”, „uşoare”, sau că vor avea „final fericit”. Nici nu este o garanţie că oricare dintre persoanele incarnate vor fi conştiente că sunt „suflete pereche” adevărate. În cele din urmă, nu contează dacă în timpul încarnării, există sau nu la nivelul personal o conştientizare a acestei relaţii.

Read more: http://intreadevarsiiluzie.blogspot.com/2010/12/programul-karmic-fenomenul-sufletelor.html#ixzz1Z2bjC49s

duminică, 25 septembrie 2011

PERSONAJE POLITICE INTR-O PIESA SINISTRA(CVT si GB)

Nu-mi vine sa cred  ochilor. Gigi Becali si Corneliu Vadim Tudor, spun la tv.ca abia asteapta sa fie chemati de Basescu,  sa faca alianta cu el. Unde este patriotismul lor si mila fata de poporul chinuit de Basescu.
Politica este o c...
 Vedeti de ce nu sint eu agreeata ca, spun lucrurilor pe nume? Nu stiu ce parere isi face acum despre aceste personaje politice ND-ul?
SINT FOARTE  CURIOASA  SA CITESC PUNCTUL DINSILOR DE VEDERE, CACI EU II CONSIDER PATRIOTI ADEVARATI, NADEJDEA VIITORULUI NOSTRU SI CRED IN  VERTICALITATEA LOR MORALA. DACA NE-AR ABANDONA SI DINSII  IN  CINE SA MAI AVEM INCREDERE?

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Privind din alt UNIVERS

Foto! Universul spiritual al fiecaruia dintre noi.

Mi-am schimbat strategia  selectionarii emisiunilor tv. de nisa.
Am hotarit sa  ma autosugestionez, ca eu sint departe in alta tara, in alt timp si ma uit la  aceste emisiuni asa zise politice , distantata emotional fata de tot ce se intimpla. Si fac acest exercitiu de ceva timp si acum  vad intr-adevar roadele.
 CE C REDETI CA VAD  CIND APARE PRESEDINTELE. UN  OM URAT( si la fata si la  suflet), aprins la fata  ca dupa un chef strasnic cu bautura si prostituate de lux,  nervos si razbunator, pe cine? Ca doar supusii i-au indeplinit toate dorintele. L-au pus presedinte de 2 ori, i-au pus pupaza analfabeta in fotoliul cel mai inalt la U.E. unde de acolo  critica pe  ucrainieni :))) si pe altii care acum imi scapa.
Acest alcoolic este  flancat de  mironositele idioate care, la orice ar zice cineva  vin imediat cu intrebarile imbecile "dovezi", sau mai nou se partajaza  cu  pres.sau adunatura de banda de hoti si spune ca, legesa zice si face si drege dar, daca nu e asa daca .... si alte timpenii, care scade credibilitatea celor care critica   banda de  ucigasi ai neamului  la 50 % credibilitate. Caci vorba lor tipata da, o greutate in cantarul  din mintea oamenilor si APLEACA BALANTA IN FAVOAREA  DUSMANILOR NOSTRII, CARE VOR NUMAI SA MIUNCIM fara bani si roadele muncii noastre pina la epuizar, sa fie insusite in totalitate de aceasta banda de criminali care, sint asa de bine organizati si sustinuti de toate tutele moderatoare de la tv. incit cred ca,  nu voi mai apuca macar o zi dupa ce ei vor fi aruncati in temnite.
Cu un efort de concentrare pentru scoaterea din minte ca si eu fac parte din acest popor, masacrat fara mila mai tare decit o armata de ocupatie, vad mai clar ce ni se intimpla si pericolul pe care il reprezinta atitudinea tv. in primul rind si a noastra de al lasa pe primul om al tarii, sa-si faca nebuniile pe pielea noastra si pe destinul Romaniei.
Mai ales acum  cu exemplul lui Putin care, poate sa candideze la Pres. Rusiei si sa faca schimb cu Pres. actual Medvedeev care ii va lua locul ca premier.Barem sint de o calitate superioara banditilor de la noi.
Bravos natiune halal sa-ti fie. Daca nu punem piciorul in prag, in urmatoarea suta de ani aceste scursori ale natiei noastre  vor  calca in picioare orice urma de romanism, orice  gind de impotrivire si vom gindi ca porcul in cotet in preajma Craciunului(se zice ca presimte) cum sa-si mai lungeasca zilele sau orele. De fapt daca nu ne trezim acum in al 13 ceas, chiar sintem in situatia asta, caci Craciunul este aproape si noi nu dam semne de  o sclipire macar de inteligenta si asteptam alegerile:)))
Ce sa ne asteptam de la alegeri?  Tot ei prin orice mi9jloace frauduloase, vor cistiga. Noi nici macar experienta nu vom cistiga.
Aceste gloabe care numai la furat tot se pricep, nu se vor lasa dusi decit cu violenta si curgere de singe nobil de la noi. Uite asa vad eu de la mare distanta, din alt timp aceasta hoarda de  huni, veniti din stepele Asiei din alte timpuri. V-am dat mereu exemplul chiar si pe Cromwel care a dat importanta legiuitorilor, cu toate ca voia sa-i fie votate legile lui dar, avea nevoie  sa se vada ca s-a respectat legea prin vot.
Dar la noi asta nu mai conteaza, caci opozitia este firava si fara nici o demnitate si spune mereu ca  vor respecta legea si nu vor cu orice pret sa cistige alegerile din 2012.
ACESTI PAPA LAPTE, DAU ARIPI  BANDEI DE CRIMINALI CARE NE CONDUC.
Pozitia opozitiei este ca si cum ai vrea sa vorbesti cu vorba buna  si despre legalitatea demersului cu un criminal in serie care, are si cutit si carabina si vrea cu orice pret sa te omoare.Cind vom intelege ca partida este pierduta contra bandei de infractori criminali din tara daca, stam toti si ne uitam  cu mainile in san fiind in postura porcului din cotet in preajma Craciunului, care simte ca se intimpla ceva rau cu el, dar spera ca va fi crutat?
Curaj, puterea sa maturam aceste bestii sta numai in noi. Alegerile  ii vor legitima prin frauda tot pe ei. Degeaba mai asteptam 14 luni.  Sa nu fim ca porcii din coptet.
Dar asa vad eu lucrurile de la mare distanta, din alte vremuri poate chiar de pe alta planeta, galaxie sau univers.

