Singura Felina

luni, 30 aprilie 2012

1 Mai

1 MAI: CREZUL SOCIALISMULUI NATIONAL-CRESTIN

autor: FrontPress 01.05.2012
Cred intr-unul si nedespartit Stat Roman de la Nistru la Tisa, cuprinzatorul tuturor Romanilor si numai al Romanilor, iubitor de munca, cinste si in frica lui Dumnezeu, cu durere de tara si neam. Datatorul de drepturi egale, civile si politice la barbati si femei. Protector al familiei, salariind functionarii si muncitorii pe baza numarului de copii si pe baza muncii depuse, intelegand cantitatea si calitatea, si intr-unul Stat sprijinitor al armoniei sociale prin restrangerea numarului de grade; iar pe deasupra salariului socializand fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, si pamantul distribuit tuturor plugarilor. Repartizarea beneficiilor intre patron (stat sau particular) si muncitori. Patronul (particular) pe langa salarierea muncii sale va primi un procent descrescand proportional cu marimea capitalului.
Si intr-unul Stat asigurator al muncitorilor prin “fondul riscurilor”. Intemeietor de depozite de hrana si imbracaminte pentru muncitori si functionari care organizati in sindicate nationale vor avea reprezentanti in comitetele administrative de pe langa diferite institutii industriale, agricole si comerciale.
Si intr-unul mare si puternic “parinte al muncitorilor” si Rege al taranilor, “Ferdinand I-iu”, care pentru fericirea Romaniei totul a jertfit si care pentru mantuirea noastra una cu poporul s-a facut. Care in fruntea ostilor de la Marasti si Marasesti a biruit, si care din nou cu dragoste si incredere se uita catre ostasii ce-i datoreaza credinta, si care vor gasi in cazarmi o adevarata scoala a natiunii, pe care sa o treaca in termenul de un an.
Intr-un tricolor inconjurat cu razele Socialismului National-Crestin, simbol de armonie intre fratii si surorile Romaniei Mari.
Intr-una Sfanta Biserica Crestina cu Preoti traind din Evanghelie si care sa se jertfeasca apostoleste pentru luminarea celor multi.
Marturisesc alegerea ministrilor de catre Camera, suprimarea Senatului, organizarea politiei rurale, impozitul progresiv pe venit, scoli de agricultura si meserii la sate, “cercusoare” pentru gospodine si adulti, azile pentru invalizi si batrani, case nationale, cercetarea paternitatii, aducerea legilor efectiv la cunostinta tuturor, incurajarea initiativei particulare in interesul Neamului si dezvoltarea industriei casnice taranesti.
Astept invierea constiintei nationale la cel din urma pastor si coborarea celor luminati in mijlocul celor truditi spre a-i intari si ajuta in adevarata fratie, temelia Romaniei de maine. Amin!
“Garda Constiintei Nationale” – Ziarul “Constiinta”, Luni, 9 februarie 1920.

Un banc.....


Trei nebuni faceau galagie intr-un avion. Pilotul ii spune copilotului: -Du-te sa vezi ce e cu ei. Copilotul vorbeste cu nebunii si se intoarce in carlinga. Pilotul il intreaba: -Ce ai facut de i-ai linistit? -Ne-am jucat de-a scoala si i-am trimis sa-si faca temele. Dupa cinci minute, nebunii incep din nou sa faca galagie si pilotul ii spune copilotului: -Du-te sa vezi ce mai vor de data asta. Copilotul se duce la ei si cand se intoarce pilotul il intreaba: -Ce ai facut? -Le-am corectat temele si deoarece le facusera bine, le-am deschis usa si au iesit toti in pauza..

Forta

Dar cu  pasajele politice este altceva. Nu putem nega  existenta  Guvernului Legionar. Face parte din istoria noastra. De ce pica repede  guvernarile de dreapta am explicat de-a lungul anilor. Pentru ca imediat ce iau puterea  intra in  lanul de grau si  scoate din radacina neghina, o aduna si o arde.
 Despre faptul ca  preluarea puterii printr-o lovitura de stat se face  de un grup mic de  oameni patrioti si hotarati fara toata  prostimea, este la fel de adevarat. Pentru prima data explicit am citit in presa noastra, despre uciderea lui Salvador Allende(1908-1973) in 11 sept. 1973 in Chile  si preluarea puterii printr-o lovitura de stat militara, de armata, condusa de generalul Augusto Pinochet(1915-2006).
Dar  de atunci nu s-a mai spus nimic despre acest  episod din Chile ca, sa nu  se dea idei. Idei vechi de mii de ani, pe care le stie toata lumea.
Nu stiu cum am ajuns eu o persoana asa de importanta caci, toate blogurile mele sunt vizate si amenintate. Sunt multe pentru ca pe parcursul eliminarii lor eu am facut altele.
Vad ca se studiaza in amanunt si bancurile cu conotatie sexuala. Daca nu ar fi asa cine le-ar mai citi???:)))) In  loc sa le dea buna dispoziitie,  ii supara.
Dar imi inchipui cum  o armata de  functionari studiaza zilnic tot ce am scris de peste 4 ani si victoriosi imi scriu amenintari pentru  lucruri marunte. Insa totul este automat cred. Totul se face imediat.Nu am apucat  ieri 30 aug. sa pun o poezie de Ion Pribeagu impreuna cu o poza  unde unei tinere abia i se vedeau bucisoarele de sub fustita, ca gata, a trebuit sa o scot:(, pentru ca s-a actionat., imediat.
 Faptul ca pun bancuri cu conotatie sexuala sau barbati  la bustul gol, sau femei  sumar imbracate, constituie sarea si piperul.
In  articolele politice fiecare are dreptul sa  aiba punctul lui de vedere. Sa vedem ce mai urmeaza ca eu ma apuc acum sa scot pozele frumoase si las bancurile neterminate in asa fel sa le  deduceti dvs. sfarsitul. 