vineri, 23 septembrie 2011

Cele mai crancene infrangeri sunt renuntarile la vis

de Horia Sima
Infrânt nu esti atunci când sângeri si nici când ochii’n lacrimi ti-s, cele mai crâncene înfrângeri sunt renuntãrile la vis. (Radu Gyr – “Indemn la luptã”)
Aceste randuri exprima mai mult decat sentimentul celor chinuiti in inchisorile comuniste: o credinta, un ideal, o conceptie de viata, o intreaga filosofie. Sensul plenar si final al oricarei existente. Pentru asta traim. Pentru a ne realiza ca persoana umana. Tel pe care nu-l putem implini decat visand, imaginand ceva nou, proiectand dincolo de invelisul material al vietii reflexele lumii de dincolo. Trebuie sa prindem un crampei de cer in tot ce intreprindem aici pe pamant. Trebuie sa avem ochii atintiti spre valori mai inalte decat zidurile in care traim, patul in care dormim sau mancarea ce-o digeram. Nici chiar pleiada de inventii tehnice, care mai de care mai aratoasa, nu trebuie sa ne strice echilibrul interior. Toate acestea sunt lucruri pieritoare. Ele vin si pleaca si nu afecteaza destinul nostru imparatesc.
Omul e om numai in masura in care viseaza la marirea neamului sau si se integreaza in zbuciumul lui istoric si spiritual. Natiunea e o componenta a sufletului sau si nu poate renunta la ea fara a-si mutila existenta. Pe linia neamului, omul se urca mai departe si printr-un efort convergent se intalneste cu Dumnezeu si contempla creatia Lui in ordinea etnica. “Visul” lui Radu Gyr este aceasta ierarhie a valorilor, care-l smulge pe individ din zoologie si-l inzestreaza cu dimensiunea transcendentului.
In inchisorile comuniste, tratamentul aplicat detinutilor, cu fioroasele lui secvente, avea ca scop final dezintegrarea persoanei umane. Sa repudieze, ca un anacronism istoric, atat “superstitiile” religioase cat si atasamentul lor fata de neam. Odata constiinta golita, prin teroare si foamete, de aceste “resturi” ale unei civilizatii apuse -ideea religioasa si ideea nationala- nu ramane la limita decat materia. Cosmonautii sovietici in peregrinarile lor prin vazduh au raportat doar “ca n-au intalnit nicaieri pe Dumnezeu”.
Dar iata ca in ciocnirea dintre reprezentantii sistemului, care aveau toate avantajele de partea lor, si populatia inchisorilor, despuiata de orice protectie legala si condamnata sa moara prin denutritie si lipsa de aer, s-a intamplat un fenomen neprevazut de specialistii in tortura a scolilor de la Moscova. “Biruit-a gandul”, cum spune cronicarul. Detinutii s-au ghemuit in ultima lor transee, in albia nevazuta a sufletului lor, si aici au rezistat asalturilor repetate ale unui inamic ce nu cunoaste nici mila si nici omenia. Sistemul monstruos a fost infrant de om, de omul adevarat, de omul interior, care-i legat printr-un fir nevazut de Dumnezeu. Regimul comunist a confiscat proprietatile oamenilor, pamanturile lor, munca lor, dar n-a putut sa confiste sufletul oamenilor azvarliti in “zarca” sau alte locuri de exterminare. Detinutii au murit cu sutele, cu miile, dar n-au renuntat la visele lor, stiind prea bine, cum spune Radu Gyr, ca “adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis”. Cine-si reneaga structura lui sufleteasca, isi pierde identitatea lui spirituala, se despoaie de propriul sau eu si devine o anexa a lumii materiale. Toate infrangerile isi pot gasi o compensatie sau o reparatie, afara de aceea care anuleaza insasi conditia umana. Iar daca Dumnezeu ii va chema la El pe acei ce-si apara cu atata inversunare infatisarea de om, vor primi o indoita rasplata: laurii istoriei si cununa martiriului.
In inchisorile din Romania, regimul comunist a suferit cea mai mare infrangere a lui. “Idealul” a biruit realitatea ingrozitoare in care au trait detinutii zeci de ani. Tineretea celor ce-au supravietuit s-a macinat in celule, dar “visul” lor n-a incetat o clipa sa-i sustina din interior si sa-i scoata cu fruntea sus peste pragul inchisorilor. Prin ei s-a impus neamul nostru contra navalitorului din rasarit, dovedindu-si capacitatea lui supraomeneasca de a rezista celor mai crancene prigoane si tiranii.
Cand luam act de aceste exemple cutremuratoare de tenacitate si mandrie a acestor Feti-frumosi ai inchisorilor, datoria pribegilor liberi creste la infinit. Nu ne putem lasa coplesiti nici de ani nici de varsta nici de deceptiile provocate de atitudinea unui Occident malaiet, lipsit de demnitatea ultimului detinut din Romania, ci ne vom calauzi dupa suferinta celor din inchisori, care nu s-au uitat la vremea care trece peste ei si le-a supt toata vlaga tineretii. Ne vom cumineca din comorile lor spirituale, adunate in deceniile de detentiune, stiind ca aceste suferinte nu vor ramanea fara rasplata in ochii Domnului si vor cadea, intr-un viitor apropiat, ca o mana cereasca peste desertul istoric ce-l strabate neamul nostru acum.
Sa fraternizam cu epopeea muceniciei nationale, raspunzand cu hotararea noastra tot atat de nezdruncinata de a “nu renunta niciodata la vis”, de a nu inceta o clipa lupta de eliberare. E singurul omagiu ce-l putem aduce cohortelor de morti si vii din inchisori, care au salvat onoarea neamului nostru.
http://blog.nouadreapta.org/

miercuri, 21 septembrie 2011

Progromul din noaptea de 21-22 septembrie 1939

Progromul din 21-22 septembrie 1939. Dumnezeu sa-i odihnească în pace pe cei 252 de martiri legionari ucişi de Carol al II-lea


LEGIONARI ASASINATI LA INCHISOAREA DIN RÂMNICU- SÃRAT IN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939
1. Clime Gheorghe (Inginer); 2. Cantacuzino Alexandru (Avocat); 3. Totu Nicolae (Avocat); 4. Tell-Christian Alexandru (Avocat); 5. Furdui Gheorghe (Doctor in Teologie); 6. Dobre Banica (Licentiat); 7. Polihroniade Mihail (Avocat); 8. Craja Paul (Medic); 9. Simulescu Sima (Profesor); 10. Apostolescu Gheorghe (Comerciant); 11. Istrate Gheorghe (Licentiat); 12. Banea Ion (Avocat, Medic); 13. Serafim Aurel (Inginer).
Dupa condamnarea Capitanului, se insceneaza un al doilea proces; in el se urmareste acum condamnarea celor pe care guvernul ii socotea in Statul Major al Miscarii Legionare. In vederea acestui proces, la 18-IV-1938, sunt alesi si scosi din lagarul de concentrare Ciuc -unde se gaseau arestati peste doua sute de legionari- un grup de 19: cei doisprezece de mai sus (mai putin Ion Banea), plus Vasile Christescu (ucis in Ianuarie 1939), Eugen Ionica, Traian Cotiga (ucisi la Brasov) si alti patru legionari. Procesul “celor 19″ s’a judecat cu usile inchise. Acuzarea era aceiasi ca si in procesul Capitanului. Condamnarea: 7 ani inchisoare. Pe cand isi executau aceasta nemeritata pedeapsa, innoaptea de 21-22 Septembrie 1939, sunt tariti pe rand in curtea inchisorii si asasinati. Pe Inginerul Gheorghe Clime, inainte de a-l asasina,calaii l-au desfigurat in schingiuiri pentru ca sa smulga dela el declaratia ca ar fi dat ordin sa fie impuscat Armand Calinescu. Pe Gheorghe Apostolescu nu l-au atins gloantele. A stat insa intins pe pamant langa ceilalti camarazi, iar dimineata cand au venit calaii sa le ridice cadavrele a inceput sa strige: ajutor! Cateva gloante, acum tintite bine, l-au doborit si pe el la pamant.
LEGIONARI ASASINATI LA SPITALUL MILITAR DIN BRASOV IN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939
1. Cotiga Traian (Avocat); 2. Ionica Eugen (Inginer); 3. Siancu Emil (Ofiter); 4. Pihu Grigore (Licentiat); 5. Susman Iuliu (Functionar); 6. Herghelegiu Ion (Avocat); 7. Proca Gheorghe (Functionar).
Cand un legionar ce se afla in vreo inchisoare, prin beciurile politiei sau in vreunul din lagarele de concentrare, era total sleit de boala sau de raul tratament, cand adica era cu un picior in groapa, abia atunci era dus intr’un spital. In aceasta situatie se gasea acest grup de camarazi internati in Spitalul Militar din Brasov. In acea noapte de salbatica furie au fost treziti din somn si asa bolnavi cum erau, au fost incarcati intr’un camion si dusi in directia Rasnov. Langa o padure masina se opreste. Bolnavii sunt dati jos. Trupurile lor istovite au fost legate cu funii (cum ai lega un snop de grau), si-apoi asasinati. Herghelegiu Ion reuseste sa se desfaca din legatura comuna si prin intuneric se retrage in padurea din spatele lor. Cand sa le incarce cadavrele, asasinii constata ca unul lipseste. Vreme de o zi fu cautat. Seara la radio, se promite recompensa persoanei care-l va preda politiei viu sau mort. In cele din urma, descoperit intr’un copac, a fost impuscat si dus langa ceilalti camarazi ai lui in piata orasului unde au stat expusi doua zile.
LEGIONARI ASASINATI IN LAGÃRUL DE CONCENTRARE MIERCUREA CIUC IN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939
1.Bene Constantin (Student); 2.Biris Ovidiu (Avocat); 3.Borzea Titus (Student); 4.Buhai Vasile (Functionar); 5.Cioflec Marius (Student); 6.Comjic Stefan (Student); 7.Coman Constantin, Cozmin (Student); 8.Constantin Ghita (Student); 9.Constantinescu Dumitru (Medic); 10.Corbeanu Vasile (Student); 11.Dobrin Liviu (Student); 12.Dorca Afilon (Student); 13.Ducaru Dumitru (Subinginer); 14.Enescu Ion (Functionar); 15.Felecan Vasile (Muncitor); 16. Filipov Vasile (Student); 17.Garcineanu Florin (Ofiter); 18.Grama Iosif (Student); 19.Iordache Nicoara (Asist. Univ.); 20.Macoveschi Ion (Student); 21.Micu Augustin (Inginer); 22.Minca Ilie (Ofiter); 23.Miter Ion (Student); 24.Noaghea Virgil (Student); 25.Nutiu Aurel (Student); 26.Pavelescu Gheorghe (Avocat); 27.Popa Tiberiu (Student); 28.Popescu Marin (Student); 29.Popescu B. Anton (Functionar); 30.Prodea Nicolae (Muncitor); 31.Radulescu Virgil (Ziarist); 32.Raicu Constantin (Licentiat); 33.Stamate Eugen (Student); 34.Stegarescu Constantin (Licentiat); 35.Strugaru Nicolae (Avocat); 36.Susai Vasile (Licentiat); 37.Teodorescu Gheorghe (Sculptor); 38.Tiponut Gheorghe (Elev); 39.Todan Coriolan (Student); 40.Ungureanu Corneliu (Licentiat); 41.Ursu Ion (Student); 42.Vasiliu I. Gh. Galus (Ofiter); 43.Vilmos Adam (Muncitor); 44.Zanache Petre (Functionar).
In Duminica Floriilor din 1938, ora 12, se fixeaza domiciliu fortat pentru sefii de judete, grade si functiuni legionare. Dupa doua zile, pe provincii, sunt ridicati dela casele lor. Oltenii, ardelenii, parte din munteni si banateni sunt dusi la Manastirea Bistrita. Aci dorm o singura noapte. Joia Mare o fac in tren. Nu stiau unde ii vor opri. Spre seara sunt coboriti in gara Ciuc, de unde, in camioane inchise, sunt transportati spre cladirea unei foste scoli la cca. 4 km. de gara, pe dreapta Muresului, la picioarele Muntilor Ciucului. Acest grup de cca. 50 insi, era primul care intrase in acest prim lagar de concentrare. Au stat aici pana la 25 Noembrie 1938, cand au fost mutati la Vaslui, al doilea lagar infiintat, in care la sosirea lor erau deja peste 500 legionari. Intre timp lagarul s’a umplut din nou cu alti legionari. Dintre acestia, in acea noapte sangeroasa, cei 44 camarazi au fost treziti din somn si strigati de pe o lista de catre un ofiter. Li s’a cerut sa se pregateasca repede ca trebue sa plece in alt lagar. In fata portii de sarma ghimpata s’a format coloana. La lumina lampaselor au fost legati unul de altul de maini cu funii. De jur imprejur incercuiti de agentii-calai, pornesc spre drumul jertfei lor supreme. Inainte de iesirea din lagar, camaradul Iordache Nicoara, cel mai iubit de toti pentru necuprinsa dragoste si bunatate ce revarsa in jurul lui, spune un “Tatal Nostru”. Apoi convoiul se pune in miscare, cei ramasi intre sarme insotindu-i cu privirile calauzite in noapte de lumina lampaselor. Intre tufariile din apropierea lagarului ii astepta mitraliera. Aci incepu sa se spuna o alta rugaciune. Mitraliera insa n’a lasat-o sa se sfarseasca. Oamenii Satanei nu voiau s’o auda. Cei 44 flacai- legionari- romani se prabusesc, unul peste altul, ca stejarii franti de o vijelie. S’au frant cu rugaciunea pe buze. Unul dintre ei mai putu striga intr’o ultima suflare: Traiasca Legiunea si Capitanul! Muntii Ciucului primeau salutul; iar ecoul acestuia le era unica mangaiere celor 44 de suflete de-acum incadrate in Legiunile Arhanghelului Ceresc, curate fiindu-le inimile, gandurile si faptele cata vreme L-au servit pe pamant. Linistea mortii le era giulgiu. Aceasta liniste, dupa incetarea mitralierei, mai fu tulburata de cate un foc de pistol al calaului agent care tragea in acei care inca nu incetasera de a respira. Trupurile lor au fost lasate pe loc doua zile, timp in care lumea sa vina sa le priveasca. Dupa doua zile au fost ridicati si ingropati in satul apropiat, Toplita.
LEGIONARI ASASINATI IN LAGARUL DE CONCENTRARE VASLUI IN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939
1.Antoniu Ion Pasu (Avocat); 2.Belgea Ion (Avocat); 3.Boboc Constantin (Student); 4.Borzea Virgil (Ofiter); 5.Bujgoli Spiru (Student); 6.Busuioc Ion (Student); 7.Calpar Mihai (Student); 8.Cardu Valeriu (Poet); 9.Clime Traian (Functionar); 10.Comanescu Nicolae (Student); 11.Danielescu Jasmin (Student); 12.Dobre Ion Radu (STB-ist); 13.Dorin Constantin (Student); 14.Garniceanu Victor (Avocat); 15.Goga Mircea (Student); 16.Maricari Nicolae (Ofiter); 17.Moraru Alex. Bubi (Student); 18.Motoc Mircea (Student); 19.Nicolicescu Gheorghe (Inginer); 20.Popescu Spiru (Student); 21.Popescu Vasile (Student); 22.Recman Gogu (Student); 23.Rosianu Petre (Inginer); 24.Spanu Iordache (Student); 25.Stahu Teodor (Avocat); 26.Sola Stavre (Student); 27.Supila Polisperhon (Student); 28.Teohari Mircea (Student); 29.Tucan Boris (Student); 30.Tudose Teodor (Avocat); 31.Volocaru Gheorghe (Functionar); 32.Zus Radu (Student);
In lunca din fata cladirii lagarului Vaslui, in acea noapte de sange si moarte, sunt dusi acesti camarazi, in ultimul lor drum ce mai aveau de pasit in aceasta lume si in aceasta tara, atat de iubita de ei. Legati unul de altul cu funii de maini, inconjurati de cei pusi sa-i asasineze, sunt scosi din lagarul imprejmuit cu doua randuri de sarma ghimpata si dusi spre locul unde ii astepta moartea. Sublocotenentul- jandarm Cinghita, care manuia mitraliera, incepe sa-i rostogoleasca de-a valma, unul peste altul. Lui Tudose Teodor gloantele îi taie mainile. Simtindu-se deslegat de legatura comuna mai are inca putere sa fuga. Dar unde? Din urma il ajung calaii. Il impusca din nou si-apoi il arunca peste ceilalti camarazi. Vreme de doua zile trupurile lor sunt lasate in vazul lumii. Dascalii primeau ordin sa aduca pe rand scolile de copii ca sa priveasca pe acesti feciori transformati intr’un morman de cadavre. Tinerele vlastare plangeau si li se facea rau vazand acest spectacol. Astfel voiau calaii sa imprime teroarea in inima tanara a elevilor. Dupa doua zile abia, cadavrele au fost ingropate in cimitirul de animale din Vaslui.
LEGIONARI ASASINATI PE JUDETE IN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939
In zorii zilei de 22 Septembrie 1939, fiecare judet prezenta trecatorilor cadavrele a trei legionari, pe care politia, in plina noapte, i-a ridicat din mijlocul familiilor lor, i-a scos in strada si i-a impuscat, iar trupurile lor au fost lasate ca lumea sa le vada vreme de trei zile.
JUDETUL: ARAD: Manduta Ion; Bulboaca Ilie Ion; Julan Ilie; ARGES: Pielmus Ion; Olteanu Vasile; Amzar Traian; BACAU: Condopol Mircea; Mandaste Alexandru; Antonovici Crin; BALTI: Condratiuc Alexe; Ursache Victor; Gherman Ioan; BIHOR: Cozma Lazar; Jude Dumitru; BOTOSANI: Iftimuta Vasile; Grigoriu Mihail; Mancos Gheorghe; BRAILA: Babata Teodor; Udrea Ion; BRASOV: Faur Ioan; Bordeianu Ion; Papacioc Radu; Nicolici Nicolae; BUZAU: Voinea M. Constantin; CALIACRA: Caranica Petre; Popescu M. Gh.; Cavachi Hristu; CAMPULUNG: Irimiciuc Valerian; Taranu Traian; Cozma Luchian; CARAS: Barzac Lazar; Baleanu Ion; Cerbu Iancu; CERNAUTI: Pisarciuc Silvestru; Regwald Francisc; Molotiuc Ion Vasile; CETATEA ALBA: Vladau Ion; Pauca V. D.; Cuzoglu Dam; CIUC: Duma Iosif; Caranica Ion; Mirea A. Ilie; CLUJ: Cuibus Petre; Eremia Nicolae; CONSTANTA: Chivu Ion; Chiriazi Constantin; Mocanu Stoica Ion; Secareanu Ion; COVURLUI: Popa Costachel; Croitoru Tudor; Potolea Spiru; DAMBOVITA: Nitescu Petre; Lungu Ion; Galmeanu Ion; DOLJ: Hozarlescu N. Ilie; Poenaru Ilie; Stefanache I. Ioan; DOROHOI: Surugiu Gheorghe; Barbu Gheorghe; Honceru Ion; DUROSTOR: Nastu Nicolae Cola; Manganita Costica; Memu Nisa; FALCIU: Codreanu Ion; Nicolae Emil; Croitoru Vasile; GORJ: Serban Constantin; Munteanu Gheorghe; Motomancea Grigore; HOTIN: Dobuleac Vasile; Dubovinschi Teodor; Soroceanu Dumitru Iacob; HUNEDOARA: Popa Petre; Cornea Gheorghe; Sarbu Nicolae; IALOMITA: Manolescu Gheorghe; Constantinescu C.; Badea Traian; IASI: Danila Nicolae; Leonid Miron; Bagdad Elena; LAPUSNA: Diaconescu Vasile; Florescu Sergiu; Palamarciuc Ion; MARAMURES: Butnaru Ion; Chirarlita Dumitru; Belidoan Mircea; MEHEDINTI: Gheorghiu Victor; Geacu Hristu Petre; Gheorghevici N.; MURES: Rusu Jasob; Palotas Francisc; Padureanu Nicolae; MUSCEL: Nerasan Ion; Stancu Ion; NASAUD: Tonea Simion; Girigan Cornel; Tolan Alexandru; NEAMT: Malinici Nicolae; Avadanei Vasile; Vasile Puiu; OLT: Gaman Nicolae; Manzu Dumitru; Preda Gheorghe; ORHEI: Zalupcescu Grigore; Mocanu Andrei; Raileanu Naum; PRAHOVA: Cojocaru Alexandru; Filip Dumitru; PUTNA: State Vasile; Voimea Nicolae; Marin Petre; ROMAN: Creanga Vasile; ROMANATI: Niculescu Gheorghe; Oprovici Horia; SALAJ: Burcas Augustin; SATU MARE: Bozantan Victor; SEVERIN-LUGOJ: Galescu Nicolae; Ghinda Gheorghe; Sarbu Damaschin; Matici V. Marin; SOROCA: Levizchi Stefan; Stiuca Boris; Criclivoi Azare; SUCEAVA: Raut Ion; Gemeniuc Ion; Jitaru Spiridon; TARNAVA-MICA: Barza Gheorghe; Prus Ioan; Codrea Nicolae; TECUCI: Casaneanu Gheorghe; Teodorescu Spirache; Baciu Vasile; TELEORMAN: Abagiu Dumitru; Cristea Aristotel; Toader Dumitru; TIGHINA: Heidenrezc Vladimir; Caldare Constantin; Caragancev Ion; TIMIS TORONTAL: Udrea Toader; Dragomir Gheorghe; Cocora Alexandru; TREI SCAUNE: Lascar Gheorghe; Vranceanu Gheorghe; Caranica Enache; TURDA: Cucerzan Constantin; Nichita Augustin; Tcaciuc Ghita Toceanu; VALCEA: Nicolaescu Aurel; Diaconescu Dumitru; Vasilescu Nicolae.
LEGIONARI ASASINATI LA JILAVA PE MORMÂNTUL CÃPITANULUI IN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939
1. Pop Ion (Student); 2. Lascaianu Aurel (Student).
In luna Februarie 1939 are loc la Cluj marele proces pentru atentat contra profesorului Goanga. In proces sunt acuzati optzeci de studenti clujeni. Dintre acestia, la 8 Februarie 1939, au fost condamnati 9 insi in frunte cu Pop Ion si Lascaianu Aurel, care au fost condamnati la moarte. Dupa opt luni dela pronuntarea sentintei acesti doi camarazi au fost scosi din celulele lor, dusi pe mormantul Capitanului si ucisi. Trupurile lor au fost aruncate in crematoriu.
ND Brasov