Controverse

Controverse legate de estetica si simbolistica statuii Imparatului Traian din Bucuresti

autor: FrontPress 30.04.2012
Primarul General, Sorin Oprescu, a participat, duminică, la dezvelirea statuii împăratului Traian a sculptorului Vasile Gorduz, amplasată de municipalitate pe treptele exterioare ale Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR).
Realizarea statuii împaratului Traian s-a încheiat la iniţiativa Primăriei Capitalei şi la recomandarea academicianului Răzvan Theodorescu, iar amplasarea acesteia pe Calea Victoriei face parte dintr-o operaţiune amplă de amenajare a spaţiilor publice, din cadrul programului “Calea Victoriei-traseu cultural”, informează municipalitatea.
Primarul general a arătat că prezentarea simbolică a împăratului Traian, cu elementele artistice elocvente ale simbolurilor dacice, pe care maestrul Vasile Gorduz a realizat-o, este o împlinire a proiectului pe care l-a început în urmă cu doi ani, pornind de la Piaţa Roma. Edilul şef a adăugat că alte elemente de design urban şi monumental vor împodobi în următoarea perioadă zona Centrului istoric.
La rândul său, academicianul Răzvan Theodorescu a arătat importanţa simbolisticii monumentului împăratului Traian, care realizează “întâlnirea între latinitate şi creştinism, cei doi piloni ai poporului român”. “Vom avea, de-acum, pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, un simbol al naţiunii noastre. Metafora aceasta îl reprezintă pe cel mai longeviv împărat roman, pe cel mai iubit împărat roman, pe Optimus Princeps, care înseamnă «fruntaşul cel mai bun»”, a declarat Răzvan Theodorescu.
Ce face Muzeul Naţional de Istorie cu “cadoul” Primăriei
Statuia “Traian” a sculptorului Vasile Gorduz, amplasată de Primăria Capitalei pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, e subiectul unei dispute între cele două instituţii, directorul muzeului, Ernest Oberländer Târnoveanu, declarând, în 11 aprilie, că lucrarea “nu va sta multă vreme” acolo.
Deşi a fost montată pe treptele muzeului încă din noiembrie anul trecut, statuia a fost acoperită cu folie şi nu a fost vernisată până duminică.
Directorul MNIR, Ernest Oberländer Târnoveanu, afirma că este “un cadou” de la Primărie, care “nu va sta multă vreme”, fără a preciza însă ce intenţionează să facă în acest sens. El preciza, însă, că statuia a fost instalată legal în faţa muzeului, cu toate avizele necesare, inclusiv al Comisiei Monumentelor de For Public a Ministerului Culturii.
Pe de altă parte, directorul MNIR aprecia că “sculptura este controversată”. “Unii o consideră monstruoasă, alţii, ridicolă”, spunea Târnoveanu, adăugând că “este foarte greu să îi aduci pe toţi la un numitor comun când vine vorba de arta contemporană”. El afirma că statuia – realizată de sculptorul Vasile Gorduz – îl reprezintă pe împăratul Traian cu o lupoaică, ce face trimitere şi la stindardul dacic, reprezentând mitul genezei daco-romane a poporului român.
Mihai Oroveanu: “Cred că oamenii ăştia l-ar refuza şi pe Brâncuşi”
La rândul său, Mihai Oroveanu, directorul Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC) şi preşedintele Comisiei Monumentelor de For Public, declara, precizând că îşi exprimă părerea personală, că statuia lui Vasile Gorduz “este o lucrare foarte frumoasă şi stă acolo foarte bine”.
Oroveanu asusţinea că statuia de la MNIR face parte dintr-un tiraj de trei lucrări realizate de artist, din care un exemplar se află la Sevilla, iar celălalt la Roma, în faţa Accademia di Romania. “Mi se pare un lucru pozitiv că se găseşte una şi la Bucureşti”, declara Oroveanu, confirmând la rândul său că a auzit “oameni care s-au manifestat împotriva ei”. “Este o lucrare foarte modernă, a unuia dintre cei mai buni sculptori ai noştri, de un profesionalism impecabil. (…) Cred că oamenii ăştia l-ar refuza şi pe Brâncuşi în zilele noastre”, sublinia Oroveanu, apreciind că în România nu există, în general, un exerciţiu în a aprecia sculptura de calitate, dovadă stând mai multe lucrări din spaţiul public.
Vasile Gorduz (1931 – 2008) a fost un cunoscut sculptor român şi profesor universitar la catedra de sculptură a Universitaţii Naţionale de Arte din Bucureşti.
Monumentul lui Gorduz cântăreşte 500 de kilograme
Monumentul lui Gorduz are o înălţime de 2,15 metri, transpus în material definitiv bronz, îl reprezintă pe împaratul Traian, simbol al latinităţii poporului român, în postura impunătoare, stând în picioare şi ţinând în braţe Lupoaica Romei – element reprezentativ. Masa totală a lucrării e de aproximativ 500 de kilograme. Costul lucrarii a fost de 200.000 de lei (TVA inclus).
Artistul plastic Vasile Gorduz (1931-2008) a fost absolvent al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Statuia lui Traian, amplasată pe malul Guadalquivirului, la Sevillia şi cea a lui Eminescu, amplasată într-o piaţă din Montreal, sunt lucrări ale lui Gorduz. De pe Gandul
 

Opriti atrocitatile

Opriti atrocitatile impotriva detinutilor politici palestinieni din inchisorile israeliene!

autor: FrontPress 30.04.2012
Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților (APADAR) împreună cu membrii ai comunității palestiniene din România şi alte ONG-uri românești, vă invită să participați la protestul organizat împotriva atrocităților din pușcăriile israeliene. Adunarea publică va avea loc Joi 3 mai 2012 între orele 12-14 pe trotuarul de vis-a-vis (trotuar parc) de sediul Ambasadei Israelului din București, Piața Unirii.
Susținem greviștii foamei, deținuții politici palestinieni. Autoritățile au fost anunțate legal.
Amintim că aproximativ 1.200 de deţinuţi palestinieni au intrat de marţi 17.04.2012 în greva foamei şi alţi 2.300 au refuzat să fie hrăniţi vreme de 24 de ore, au anunţat serviciile penitenciare israeliene, citate de France Presse.
„Marcarea Zilei prizonierilor este diferită în acest an pentru că condiţiile de detenţie din închisorile israeliene s-au înrăutăţit”, a explicat ministrul palestinian al prizonierilor, Issa Qaraqae. “Pe de altă parte, Israelul urmează să îl elibereze în cursul după-amiezei pe responsabilul unui grup radical jihadist, Khader Adnan, care a făcut recent o grevă a foamei record de 66 de zile, după ce a fost menţinut în detenţie administrativă, fără a fi inculpat. Poporul nostru va continua să lupte până la eliberarea tuturor deţinuţilor”, a asigurat el.
Exemplul lui Khader Adnan i-a inspirat şi pe alţi deţinuţi palestinieni, care au început greve ale foamei în ultimele săptămâni. Peste 4.700 de palestinieni sunt deţinuţi în Israel, conform Clubului prizonierilor palestinieni, majoritatea din motive de securitate şi ispăşind pedepse cu închisoarea pe viaţă, informează Agerpres.
Președinte APADAR – Ene Viorel
Tel. 0766.482.999
 

duminică, 29 aprilie 2012

Distributie echitabila

Pentru o distribuire echitabila a bogatiei: Exploatarea resurselor miniere in Romania

autor: FrontPress 29.04.2012
În toată lumea, ţările cu resurse naturale sunt în căutarea unor noi soluţii spre a maximiza contribuţia acestei bogăţii la finanţele publice şi la dezvoltarea economică a societăţilor lor. Cu toate acestea, peste tot (sau aproape peste tot) guvernele rămân prizoniere ale modelului tradiţional din acest domeniu, conceput într-o epocă în care minereurile aveau o valoare relativ scăzută.
În vremea aceea, valoarea economică pe care o prezentau pentru societate exploatările miniere provenea mai ales din locurile de muncă generate şi din taxele colectate.
Modelul acesta era adecvat epocii în care a fost conceput, dar este inadaptat contextului actual de pe pieţele mondiale de minereuri.
De exemplu:
• între 1982 şi 2005, preţul aurului oscila în jur de 400 USD uncia; preţul actual este de patru ori mai mare: 1.600 USD uncia;
• între 1980 şi 2004, minereul de fier nu valora decât 12 USD tona. La sfârşitul anului 2011, se vindea cu 136 USD tona;
• livra de cupru se vindea între 0,65 şi 0,80 USD în 1998, în comparaţie cu 3,40-4,00 USD livra în anul 2012.
Bineînţeles, preţul minereurilor ar putea cădea brutal în anii care vin, dar aceasta nu schimbă cu nimic puterea argumentului. În acest caz, orice sistem de redevenţe ar aduce la buget mai puţine sume.
Un nou model de afaceri?
Este posibilă, fără a provoca isterie politică, o dezbatere pe tema distribuirii echitabile a profiturilor între investitori şi proprietarii resurselor care sunt cetăţenii României? Se poate discuta serios despre modalităţile de a profita cât mai mult de pe urma acestui „boom” al preţului minereurilor?
Orice nouă abordare în acest domeniu ar trebui să se inspire dintr-o logică a afacerilor ineluctabilă şi uşor de înţeles.
Investitorul privat, întreprinzătorul trebuie să se aştepte la un profit pe măsura investiţiei sale şi care să ţină seama şi de riscuri. Riscurile în domeniul minier sunt reale. Trebuie notat totuşi că faza cea mai plină de riscuri este aceea a explorării; faza de exploatare a unui zăcământ geologic cunoscut comportă pentru promotor două riscuri precise:
1. Riscul politic; eventualitatea unei schimbări politice, naţionalizarea exploatării, opoziţia eficientă a populaţiei care se împotriveşte proiectului; astfel, Newmont Mines s-a retras dintr-un proiect de exploatare minieră a aurului în Peru după ce investise zeci de milioane de dolari, ca urmare a opoziţiei hotărâte a ţăranilor din regiunea în care se afla mina; în septembrie 2011, Venezuela a naţionalizat toate minele de aur de pe teritoriul ei etc.
2. Volatilitatea preţului minereurilor ar putea transforma rapid un proiect rentabil într-unul aducător de pierderi; şi totuşi, cererea de minereuri este dictată de o tendinţă puternică a sistemului economic mondial: dezvoltarea economică rapidă a Chinei şi a altor ţări cu o creştere efervescentă; în plus, în sectorul minereurilor există pieţe specializate (Futures Markets), pe care producţia viitoare poate fi vândută la preţurile actuale; evident, întreprinderea minieră care se protejează vânzând în felul acesta va pierde dacă preţul minereului va continua să crească, dar această protecţie este benefică pentru cei care se tem de o scădere viitoare a preţurilor.
Ce randament trebuie să aibă investitorii?
Este util să comparăm ratele de randament intern (RRI) estimate şi realizate în alte sectoare industriale cu înalte niveluri de risc:
• dezvoltarea de noi produse în sectorul farmaceutic: rata de randament internă este de 8,4% (în scădere, în ultima vreme, în comparaţie cu rata obişnuită de 11,8%) (Sursa: Deloitte and Thomson Reuters, 2011);
• noi modele de avioane: între 12% şi 20% randament estimat (Sursa: Peoples and Willcox, 2006);
• capital de risc, sectorul în ansamblu (1989-2008): 17%; în sectorul extrem de riscant al biotehnologiilor: randament realizat (1986-2008): 20,7% şi randament estimat de 21,5% (Sursa: Cockburn and Lerner, 2009).
Ar fi, aşadar, investitorii în exploatarea unei mine mulţumiţi (poate chiar fericiţi) cu un randament estimat (RRI) de 20%? Fără îndoială. De ce, atunci, să fie menţinut un sistem de redevenţe, precum cel actual, care conduce la randamente între 50% şi 80%, sau chiar mai mult, pentru exploatarea resurselor minerale ale României?
Nu încape îndoială că o rată a randamentului intern de 20% recompensează mai mult decât suficient investitorul pentru riscurile de variaţie în jos a preţurilor minereului ca şi pentru alte evenimente imprevizibile inerente acestui sector de activitate.
Atunci, de ce nu se stabileşte un sistem de redevenţe care să fie sensibil la randamentul estimat de investitori (dar nu mai mult), astfel încât proprietarii resurselor, cetăţenii României, să beneficieze de profiturile realizate peste randamentul estimat? De de Yvan Allaire, Mihaela Firsirotu – Romania Libera