marți, 20 septembrie 2011

Cartea Capitanului


de Mihail Manoilescu
Nu putem numi altfel cartea d-lui Corneliu Zelea Codreanu, intitulatã “PENTRU LEGIONARI”, fiindcã revelatia pe care ea o înseamnã îi dã autorului dreptul la acest frumos titlu românesc de Cãpitan.
Nu suntem din cei care exagereazã si nici din cei care se însealã. Intuitia noastrã, care ne-a fãcut sã vedem cu anticipatie atâtea lucruri, ne spune cã aparitia cãrtii d-lui Codreanu va avea urmãri de necalculat pentru evolutia sufleteascã si pentru transformarea politicã a României.
Aceastã carte înseamnã un fapt de istorie. Ea cade masiv ca un bolid venit din ceruri peste lumea cea veche, pe care o zdruncinã pentru totdeauna. Ea se aseazã ca o imensã piatrã de hotar la începutul lumii celei ce va sã vie.
Ceea ce te copleseste si te înfioarã de-a lungul acestui volum care este , înainte de orice, povestea unei vieti si a unei miscãri, este uimitoarea serie de revelatii pe care le cuprinde. Când citesti, sir dupã sir, faptele epopeei lineare si eroice, când afli îngrozitoarele suferinte pe care le închide într-însa, si oribilele ticãlosii care s-au sãvârsit împotriva purtãtorilor ei, te întrebi halucinat unde, în ce tarã si în ce vremuri, s-au petrecut toate acestea ?
Cãci, chiar si pentru oamenii care au cunoscut frãmântãrile tãrii de la rãzboi încoace, volumul acesta aduce destãinuiri care trec dincolo de marginile închipuirii.
Tara aflã abia acum o poveste unicã prin frumusetea si prin tragismul ei.
O aflã întâi cu mândrie. Cãci paginile acestei cãrti te învatã cã în tara aceasta existã si eroism, cã existã si jertfã si supremã cheltuire de sine, cã nu suntem atât de decãzuti, cât s-ar crede dupã lasitatea întâlnitã în fiecare zi.
Pentru noi, personal, care am trãit o cumplitã izolare în clipa când, cu o fãrâmã de curaj, am încercat în 1927 sã ridicãm un steag de revoltã -revoltã care a culminat în actul jucat în fata Consiliului de Rãzboi din Bucuresti- pentru noi, care disperasem de a mai întâlni în tara asta oameni în stare sã riste ceva pentru o idee politicã, jertfele miscãrii verzi înseamnã rãzbunarea unei epoci întregi de scãdere sufleteascã.
Epopeea legionarilor reabiliteazã pe românii de astãzi cum i-a reabilitat pe spaniolii de azi Alcazarul.
Dar câte alte prilejuri de mândrie româneascã nu dau faptele din aceastã carte, cum este acea eroicã apãrare a Iasului împotriva comunismului la 1920, de cãtre lucrãtorul Constantin Pancu care, la 1919, cu mult înainte de Hitler, initia miscarea socialismului national-crestin.
În acelasi timp tara aflã acum pentru prima oarã despre înfiorãtoarele acte de persecutie si represiune împotriva Miscãrii Legionare.
Citind chipul în care s-au purtat, pe rând, toate guvernele si toate autoritãtile, te întrebi cum de au putut oameni din poporul nostru sã ajungã la asemenea ticãlosii ? A fost oare întreaga societete româneascã, care a tolerat aceste lucruri, tot atât de ticãloasã ca si ei ?
Nu ! Si asupra acestui punct sã ne oprim putin.
Tara aceasta n-a stiut nimic, sau aproape nimic, din ce se întâmplã. Dacã ar fi stiut, dacã ar fi bãnuit mãcar care este adevãrul, nu se putea ca ea sã nu se fi ridicat, prin fiii ei cei mai buni si sã strige schingiuitorilor tinerimii : ajunge !
O spun aici, nu ca o descãrcare de constiintã, ci ca un profund adevãr. Nu am stiut niciodatã, desi eram parlamentar sau uneori ministru, de toate ororile care se dezvãluiesc astãzi în cartea d-lui Codreanu.Nu s-a gãsit niciodatã cineva din rândurile acestor români martirizati pentru credinta lor, care sã-mi dezvãluie mãcar un colt din grozãviile care se petreceau.
Nu vreau sã fac din aceasta o învinuire conducãtorilor Miscãrii. Dar este totusi straniu si de neînteles cã nedreptãtile care li se fãceau n-au ajuns niciodatã la urechile oamenilor din tara aceasta, care ar fi avut atâtea probitate sufleteascã si atât curaj ca sã se ridice împotriva lor.
Eu am avut, si nu din initiativa d-lui Corneliu Codreanu, ci din a mea, o întâlnire cu d-sa, în octombrie 1931, pe când eram Guvernator al Bãncii Nationale si pe când d-sa era deputat, ales tocmai în locul pe care îl lãsasem eu liber, în judetul Neamt. Am discutat atunci cu d-sa o mare chestiune nationalã, despre care nu voi vorbi astãzi.
Dar nici în acea întâlnire, în care d-l Corneliu Codreanu a putut vedea care sunt sentimentele mele si dorinta mea de a servi cauza nationalistã, d-sa nu mi-a dezvãluit nimic din tragedia miscãrii sale, pe care abia acum, cu groazã, o descopãr.
Înteleg, orgoliul unor oameni care pãtimiserã prea multe dezamãgiri, ca sã mai poatã crede în cineva. Dar mã doare sufletul pentru tara aceasta cã -nu numai din cauza pãcatelor ei, dar si dintr-o totalã lipsã de informatie- , ea a putut sã aparã atât de indiferentã si de nesimtitoare la o suferintã înduratã pentru dânsa.
Si mã mai doare ceva : este convingerea cã dacã aceste fapte s-ar fi stiut la vreme, multe, foarte multe lucruri s-ar fi desfãsurat altfel în tara româneascã.
Cartea d-lui Codreanu restabileste adevãrul si în ceea ce priveste legenda violentei, care ar constitui metoda preferatã a miscãrii verzi si care, nu arareori, a putut sã impresioneze rãu pe burghezul român, blând sau fricos. Însã toate, dar absolut toate actele >de violentã< care sunt povestite în acest volum, nu apar decât la capãtul unor încercãri disperate de a obtine satisfactia si dreptatea pe cale legalã si pasnicã.
Toate actele de violentã sunt simple acte de rezistentã la ilegalitãtile si sãlbãticiile autoritãtilor. Dar acest drept de rezistentã este, la urma urmei un drept natural, ca si dreptul de legitimã apãrare în fata agresorului. În Portugalia astãzi, care este un stat dictatorial, constitutia dã dreptul oricãrui cetãtean sã reziste mãsurilor ilegale. Si nu s-ar putea oare justifica, într-un stat pretins democratic ca al nostru, ca cetãteanul sã reziste în fata unei ilegalitãti si a unui abuz sfruntat de putere din partea autoritãtilor ?
Impresia, care se desprinde din atâtea fapte îngrozitoare de sãlbãticie sãvârsite de autoritãti, este exact contrarie aceleia care ar vrea sã facã din miscarea nationalistã verde o miscare de violentã. Nu s-a vãzut niciodatã la o armatã de tineri mândri si curajosi, atâta resemnare cât a arãtat oastea condusã de Corneliu Codreanu.
Dar cartea comandantului legionarilor nu este numai istoricul miscãrii sale. Ea înseamnã, fãrã pretentii doctrinare, o luare de pozitie care dovedeste o splendidã luciditate pe marile linii ale gândirii contemporane.
De pildã, scurta paginã despre Monarhie are afirmãri definitive : “Monarhia a fost totdeauna bunã”.
Tot asa demonstratia pericolului pe care îl reprezintã democratia “care sfarmã unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în fata blocului unit al puterii iudaice”, sau capitolul despre electiune si selectiune si teoria elitei, cuprind rare frumuseti de gândire. În special este vãzutã cu minunatã intuitie geneza elitelor, cu cele douã posibilitãti ale ei : sau elita care naste pregãtitã de elita precedentã, cãreia îi seamãnã, sau elita care naste din rãzboi cu elita precedentã, atinsã de degenerare.
Cu o pãtrundere care rezumã o vastã experientã si trãire, d-l Codreanu formuleazã critica conducãtorului si ceea ce am putea numi teoria conducãtorului. El are o întelegere admirabilã despre înfãtisãrile esentiale ale noilor miscãri, pe care noi le-am studiat teoretic în volumul nostru sub presã “LE PARTI UNIQUE, institution politique du siecle”. Când d-sa spune cã “Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o scoalã si o oaste decât un partid politic” se integreazã definitiv cu gândul, dupã cum se integrase si cu fapta, în conceptia contemporanã a partidului-elitã a natiunii. Si dacã de-a lungul întregii pãrti cu caracter doctrinar am gãsit atâtea vederi coincidente cu acelea pe care noi le-am exprimat în manuscrisul noului nostru volum, aceasta este o dovadã mai mult cã în ambianta veacului stãruie anumite adevãruri, pe care oamenii cu mintea dezlegatã de prejudecãtile liberaliste si democratice, le vãd totdeauna sub acelasi unghi.
Ceea ce constituie un dar unic al d-lui Corneliu Codreanu este puterea de a da mãrturisire sufletului popular. Pe când oamenii politici de duzinã se multumesc cu manifestãrile electorale care, prin natura lor sunt de suprafatã, d-sa pãtrunde “în acele adâncuri sufletesti nedefinite, acolo unde politicienii si programul lor de împrumut nu putuserã sã coboare” si aceasta îl îndreptãreste sã afirme : “aici, în aceste adâncuri, am înfipt rãdãcinile istoriei legionare ; ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni”.
Acesta este faptul cel mare si nou pe care l-a adus cu sine tipul de mare conducãtor din zilele noastre. El se gãseste fatã cu masele mari populare într-o aderentã nemijlocitã de nici o formã electoralã si de nici un mecanism organizator. El este poporul si poporul este el.
Miscarea Legionarã avea pânã astãzi cu ea o fortã moralã si misticã. Prin cartea apãrutã acum, ea câstigã în fata tãrii prestigiul unei doctrine, schitatã în liniile ei mari. Desigur cã mâine va veni si a treia parte, indispensabilã oricãrei miscãri care vrea sã triumfe, programul de reformã a statului si a societãtii românesti în institutiile lor.
Cu asemenea elemente de izbândã cine poate sã nu-si dea seama cã aceastã miscare va izbuti ?
Si chiar dacã, împotriva a tot ceea ce vorbeste istoria secolului nostru, actiunea legionarã ar rãmâne la noi fãrã rezultat si încã cu atât mai mare este meritul celor care au creat-o. Ce nobil lucru este sã lupti pentru ridicarea unei natiuni care nu întelege si nu te urmeazã !
Cartea d-lui Corneliu Codreanu înseamnã pentru cauza legionarã cât o mare bãtãlie câstigatã. Ea este mai mult decât un triumf electoral, fiindcã valoarea ei nu se poate mãsura în voturi ; ea este mai mult decât o operã de gândire, fiindcã înseamnã o pãtrundere în viatã dincolo de sfera limitatã a natiunii.
Ea deschide în fata ochilor uimiti ai românilor o fereastrã spre luminã si spre înviorare. Ea fãgãduieste ceea ce atâtia au visat zadarnic în tineretea lor, ceea ce n-au avut la vreme ci ceea ce le-a lãsat pentru totdeauna în suflet o dungã de amãrãciune. Ea dã nãzuintelor celor tineri si neîntinati un vis vrednic sã fie visat si trãit.
Ce fericiti sunt bãietii care au astãzi douãzeci de ani !
“Lumea nouã”, anul V, nr.11-12 din noiembrie-decembrie 1936 via Foaie Naţională
*Mihail Manoilescu (n. 9 decembrie 1891, Tecuci; d. 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet) a fost un publicist, economist, ministru de externe și politician român. 
http://blog.nouadreapta.org/