Adio libertate ???

Adio libertate? CISPA, ACTA Made in USA

autor: FrontPress 29.04.2012
Proiectul Legii de Colaborare si Protectie in domeniul Cyber-Securitatii (CISPA) a trecut de Camera Reprezentantilor din Statele Unite. Opozantii proiectului considera ca aceasta lege va impune cenzura Internetul. CISPA a primit 248 de voturi pro si 168 de voturi contra, informeaza Wired.
Printre cei care sustin aceasta lege se numara si mari companii IT, precum Microsoft, Facebook, AT&T, Verizon si Oracle.
Actul normativ le va permite furnizorilor de Internet sa ofere informatii legate de abonatii lor celor de la Departamentul de Securitate Interna si Agentia Nationala de Securitate, in cazul in care sunt identificate amenintari in securitatea spatiului cibernetic.
Acestia nu vor mai ascunde identitatea clientilor, atunci cand sunt identificate unele amenintari, care includ virusi sau site-uri de phishing, si nu vor mai avea nevoie de hotarari judecatoresti pentru a oferi acest date autoritatilor americane. De asemenea, furnizorii de servicii de internet vor putea face in mod liber intre ei schimb de informatii.
Criticii acestui proiect sustin ca legislatia americana actuala este atat de vaga, incat aproape orice activitate pe internet ar putea fi monitorizata sau cenzurata in numele cyber-securitatii.
Daca legea va trece si de Senat, Casa Alba va decide daca o va aproba sau o va respinge.
Un alt proiect controversat este si Acordul comercial de combatere a contrafacerii (Anti-Counterfeiting Trade Agreement, ACTA), a carui ratificare a fost suspendata, in februarie, de catre Uniunea Europeana, fiind trimis Curtii Europene de Justitie.
Negociat intre Uniunea Europeana, SUA, Japonia, Canada, Noua Zeelanda, Australia, Singapore, Coreea de Sud, Maroc, Mexic si Elvetia, ACTA urmareste sa combata contrafacerea in sens larg, de la medicamente la filme sau produse muzicale descarcate ilegal de pe Internet.
Inca de la anuntul din ianuarie privind semnarea sa, ACTA a starnit critici dure si chiar proteste in strada. De Constantin Pescaru – Ziare.com
 

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Argentina fara FMI

Argentina, fara FMI, dar cu o crestere economica spectaculoasa si stapana pe resursele sale naturale

autor: FrontPress 28.04.2012
O incitantă incursiune în universul unei ţări aflată într-o o spectaculoasă relansare economică şi într-o efervescentă prezenţă diplomatică, aşa ar putea fi caracterizată expunerea prezentată la Casa Titulescu de către Excelenţa Sa domnul Claudio Perez Paladino, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Argentina, la invitaţia Fundaţiei Europene Titulescu şi a Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI). O ţară pe care distinsul diplomat a caracterizat-o astfel:”Argentina are o populaţie foarte eterogenă alcătuită din mai multe comunităţi etnice şi, cu toate acestea, este o societate orizontală, cu foarte multe oportunităţi şi o mobilitate socială mare”.
Oportunităţi în întâmpinarea cărora a venit proiectul ”Patria Grande”, aşa încât, în prezent, Argentina a devenit un veritabil punct de atracţie pentru locuitorii altor state latino-americane şi chiar ale unor continente îndepărtate. O situaţie pe care autorităţile au ştiut să o fructifice printr-o inteligentă “politică a uşilor deschise”.
Inevitabil, experienţele politice şi economice pe care le-a traversat Argentina în ultimul deceniu, caracterizat ca deceniu al unei autentice renaşteri, au avut ca termen de raportare “groaznicul colaps finaciar” în care ţara ajunsese după ce “a ascultat de sfaturile FMI”. Aşa încât, după un deceniu, se dovedeşte pe deplin că decizia Argentinei de a renunţa la păguboasele sfaturi ale FMI a fost cu adevărat una inspirată şi, mai ales, profitabilă: “Acum, ştim că în anul 2011, ţara noastră a avut o creştere economică spectaculoasă, iar politica sa economică a adus beneficii nu numai statului, ci şi tuturor cetăţenilor săi”, iar conceptul de “echitate şi justiţie socială” s-a dovedit a fi nu doar un simplu slogan propagandistic, ci o normă de conduită pentru statul argentinian.
Printre priorităţile agendei politice şi aconomice ale strategiei relansării, s-a menţionat creşterea exporturilor, la fel ca şi cea a investiţiilor publice. La rândul lor, politicile sociale vizeză redistribuirea avuţiei, creşterea consumului, acestea fiind doar două componente ale proiectului politic al echităţii şi justiţiei sociale.
În ceea ce priveşte stadiul actual şi perspectivele relaţiilor dintre România şi Argentina, începute cu 130 de ani în urmă, acestea au fost caracterizate ca definind “o colaborare bună, fără probleme, care poate fi îmbunătăţită”. În mod special a fost menţionată agricultura ca fiind domeniul în care Argentina are tehnologiile şi know-how-ul necesare pentru a ajuta România.
Nu au fost lăsate în afara discuţiei, aspecte mai sensibile cum ar fi situaţia Insulelor Malvine sau conflictul diplomatic dintre Argentina şi Regatul Unit. După cum era de aşteptat, în cadrul sesiunii de întrebări şi răspunsuri care a urmat expunerii, a revenit intens controversata decizie de naţionalizare a companiei spaniole YPF luată de către statul argentinian. Răspunsul domnului ambasador a fost pe cât de categoric pe atât de expresiv:”Aici vorbim doar despre afaceri. Dacă aţi citit ziarele de astăzi, guvernul spaniol a spus că nu are nici-o problemă dacă va fi plătit preţul corect. Este o chestiune care va fi gestionată de către guvernul argentinian.”
“Pentru Repsol (grupul petrolier spaniol a cărei divizie este YPF n.n.), poate fi doar o afacere. În ultimul an, de la un producător de petrol, Argentina a devenit un importator. Dar pentru noi petrolul este ceva legat de suveranitatea noastră, iar, dacă avem petrol şi trebuie să importăm, atunci e ceva care nu funcţionează cum trebuie. În acelaşi, în contractele de privatizare a companiei se menţionează că statul poate lua compania înapoi, iar Argentina va urma procedurile necesare şi, dacă nu vom putea rezolva problema în mod bilateral, sunt mai multe tribunale la care putem apela.” Concluzia, urmează în mod logic, necesar: “Dacă vorbim despre drepturile noastre şi dacă vorbim despre resursele naturale dece să importăm petrol, dacă avem deja, nu e normal. Aşadar, facem ceea ce trebuie să facem”.
Evocând prima întâlnire pe care a avut-o la începerea mandatului cu “Marele Tit”, domnul ambasador Claudio Perez Paladino, a povestit despre o foaie de hârtie găsită pe biroul său. Erau câteva însemnări ale vizionarului ctitor al diplomaţiei române care se refereau la o întâlnire cu ziarişti din America Latină şi care, poate, i-au fost folositoare şi domniei sale. Aşa după cum, cu siguranţă, câteva dintre ideile şi acţiunile pe care le-a prezentat, ar putea oferi câteva teme de meditaţie diriguitorilor diplomaţiei de la Bucureşti. De Serban Cionoff – Jurnalul National 

vineri, 27 aprilie 2012

Ce urmeaza ????



Ce se va intampla cu noi acum dupa votul din Parlamentul Romaniei?
Va ceda PRESEDENTIA SI VA RECUNOASTE CA  NU A FACUT CE TREBUIA CI, CEEACE NU TREBUIA?
Se va recunoaste ca s-a gresit si in mod  cinstit sa  lase opozitia sa faca guvernul pana la alegeri chiar anticipate? Dar cand ? Vine vacanta de vara si apoi  in toamna campania electorala.
Se va termina acum chiar de "ieri", bataia de joc  asupra romanilor?
Se vor anula toate aceste hotarari blestemate, care ne-a dus in cea mai neagra saracie poate in cea mai neagra perioada  a Romaniei moderne. Dar parca nu este asa, caci in 1940 a fost cred cea mai neagra perioada.  Insa trare imi e teama ca  cel care  trebuie sa cedeze nu  va avea o fereastra  printre aburii alcoolului si el  nu se va declara invins.
Pana atunci noi suntem cei invinsi si asa cum a promis "ne-a ciuruit".
Acum nu astept deocamdata mai mult decat o reparare urgenta a nedreptratilor facute de guvernele criminale ale PDL. Tara insa in totalitatea ei impreuna cu neamul romanesc, se va redresa mai greu. Dar ce putem face? Doar ca la vot deocamdata, sa nu votam pe cei care ne urasc. Nu trebuie neaparat ca conducatorii sa ne iubeasca daca nu pot, dar macar sa fie impartiali sa  tina cu dreptatea si sa respecte legea si Constitutia.
Acum nu ne ramane decat sa avem rabdare si sa asteptam. Mult a fost putin a ramas. Chiar pana la alegerile din noiembrie.  Numai bine.

joi, 26 aprilie 2012

Intimidare

Noi actiuni de intimidare impotriva nationalistilor germani

autor: FrontPress 26.04.2012
Trei naţionalişti germani, cu vârste cuprinse între 18 şi 20 de ani, au fost reţinuţi miercuri dimineaţa şi alţi 15 anchetaţi după o amplă acţiune a autorităţilor la care au participat 100 de poliţişti. Toată această mobilizare de forţe a fost îndreptată împotriva unor formaţiuni politice regionale, transmite NBC News.
Raidurile poliţieneşti au avut loc la 20 de adrese din oraşele nordice Radevormwald, Dusseldorf, Wuppertal şi Essen şi au fost îndreptate în special contra activiştilor organizaţiei de tineret “Freundeskreis Rade”, parte a reţelei naţionale a nucleelor Naţionaliştilor Autonomi. Deasemenea a fost percheziţionat şi sediul partidului regional “Pro NRW” din Radevormwald, unul dintre suspecţii interogaţi fiind consilier local din partea acestei formaţiuni.
Poliţiştii au anunţat că cei trei tineri reţinuţi s-ar face vinovaţi de “acţiuni ilegale serioase” iar din casele lor au fost confiscate mai multe obiecte “neo-naziste” şi câteva arme. Sursa: FrontPress.ro

miercuri, 25 aprilie 2012

De ce sunt evreii atat de puternici ?????