luni, 19 septembrie 2011

In cate feluri iubesc oamenii ?

Răspunsul cel mai simplu ar fi că oamenii iubesc în multe feluri. Mai exact, fiecare în felul lui. Dar acesta este un răspuns care nu aduce nici un fel de cunoaștere. În ignoranța în care, personal, mă zbat (poate și tu) am nevoie de mai mult decât un răspuns poetic și în nici un caz de unul sceptic („Felurile de a iubi sunt în mod esențial neclasificabile”).
Gândește-te la nori. De câte feluri sunt norii? Dacă te uiți pe cer, în fiecare zi, vei găsi forme extrem de variate. Cu toate acestea, meteorologii au distins patru categorii de nori: cumulus, nimbus, cirus și stratus. Acestea se pot combina, generând forme mixte, precum cumulo-nimbus. Cu ajutorul acestor categorii poți descrie cerul unei zile, indiferent de anotimp. Evident, doi nimbus nu sunt identici. Sunt, însă, suficient de asemănători pentru a fi incluși în aceeași clasa. În același fel operează acea parte a psihologiei numita „psihodiagnostic", care caută profile-tip de personalitate. Deși oamenii sunt unici, ei pot fi așezați sub mai multe "umbrele", grație asemănărilor dintre ei.
Contururile pe care psihodiagnosticul clinic și meteorologia le trasează, în domeniile lor, le caut și eu, de ceva vreme, în domeniul iubirii. Iată ce am găsit: mi se pare că oamenii iubesc în doua mari feluri. Am numit aceste feluri IUBIRE-RĂSPUNS, respectiv IUBIRE-DĂRUIRE și le voi analiza pe rând. Încep cu iubirea-răspuns, care e de departe cea mai răspândită modalitate de a iubi, pe această planetă.