E bine de stiut :
 
 

 
De ce sunt evreii atât de puternici?
Există doar 14 milioane de evrei în lume:
şapte milioane în cele două Americi,
cinci milioane în Asia ,
două milioane în Europa şi
100.000 în Africa

Pentru fiecare evreu din lume, există 100 de musulmani. 
Cu toate acestea, evreii sunt de o sută de ori mai puternici decât toţi musulmanii la un loc. V-aţi întrebat vreodată de ce?

Iisus din Nazareth a fost evreu. 
Albert Einstein, cel mai influent om de ştiinţă din toate timpurile, desemnat de revista TIME 'Omul Secolului', a fost evreu. 
Sigmund Freud -- sinele, eul, supraeul - părintele psihanalizei, a fost evreu. La fel şi Karl Marx, Paul Samuelson şi Milton Friedman.

Iată câţiva alţi evrei a căror activitate intelectuală a îmbogăţit întreaga omenire: Benjamin Rubin a dat lumii acul pentru vaccinuri. 
Jonas Salk a creat primul vaccine anti-polio. 
Alert Sabin a dezvoltat vaccinul anti-polio live îmbunătăţit. 
Gertrude Elion ne-a dat un medicament împotriva leucemiei. 
Baruch Blumberg a creat vaccinul împotriva hepatitei B. 
Paul Ehrlich a descoperit un tratament pentru sifilis (boală cu transmitere sexuală). 
Elie Metchnikoff a câştigat Premiul Nobel în domeniul bolilor contagioase.
Bernard Katz a câştigat Premiul Nobel pentru descoperiri în domeniul transmisiei neuromusculare. 
Andrew Schally a câştigat un Nobel în endocrinologie (boli ale sistemului endocrin; diabet, hipertiroidism)
Aaron Beck a pus bazele Terapiei Cognitive (psihoterapie pentru boli nervoase, depresie şi fobii). 
Gregory Pincus a dezvoltat prima pilulă contraceptivă orală. 
George Wald a câştigat un Nobel pentru progrese în cercetarea ochiului uman. 
Stanley Cohen a câştigat Nobelul pentru activitatea în embriologie (studiul embrionilor şi al dezvoltării lor).
Willem Kolff a inventat aparatul de dializă.

În ultimii 105 ani, 14 milioane de evrei au câştigat 180 de premii Nobel, în timp ce doar trei premii Nobel au fost câştigate de 1,4 miliarde de musulmani (cu excepţia celor pentru Pace). 
De ce sunt evreii atât de puternici? Stanley Mezor a inventat primul chip de micro-procesor. 
Leo Szilard a dezvoltat primul reactor nuclear în lanţ. 
Peter Schultz, cablul de fibră optică; 
Charles Adler, semaforul; 
Benno Strauss, oţelul; 
Isador Kisee, filmele cu sonor; 
Emile Berliner, microfonul pentru telefon şi 
Charles Ginsburg, înregistrarea video pe casetă.

Între finanţiştii faimoşi în întreaga lume ce fac parte din această religie se numără Ralph Lauren (Polo), 
Levis Strauss (Levi's Jeans), 
Howard Schultz  (Starbuck's) , 
Sergey Brin (Google), 
Michael Dell (Dell Computers), 
Larry Ellison (Oracle), 
Donna Karan (DKNY), 
Irv Robbins (Baskins & Robbins) şi 
Bill Rosenberg (Dunkin Donuts).

Richard Levin, preşedintele Universităţii Yale, este evreu. 
La fel şi Henry Kissinger (secretar de stat american), 
Alan Greenspan (preşedinte al Rezervei Federale în mandatele lui Reagan, Bush, Clinton şi Bush), 
Joseph Lieberman
Madeleine Albright (secretar de stat american), 
Maxim Litvinov (ministru de externe al URSS), 
David Marshal (primul prim-ministru al Singapore), 
Issac Isaacs (guvernator- general al Australiei), 
Benjamin Disraeli (om de stat britanic şi scriitor), 
Yevgeny Primakov (prim ministru rus), 
Jorge Sampaio (preşedintele Portugaliei) , 
Herb Gray (vice prim-ministru al Canadei), 
Pierre Mendes (prim ministru al Franţei), 
Michael Howard (ministru de interne al Marii Britanii), 
Bruno Kreisky (cancelar al Austriei) şi 
Robert Rubin (fost secretar al trezoreriei al SUA).

În mass media, printer evreii renumiţi se numără 

Wolf Blitzer (CNN), 
Barbara Walters (ABC News), 
Eugene Meyer ( Washington Post), 
Henry Grunwald  (redactor şef al Time), 
Katherine Graham (director al The Washington Post), 
Joseph Lelyyeld (redactor executiv, The New York Times), şi 
Max Frankel (New York Times).

Cunoaşteţi numele celui mai prolific filantrop din istoria omenirii? 

Este George Soros, evreu, şi a donat până acum suma colosală de 4 miliarde USD, majoritatea pentru cercetători şi universităţi din întreaga lume,  si....."unul dintre  cei  care  au  declansat  criza  mondiala"......( nota exp.prez.email )

Al doilea după George Soros este Walter Annenberg, un alt evreu, care a construit o sută de biblioteci, donând o sumă estimată la 2 miliarde USD.