1. Iubirea-răspuns

Iubirea-răspuns este un amestec de iubire, așteptări și dorințe personale.
Într-un limbaj mai mistic, este o combinație de Sine (în sens transpersonal, nu freudian) și Eu.
Această iubire începe cu mine și apoi ajunge la tine. Iată cum: Mie îmi place foarte mult ciocolata. Tu îmi cumperi ciocolată, iar eu, ca răspuns, te iubesc. Observă tiparul (exemplul cu ciocolata se poate multiplica la nesfârșit): eu am nevoie/îmi dorese ceva, tu îmi oferi acel ceva. Abia după ce nevoia sau dorința mea a fost satisfăcută încep să te iubese. Eu te iubesc pentru că tu faci ceva pentru mine. Dacă nu faci, nu te iubesc.
Prin urmare, nu este o iubire liberă, ci condiționată. Eu nu te iubesc indiferent dacă tu faci sau nu ceva pentru mine. Nu, nu. Te iubesc, după ce primesc ceva de la tine, după ce ai venit în întâmpinarea unei nevoi personale.
Atenție, nu spun că acesta e un lucru bun sau rău. Deocamdată constat. Deși, fie vorba între noi, fiind vorba de iubire, sunt înclinat să cred că oricum e ceva minunat.
Iubirea-răspuns conține, în subtext, următorul mesaj: „Fă-mă să mă simt bine, fericit!". Are o dominantă receptivă (mai întai primesc ceva de la tine) motiv pentru care, făcând legătura cu Principiile Arhetipale, o consider un aspect al Principiului Feminin.
Eu am nevoie să călătoresc în străinătate, să văd și să mă bucur de locuri frumoase. Dar tu nu călătorești cu mine. Ei bine, pe tine nu te iubesc. Dar pe tine (un altul), care ai o nevoie similară și care mă insoțești, pe tine te iubesc.
Am nevoie, când mă întorc seara, de la slujba, să găsesc mâncare gătită. Vreau ca tu să-mi faci de mâncare, tu îmi faci de mâncare, iar eu te iubesc. Dacă nu știi să gătești, dacă nu-ți place sau te-ai săturat să-mi faci de mâncare, avem probleme. Nu te mai iubesc.
Am nevoie să mă admiri, să-mi spui că sunt frumoasă, specială, deosebită. Tu mă apreciezi și eu te iubesc. Când imi arăți imperfecțiunile, defectele, viciile, iubirea mea pentru tine dispare.
Eu doresc să facem dragoste și tu ești disponibilă erotic. Ca răspuns, te iubesc. Însă nu te mai iubesc dacă ești obosită, dacă nu ai chef sau dacă, Doamne ferește, ești atrasă de altcineva.
După ce am eșuat, mă aștept să mă încurajezi, să-rni spui că ai încredere în mine și că data viitoare sigur voi reuși. Tu faci asta, iar eu te iubesc. Dacă tu nu te pricepi sau, din motivele tale, alegi să nu fii alături de mine, sunt frustrată și dezamăgită. Astăzi nu te mai iubesc!
În iubirea-răspuns sunt focalizat pe nevoile mele. Ele sunt pe primul loc. Ca recampensă pentru faptul că le satisfaci, eu te iubesc.
Iubirea mea nu pleacă de la mine spre tine pur și simplu. Ai vrea tu... Există condiții, exigențe, standarde.
Totuși tabloul nu este așa ideal cum îl zugrăvesc. Ai anumite așteptări la care, surpriză, partenerul nu raspunde. Ce se întâmplă atunci? Suferi. Suferi pentru că nu-ți aranjează frumos hainele în șifonier, pentru că nu are un job mai bine plătit, suferi pentru că vorbește la telefon cu fostul ei iubit sau cu fosta lui
prietenă, suferi pentru că uită să-ți aducă flori, suferi pentru că nu-i plac drumețiile lungi, suferi pentru că muncește până târziu, suferi pentru că nu are opțiuni politice ferme, suferi pentru atenția pe care o oferă fratelui sau surorii, suferi pentru că, nu-ți spune, cu lux de amănunte, cum se simte.
Și ce faci în acest caz? Da, asta faci. Încerci să îl schimbi. Să o modelezi. Să îi modifici comportamentele. Să îi refaci structura de personalitate.
Știi ce am învătat eu, până la acești aproape 40 de ani, spre care mă îndrept vertiginos? Că incercarea de a-l schimba pe celălalt este nu doar inutilă ci și, pentru cei care au simțul umorului, comica. Este ca și cum pe tine te doare stomacul și te duci la doctor, rugându-l să prescrie o rețetă pentru vecinul tău. Draga mea/dragul meu, boala este a ta! Ca să te simți bine, nu altcineva trebuie să se schimbe. Schimbă-te tu, dacă simți nevoia unei schimbări. Ciocnirea dintre așteptările tale și realitatea celuilalt este fatală. Este imposibil să nu fii frustrat. Însă celalălalt, așa cum este el, nu este responsabil pentru frustrarea ta. Tu ești frustrat pentru că nu îți sunt împlinite așteptările. Așteptările sunt ale tale: tu ai o anumită imagine, imagine ce există exclusiv în capul tău, și în raport cu realitatea binențeles că pare necorespunzătoare, insuficientă, frustrantă, dureroasă. Tu nu iubești pe cineva real, ești îndrăgostit de o imagine și de un set de idei.
Iubirea-răspuns, atunci când o poți privi în totalitate (simbolic – pe ambele fețe) conține și suferință. Când celălalt trebuie să fie într-un anumit fel pentru ca tu să fii satisfăcut, vei suferi în mod necesar dintr-un motiv foarte simplu: natura umană nu este fixă. Realitatea este, prin natura sa, vie, flexibilă, curgătoare. Cum spunea Heraclit: nu te poți scălda de două ori în apele aceluiași râu. Cel care astăzi te mângâie cu duioșie mâine va fi un pic diferit: poate atingerea lui va fi un pic mai rece sau mai aspră, poate va fi sufocantă sau dominatoare, poate va fi mecanică, lipsită de vlagă. Cea care astăzi te ascultă cu atenție mâine nu va mai fi interesată de aceeași poveste, poate va dori ca și tu să o asculți sau va fi pur și simplu ocupată cu altceva.
Și Buddha și psihanaliza aveau dreptate: dorința este suferință! Când împlinirea sau fericirea ta depind de altcineva, într-o anumită măsura, suferința este inevitabilă. Când frustrarea atinge un anumit prag, pe care Eul nu-l poate tolera, iubirea-răspuns încetează.
Iubirea-răspuns este naturală, face parte din viață. Ea ne arată, sistematic și dureros, că nu am realizat unitatea. Eu nu sunt întreg dacă depind de tine. Dacă fericirea mea e în mâinile tale, libertatea pe care o• simt nu e decât o amăgire. Sunt încă legat de tine, am nevoie de tine pe diferite planuri, sufăr dacă lipsești din viața mea sau nu te armonizezi, cu dorințele mele. Acesta e nivelul meu de evoluție. Până aici s-a dezvoltat viața în cazul meu.


2. Iubirea-daruire

În oglindă cu iubirea-răspuns, iubirea-dăruire este o iubire pură, necontaminată de așteptare și nevoi egocentrice. În același limbaj mistic, este Sinele sau, mai bine zis, o modalitate de manifestare a Sinelui (o altă
modalitate este înțelepciunea).
Iubirea-răspuns începea cu mine. Iubirea dăruire, începe cu tine. În
iubirea-răspuns sunt focalizat pe nevoile mele, în iubirea-dăruire sunt focalizat pe nevoile tale. Este o iubire matură în cel mai înalt grad, deoarece se oferă fără a pune condiții, fară a se negocia, fără a cere ceva în schimb. Prin comparație, iubirea-reactivă are o notă infantilă.
Iubirea-dăruire conține mesajul: „Mă bucur să-ți ofer asta. Nu aștept nimic în schimb.". Dominanta ei este emisivă (ea pleacă din mine, direct, fără ca tu să fi făcut ceva), de aceea o consider un aspect al Principiului Masculin. Asta nu înseamnă că este practicată dominant de bărbați! Fac această precizare pentru cei care n-au citit capitolul despre principiile arhetipale sau l-au citit și n-au înțeles nimic (variantă puțin probabilă - am o părere foate bună des pre inteligența cititorilor mei).
Iubirea-dăruire seamănă cu actul de a avea grijă de o floare. Mă bucur să te îngrijesc pe tine, floare, dar nu-ți cer să înflorești pentru mine. Nici nu mă retrag din viața ta dacă nu înflorești sau dacă înflorești când sunt eu plecat în vacanță și de tine are grijă, temporar, altcineva. Indiferent de ritmul creșterii tale, eu continui să am grijă de tine. Mă retrag atunci când și tu te retragi. Dacă ai vorbi și mi-ai cere să plec, pentru că dorești să fii ingrijită de altcineva, de asemenea m-aș retrage, întrucât nu vreau să am grijă de tine împotriva voinței tale.
Cum știu că te iubesc cu adevarat, cum îmi dau seama dacă iubirea mea este hrănitoare? Foarte simplu.

OBSERV DACĂ IUBIREA MEA TE AJUTĂ SĂ TE DEZVOLȚI!

În opinia mea, evoluția este criteriul iubirii: când te iubesc tu evoluezi. Hrănit/hrănită cu iubirea mea, tu crești, te dezvolți pe diferitele niveluri ale ființei tale. Aceste niveluri pot fi ierarhizate de la inferior la superior.
Tu ai nevoie de hrană fizică, de pildă lapte (dacă ești bebeluș). Eu iți ofer acest lapte (sunt mama ta). Tu sugi la sânul meu și crești. Eu nu-ți cer nimic în schimb, nici acum, nici peste 30 de ani, când vei fi o namilă de om, cu un portofel ticsit cu lei noi. Aceasta este iubirea-dăruire.
Sunt soțul tău. Îmi spui că ai întâlnit un bărbat care-ți împărtășește pasiunea pentru teatru, cu care poți discuta despre autori, scenarii, actori. Eu sunt o natură mai activă și nu pot sta 2-3 ore țintuit în fotoliu. Așa cum mă bucur pentru tine, nu te părăsesc pentru că mergi eu el la teatru, nici nu caut o altă femeie, în secret, ca să te pedepsesc. Continui să fac celelalte lucruri împreună cu tine, mai ales că acum ești mai relaxată.
Iubirea-dăruire are ca efect evoluția celei pe care o iubești. În sensul cel mai înalt, spiritual, o ajuți, o stimulezi, o sprijini să devină o ființă mai luminoasă, mai iubitoare, mai pură. Te gandești și actionezi pentru binele ei superior. Te bucuri să o vezi devenind mai sănătoasa, mai încrezătoare, mai frumoasă, mai înțeleaptă. Îi oferi ceea ce o face în mod real fericită.
Într-un registru mai ezoteric, o ajuți să manifeste principiul pe care îl conține și să integreze principiul polar opus, adica O AJUȚI SĂ SE APROPIE DE DUMNEZEU.
Acesta este cel mai minunat dar pe care i-l poți face. Este iubirea-dăruire în aspectul ei elevat, spiritual. Să răspunzi celor mai profunde nevoi (de tip spiritual), să-i facilitezi accesul la spiritualitate, s-o ajuți să-și ridice nivelul de conștiință, să o impulsionezi să vibreze pe frecvențe mai înalte.
Această iubire este mult mai mult decât atracția pentru o anumită persoană, mai mult decât sentimentele pozitive pe care ți le inspiră cineva în compania căruia te simti bine. Este preocupare activă și efort pentru a-i sprijini creșterea spirituală, este intenție tradusă în fapt, este dorința de a vedea o altă ființa devenind
liberă (sau mai liberă).
Într-un fel, iubirea-dăruire este și ea intricată cu o nevoie personală (ca și iubirea-răspuns), cu diferența că această nevoie este foarte pură. Eu, cel care iubesc, în evoluția mea, am nevoie să fac experiența dăruirii. Am nevoia să trăiesc experiența de a oferi cuiva ceva din energia mea, din timpul meu, din cunoașterea
mea, fără să cer ceva în schimb.
Prin urmare, atunci când te iubesc gratuit, îmi ofer și mie șansa de a trăi o experiență cu totul nouă, anume dăruirea fără condiții. Acest „fără condiții" mă face să echivalez iubirea-dăruire cu iubirea-spirituală, deoarece acesta este felul în care îmi imaginez că Spiritul (Dumnezeu, Sinele) iubește tot ceea ce este viu.
Iubirea spirituală este un fel de a spune „Vreau să fii fericită", dar nu în înțelesul obișnuit, psihologic, ci în cel spiritual: „Vreau să cunoști fericirea supremă, vreau să-l cunoști pe Dumnezeu, vreau să-ți revelezi Sinele".
Ceea ce mă determină să mă comport așa este valoarea pe care o atribui spiritului tău, atenția pentru nevoile tale cele mai înalte, preocuparea pentru dorința ta ultimă, aceea care te eliberează de iluzia acestei lumi. Ceea ce eu sunt gata să-ți ofer se adresează Spiritului din tine. Nu se adresează corpului și nici minții.
În cazul iubirii-răspuns, oamenii care-și spun „Te iubesc" ajung sa-și spună „Nu-mi mai pasă de tine" sau chiar „Te urăsc", atunci când intră din nou pe deficit, adică nu mai primesc ceea ce primeau. De la „Ești cel mai important pentru mine" se trece la „Altcineva este mai important" sau „Nu mai contezi". De ce? Ce stă la baza acestei tranziții? Frustrarea! Eu aștept ceva de la tine, iar tu nu-mi dai. Aceasta este iubirea-răspuns, amestecul subtil de afecțiune și așteptări.
Iubirea-dăruire este la polul opus. Este o iubire fără așteptări, euforică, pură, minunată. Este ca și cum ai fi Soarele, care te iubește chiar dacă tu nu-l placi.
Te întrebi, probabil, dacă a iubi în acest mod nu e cumva ceva nerealist, bălmojelile unui tip care nu mai face față caniculei și a început să vorbească în dodii. Doar ai și tu pasiuni, ai tot felul de dorințe și nevoi, prin ce miracol să le suporți și, mai mult decât atat, să participi la împlinirea nevoilor altuia?
Dacă nu ai trăit experiența unei astfel de iubiri (și nu ai trăit, altfel nu ai pune această întrebare legitimă), lasă-mă să-ți explic mecanismul. E simplu de tot. Pentru a iubi în acest fel trebuie să descoperi, înlăuntrul tău, sursa inepuizabilă de energie iubitoare. După ce ai localizat-o, nu-ți rămâne decât să te branșezi la ea.
„Te iubesc pentru ceea ce primesc de la tine" din iubirea condiționată se transformă în „Te iubesc pentru că sunt plin cu iubire". Iubirea curge înăuntrul meu, mă umple și se revarsă, motiv pentru care îmi face bine să te iubesc și chiar îti sunt recunoscător dacă te lași iubită, pentru că mă scapi de ceea ce ar putea deveni o pacoste (inundații interioare).
AItfeI spus, iubindu-te (sau iubindu-vă) îmi fac și mie un serviciu, am grijă de mine. E ca și cum, în casa mea, un robinet ar curge tot timpul. La început a fost bine, pentru că eram în criză de apa, însă după ce am umplut toate sticlele și bidoanele mi-am dat seama că am o problemă. Trebuie să le dau și vecinilor de pe stradă și mă bucur dacă acceptă, ce să le cer în schimb?

Cred că a evolua din punct de vedere spiritual înseamnă a deveni mai disponibil și mai apt în a sesiza nucleul spiritual din celălalt, a respecta și a asista această sămânță divină în procesul de creștere.
Este și ușor să iubești pe cineva pentru totdeauna, din clipa în care ai sesizat în el sau în ea Sinele: Sinele este ceva de o frumusețe irezistibilă, de care este imposibil să nu fii atras și pe care să o uiți. În el sau în ea este ceva ce-ți amintește de Dumnezeu, adică te leagă de o realitate sublimă.
Mă refer la Dumnezeu care este ca un copac din care tu ești o frunză. „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele", de asta iți amintești? Mă refer la Dumnezeu care este în mâinile tale atunci când le întinzi pentru a dărui, a mângâia, a ajuta. Mă refer la Dumnezeu care face în fiecare zi Soarele să strălucească, aerul să circule și pâmântul să fie stabil, astfel încât să poți merge pe el. Și peste toate acestea, te trezește în fiecare dimineață, oferindu-ți o nouă șansă de a-l descoperi.
Acesta e Dumnezeul la care mă refer și despre care multă vreme nu am avut nici o idee, ocupat fiind cu reprezentările social autorizate. Acest Dumnezeu este în mod natural Frumusețe, Iubire, Armonie, Conștiență și, cu siguranță, mult mai mult, doar că mintea, mea proastă nu-și poate reprezenta.
Relațiile de cuplu în care nu există această percepție, mai devreme sau mai târziu, se încheie (ele pot continua în plan exterior, social). Este ca și cum cei doi și-ar epuiza, încet-încet, rezervoarele, până când nu mai rămâne nimic. De ce? Pentru că nu au fost conectați la Sursă, de unde și-ar fi putut reînnoi rezervoarele de apă. Goliți definitiv, vor pleca în căutarea altor persoane, de la care să se alimenteze. Această nouă relație va avea, inevitabil, același final, dacă nu descoperă izvorul divin din ei înșiși.
Iubirea care nu vine de sus (de dincolo de Sahasrara Chakra, pentru inițiați) nu poate dura. Ea încetează la un moment dat tot așa cum un automobil care a consumat benzina încetează a se mișca.
Sinele este iubire și a manifesta Sinele înseamnă a exprima iubirea de care ești capabil în acest moment, este ca o radiație a inimii în toate direcțiile! Aceasta este iubirea: Iubirea nonposesivă și exuberantă!
***
Adrian Nuță - „Despre Iubirea Nonposesivă și exuberantă


duminică, 18 septembrie 2011

State cucerite de asasinii economici

Imperiul corporatist-globalist

duminică, 18 septembrie 2011


Exista doua metode de a cuceri si inrobi o natiune.Una este prin sabie.A doua este prin indatorare.
-John Adams-Al doilea presedinte american

Asasinii economici,aflati in slujba guvernului american si a Bancii Mondiale,au doua modalitati de-a cuceri o natiune.
Intai,ei trebuie sa identifice o tara cu resurse (petrol) apoi faciliteaza un imprumut urias pentru aceea tara de la Banca Mondiala sau FMI.
Banii nu ajung in aceea tara,ci ajung pe mana corporatiilor care construiesc proiecte de infrastructura in aceasta tara,lucruri de care beneficiaza doar oamenii bogati.
Iar majoritatea populatiei a acestei tari vor ramane cu datoriile si vor flamanzi si vor saraci din ce in ce mai mult.

Si pentru ca nu pot plati datoriile,acele st
ate sunt obligate sa vanda petrolul mai ieftin mariilor compani,sa permita construirea unei baze militare,sa-si trimita trupele intr-o zona de razboi (Irak) ca sa sprijine trupele americane si asa vor adera in NATO si sa voteze cu ei la intrunirile ONU.si sa-si privatizeze infrastructura si sa o vanda companiilor americane sau corporatiilor multinationale.

Scopul e ca statul respectiv sa fie ingenuncheat cu datorii mari care nu le pot plati,iar asasinii economici le vor oferi sansa sa-si refinanteze datoria ca sa plateasca si mai multa dobanda.