La Jocurile Olimpice, Mark Spitz a stability un record, câştigând şapte medalii de aur. 
Lenny Krayzelburg a câştigat medalia olimpică de aur de trei ori. 
Spitz, Krayzelburg şi Boris Becker sunt cu toţii evrei.

Actori. Ştiaţi că Harrison Ford, 
George Burns, 
Tony Curtis, 
Charles Bronson, 
Sandra Bullock, 
Billy Crystal, 
Woody Allen, 
Paul Newman, 
Peter Sellers, 
Dustin Hoffman, 
Michael Douglas, 
Ben Kingsley, 
Kirk Douglas, 
William Shatner, 
Jerry Lewis şi 
Peter Falk sunt cu toţii evrei?

De fapt, Hollywood-ul însuşi a fost fondat de un evreu. Dintre directori şi producători, 
Steven Spielberg, 
Mel Brooks, 
Oliver Stone, 
Aaron Spelling (Beverly Hills 90210), 
Neil Simon (The Odd Couple), 
Andrew Vaina (Rambo 1/2/3), 
Michael Man (Starsky and Hutch), 
Milos Forman (Zbor deasupra unui cuib de cuci), 
Douglas Fairbanks (Hoţul din Bagdad) şi 
Ivan Reitman (Ghostbusters) sunt toţi evrei.

Cu siguranţă, Washingtonul este principala capitală a lumii, iar la Washington, organizaţia de lobby care contează este American Israel Public Affairs Committee, sau AIPAC (Comitetul pentru Afaceri Publice Americano-Israelian ). Washington-ul ştie că dacă premierul Ehud Olmert a ar descoperi că Pământul este plat, AIPAC ar reuşi să convingă Congresul american sa adopte o rezoluţie prin care să-l felicite pe Olmert pentru descoperire.

William James Sidis, cu un IQ de 250-300, este cel mai inteligent om din toate timpurile. Ghici cărei religii îi aparţinea?

Aşadar, de ce sunt evreii atât de puternici? 

Răspuns: educaţia. 
De ce sunt musulmanii atât de neputincioşi ?
Se estimează că sunt 1.476.233.470 de musulmani pe faţa pământului:

- un milliard în Asia, 
- 400 de milioane în Africa, 
- 44 de milioane în Europa şi 
- 6 milioane în cele două Americi. 
A cincea parte din populaţia lumii este musulmană. 
La fiecare hindus există doi musulmani. 
La fiecare buddhist există doi musulmani. 
La fiecare evreu există o sută de musulmani. 
V-aţi întrebat vreodată de ce sunt musulmanii aşa lipsiţi de putere?
Iată de ce: 

- există 57 de state membre ale Organizaţiei Conferinţei Islamice (OIC), şi toate la un loc au în jur de 500 de universităţi adică o universitate la fiecare trei milioane de musulmani.
- SUA are 5.758 de universităţi, iar
- India are 8.407.
În 2004, Universitatea Shanghai Jiao Tong a publicat un 'Clasament Academic al Universităţilor din Lume', şi, surprinzător, nici măcar una singură din statele musulmane nu era în top 500.
Conform datelor strânse de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), rata alfabetizării în lumea creştină este de aproape 90 la sută, iar 15 ţări majoritar creştine au o rată a alfabetizării de 100 la sută. Spre deosebire de ele, un stat majoritar musulman are o rată medie a alfabetizării de aproape 40 la sută, şi nu există nicio ţară majoritar musulmană cu o rată a alfabetizării de 100 la sută. Cam 98 la sută din "alfabetizaţii" din lumea creştină au terminat şcoala primară, faţă de sub 50 la sută din 'alfabetizaţii' lumii musulmane. Aprox. 40 la sută din "alfabetizaţii" lumii creştine au absolvit o universitate, în timp ce doar doi la sută din cei ai lumii musulmane au studii superioare.
Ţările majoritar musulmane au 230 de oameni de ştiinţă la un milion de musulmani.
SUA are 4.000 de oameni de ştiinţă la un milion de locuitori, iar 
Japonia 5.000. 
 
În întreaga lume arabă, numărul total de cercetători angajaţi full-time este de 35.000, şi există doar 50 de tehnicieni la un milion de arabi (în lumea creştină există până la 1.000 de tehnicieni la un milion).
Mai mult, lumea musulmană cheltuie 0,2 la sută din PIB pe cercetare şi dezvoltare, spre deosebire de cinci la sută din PIB în lumea creştină.

Concluzie: lumea musulmană nu are capacitatea de a genera cunoaştere. 
Numărul de ziare cotidiane la mia de locuitori şi numărul de cărţi pe un milion de locuitori sunt doi indicatori ai măsurii în care cunoaşterea este difuzată în societate. În Pakistan , există 23 de cotidiane la mia de locuitori; în Singapore rata este de 360. În Marea Britanie, numărul de cărţi pe un milion de locuitori este de 2.000, în timp ce în Egipt este 20.
Concluzie: lumea musulmană nu poate difuza cunoştinţe. 

Exporturile de înaltă tehnologie ca procent din exporturile totale reprezintă un important indicator al aplicării cunoştinţelor. Exporturile de înaltă tehnologie ale Pakistanului ca procent din exporturile totale reprezintă unu la sută. În cazul Arabiei Saudite, el este de 0,3 la sută; Kuweit , Maroc şi Algeria sunt toate la 0,3 la sută, în timp ce Singapore a ajuns la 58 la sută.
Concluzie: lumea musulmană nu poate aplica cunoştinţele. 

De ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?
Pentru că nu produc cunoştinţe.
De ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?
Pentru că nu difuzeaza cunoştinţe.
De ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?
Pentru că nu aplica cunoştinţele.
Iar viitorul aparţine societăţilor bazate pe cunoaştere.
Un fapt interesant: 

 PIB-ul total al celor 57 de member OIC este sub 2 trilioane USD.
 America singură produce bunuri şi servicii în valoare de 12 trilioane USD; 
China de 8 trilioane, 
 Japonia de 3,8 trilioane, iar 
  Germania de 2,4 trilioane (pe baza parităţii puterii de cumpărare). 

Statele bogate în petrol - Arabia Saudită, EAU, Kuweit şi Qatar produc în total bunuri şi servicii (majoritatea petroliere) de 500 de miliarde USD; 
Spania singură produce bunuri şi servicii în valoare de peste un trilion, Polonia catolică  de 489 miliarde, iar Thailanda buddhistă de 545 miliarde.
(PIB-ul ţărilor musulmane ca procent din cel mondial este în scădere rapidă).

Aşadar, de ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?
Răspuns: lipsa educaţiei !!!
Tot ce fac musulmanii este să strige la Allah toată ziua şi să dea vina pe toţi ceilalţi pentru numeroasele lor eşecuri!
 
 
 
 
 

Cuba

Cuba comunista face inca un pas catre capitalism

autor: FrontPress 25.04.2012
La un an şi jumătate după ce „s-a spurcat“ la capitalism şi a dat liber la patroni şi firme, Partidul Comunist din Cuba anunţă noi măsuri de încurajare a sectorului „non-stat“.
Criza i-a forţat pe oficialii de la Havana să apeleze la măsuri care, în urmă cu puţin timp, erau de neconceput în statul comunist. Având grijă să „ocolească” termenul „privat”, tovarăşii anunţă acum planuri pentru a încuraja sectorul „non-stat”.
„Astăzi, aproape 95% din din Produsul Intern Brut este generat de stat. În patru sau cinci ani, 40-50% din PIB va rezulta din diferite forme de producţie non-stat”, a declarat Esteban Lazo Hernandez, membru cu state vechi al biroului politic de la Havana.
„Socialism de piaţă” după modelul chinez
Lazo, considerat de mulţi principalul ideolog al Partidului Comunist din Cuba, a spus că extinderea antreprenoriatului şi veniturile obţinute din aceasta vor forţa statul să-şi îmbunătăţească eficienţa pentru a face faţă schimbării. China şi Vietnamul au adoptat strategii similare în ultimele decenii, dând naştere sistemului cunoscut simplu ca „socialism de piaţă”.
Raul Castro a militat pentru această reorientare economică încă de când a preluat frâiele puterii de la fratele său, revoluţionarul Fidel, în 2008. Preşedintele cubanez şi-a arătat în repetate rânduri dorinţa ca statul să renunţe la actualul sistem bazat pe activităţi economice secundare precum agricultură şi retail în favoarea unui model axat pe antreprenoriat.
Forţaţi de criză să se „capitalizeze”
A demonstrat asta în decembrie 2010, când a demarat cea mai amplă reformă economică din 1960 şi până în prezent. Cu scopul declarat de a combate criza, comuniştii au început atunci să le permită cubanezilor să cumpere şi să vândă case şi maşini, au acordat mult mai uşor licenţe pentru cei care vor să-şi deschidă mici afaceri. Cei mai mulţi dintre noii „patroni” vând cafea şi mâncare direct din curtea locuinţelor, practică taximetria, închiriază camere, fac mobilă sau vând de la DVD-uripiratate până la vin de casă.
Aproximativ 85% din cubanezii care lucrează, adică aproximativ 5,1 milioane de persoane, sunt bugetari şi câştigă, în medie, 20 de dolari pe lună. Au însă acces la servicii medicale, educaţie şi bunuri subvenţionate (şi raţionalizate).
„Socialism sau moarte!”
Proprietatea privată este nucleul capitalismului, aşa că acceptarea acesteia într-o ţară în care încă se scandează sloganuri precum „Socialism sau moarte!” i-a uimit pe mulţi. Cetăţenii nu au însă încredere în liberalizarea pieţei imobiliare. Mulţi încă trăiesc cu ecourile naţionalizărilor care au avut loc după revoluţia din 1959, se tem că statul va impune un preţ-standard pe metru pătrat şi că piaţa nu va fi, de fapt, liberă. Compensaţiile sau retrocedările rămân încă un subiect-tabu pentru Guvernul de la Havana.
Printre obiectivele planului se numără reducerea numărului bugetarilor cu 20%, adică aproximativ un milion, eliminarea subvenţiilor, trecerea la un sistem social mai suplu şi acordarea unei autonomii mai puternice pentru companiile controlate de stat. De când Raul Castro este preşedinte, numărul antreprenorilor s-a dublat, ajungând la 300.000, iar alţi 200.000 de cubanezi au profitat de programul de încurajare a fermierilor.
Efectele nu sunt cele aşteptate
De un an şi jumătate, Cuba capitalistă se zbate între economia de piaţă şi mentalitatea că aceia care vor să strângă averi fac rău statului. Reformele au loc, însă într-un ritm mai lent decât îşi doreşte preşedintele Castro. Deja, mulţi dintre cei care au vrut să simtă gustul capitalismului s-au lăsat păgubaşi pentru că afacerile nu le-au mers cum s-au aşteptat.
Peste 30.000 de cubanezi au ales deja să ceară anularea licenţelor pentru că ieşeau pe minus la sfârşit de lună (o serie de taxe trebuie achitate lunar, indiferent de câştiguri/pierderi).
300.000 este numărul oficial al antreprenorilor cubanezi, care s-a dublat de când a venit Raul Castro la putere. De Elena Dumitru – Adevarul