Sunt 3 pasi pentru a rasturna un regim al acelei tari:
Exista insa o optiune ce trebuie aplicata de la inceput.
1.Mituirea sau coruperea:incerci sa-l mituiesti spunandu-i ca el si familia sa vor fi in siguranta,ca vor ramane la putere si ca se vor imbogati daca respectivul lider va face jocul asasinilor economici.
2.Asasinarea:daca mituirea nu are succes,atunci asasinii economici vor trimite ''sacalii'' CIA care il vor asasina pe respectivul lider.
3.Revolutia:daca liderul are prea multi oameni de nadejde care il apara,atunci asasinii economici vor fi nevoiti sa manipuleze populatia ca liderul respectiv e un tiran,ca ei au fost saraciti de regim si ca daca vor rasturna regimul si vor instaura democratia,vor trai la fel de bine ca in Occident.Foarte usor,platesti niste demagogi si lideri ale unor rebeliuni sau gasti de huligani si foarte usor inciti populatia la proteste.
4.Razboiul:Dar daca liderul respectiv are o armata care il va apara de protestatarii furiosi si va putea inabusi protestele,atunci asasinii economici nu le vor ramane decat optiunea de-a convinge SUA prin serviciile secrete ca acel lider e aservit unei factiuni inamice cu SUA;ca acel lider e aservit ideologic comunistilor sau mai NOU,ca este aservit religios si fundamental ter
oristilor al-Qaida!Si astfel,tara respectiva este invadata,iar regimul este rasturnat.


1.Mohammad Mossadegh



In 1953,Mohammad Mosaddegh a fost ales democratic,dar a dorit ca petrolul sa fie vandut foarte scump,cea ce era in beneficiul poporului,dar o problema pentru mariile corporatii.
Asa ca a fost trimis un agent CIA care a reusit cu cateva milioane de $ sa-l dea jos de la putere pe Mosaddegh printr-o revolutie si sa il inlocuiasca cu Sahul care era pro-vanzarii petrolului la pret mic.

2.Jacobo Árbenz Guzmán

In 1954,in Guatemala,Arbenz a fost ales presedinte,iar tara era controlata de companai United Fruit.Dorea sa ''dea pamantul inapoi oamenilor''.Companiei United Fruit nu i-a placut deloc,asa ca s-a apucat de campanie ce convingea SUA ca Arbenz era marioneta rusilor sovietici.
Iar SUA nu ar accepta ca URSS sa aibe iesire in America Latina,deoarece in acele vremuri persista o frica teribila de ''teroarea rosie''.
Astfel,CIA si armata a fost convinsa si au fost trimise trupe de soldati,avioane,sacali economici si au reusit sa-i doboare regimul,iar el a murit in exilul din Mexic.

3.Jaime Roldos

Ecuadorul a fost de multe ori condus de dictatori brutali,dar pro-SUA,insa s-a luat in anul 1981,s-a luat decizia de-a se organiza alegeri democratice.Jaime Roldos si telul sau era folosirea resurselor in folosul poporului.Si a castigat!
Si a inceput sa puna in aplicare toate masurile si promisiunile,iar vanzarea petrolului era in beneficiul poporului,cea ce asasinilor economici nu le-au placut.
A fost trimis un asasin economic pentru a-l convinge pe presedintele ales democratic ca daca ii face jocul,va ramane la putere,iar familia sa se va imbogati.
N-a ascultat.....a fost asasinat.A murit dupa ce avionul in care se afla sotia sa, Lady Martha Bucaram care era si Ministrul Apararii.Se presupune ca a fost strecurata o bomba in avion.

4.Omar Torrijos

Tot in 1981,in Panama,Omar Torrijos era un presedinte carismatic care chiar isi dorea sa sprijine tara.Asasinii economici au incercat sa-l convinga,dar nu a avut rost.El stia ca ei jefuiesc tara,ii exploataza poporul fara mila si ca aveau sa-l mituiasca pentru a nu mai ajuta tara.Dorea sa readuca Canalul Panama sub control Panamez.
A fost si el asasinat in mai al acelui an...si el a murit printr-o prabusire de avion,tot prin strecurarea unei bombe in avion.

5.Hugo Chavez

In anul 1998,Hugo Chavez a fost ales presedinte al Venezuelei dupa o serie de presedinti corupti.Numai ca Chavez a luat atitudine in fata SUA si a cerut ca petrolul tarii sale sa fie folosit pentru a-si ajuta poporul.

Asta nu le-a placut asasinilor economici si in anul 2002,CIA a regizat o lovitura de stat.In ciuda faptului ca oamenii au fost platiti si incitati la revolta si prin intermediul mediatizarii revoltei,lucrurile au luat amploare, cu Chavez nu a tinut figura,avand multi oameni loiali.Revolta a fost infranta!

6.Saddam Hussein

Irakul este exemplul perfect pentru a arata cum functioneaza sistemul.S-a incercat coruperea guvernului cu asasini economici.Nu a mers.S-a incercat cu sacalii asasini trimisi de CIA,dar nici eu nu au avut succes,pentru ca Saddam avea o securitate buna.
In 1991,asasinii economici si serviciile secrete l-au obligat pe presedintele american George Bush sa lanseze o invazie asupra Irakului pentru a distruge armata irakiana sub pretextul ca Saddam invadase Kuweitul.Saddam dorea sa detina enormul petrol din Irak si din Kuweit pentru el insusi sau probabil pentru a-si ajuta populatia.Dar asasinii economici nu doreau ca el sa fie anihilat,caci Saddam avea un caracter puternic,ar fi fost pe placul lor,putea sa manipuleze si sa tina sub control populatia.Asa ca razboiul din Golf a incetat,asasinii economici s-au dus din nou sa-l corupa,dar fara succes.
Inca odata,nici asasinii economici,nici sacalii servicilor secrete nu au avut succes.Iar protestele erau imposibil de organizat intr-o tara cu regim totalitar,dictatorul putand sa inabuse sangeros orice protest si fiind foarte bine protejat de oamenii sai loiali.
Asa ca in anul 2003,era nevoie de o noua interventie militara.Sub pretextul fals ca Saddam detinea arme de distrugere in masa si ca era partener cu Osama ben Laden,fiul lui George Bush Senior,a fost si el obligat sau mintit sa spuna si sa mediatizeze aceste lucruri.Astfel,intreaga SUA era convinsa ca Saddam era un terorist.
Si de data asta,SUA a dus treaba la capat.Iar Saddam nu a mai primit nicio sansa din partea asasinilor economici si astfel ....a fost anihilat!
Dar pentru acest razboi,a fost nevoie de un 11 septembrie avand un scop mai complex.Asa,oamenii vor fi impinsi intr-un razboi impotriva terorismului la nesfarsit.



Si astfel a fost creat un imperiu,subtil si clandestin.Toate imperiile trecute au fost construite cu ajutorul armatei,si stiau cu totii ce construiesc:francezii,nemtii,spaniolii,portughezii,englezii,grecii,romanii,persii,egiptenii,asiro-babilonienii,turcii,chinezii,indienii,rusii etc cu totii stiau ce construiau....si erau mandri de asta.Intotdeauna aveau o scuza,ca raspandeau civilizatia sau o anumita religie sau ideologie.
Stiau bine ce fac,dar noi nu!
Majoritatea americanilor din SUA habar nu au ca traim de pe urma unui imperiu clandestin.Si ca exista mai multa sclavie azi in lume,decat oricand in istorie.
Dar cine este imparatul?
Presedintii SUA nu pot fi monarhi,caci au mandate limitate,sunt aserviti companiilor si corporatiilor-intr-un fel,ei isi conduc tara doar cu numele.
Dar exista ceva ce ar fi echivalent cu un imparat si acel ceva s-ar numi Corporatocratie(un grup de indivizi care conduc cele mai mari corporatii) si chiar se comporta ca imparati ai acestui imperiu american clandestin.Ei controleaza mass-media,fie prin posesie directa,fie prin publicitate.
Ii controleaza pe majoritatea presedintilor si guvernantilor prin faptul ca le finanteaza campaniile electorale fie prin corporatii,fie prin contributii personale ce provin din corporatii.
Acesti indivizi nu sunt alesi,nu au mandat limitat,nu dau socoteala nimanui.Si nu poti spune la cel mai inalt nivel ca acel individ lucreaza intr-o corporatie privata sau pentru guvern,pentru ca se muta dintr-o parte in alta...Guvernul corporaritistilor e invizibil in anumite cazuri,iar masurile sunt aplicate de corporatii,de la un nivel la altul.
Si oricum,politicile guvernului sunt trasate de fapt de catre Corporatrocratie si aduse la constiinta guvernului,care le pune in aplicare.


Acest proces de manipulare al Corporatrocatiei prin indatorare,mita,asasinare si subminare politica precum si lansarea interventilor militare poarta numele de :GLOBALIZARE!


Nu mai exista America,nu mai exista democratie.Nu mai exista Europa,nici Asia,nici Africa....Exista doar IMB si ITT si AT&T si DuPont,Dow,Microsoft,Union Carbine,Ford si Exxon si multe altele.....acestea sunt natiunile lumii de astazi.

http://codulluiechinox.blogspot.com/