Singura Felina

joi, 30 august 2012

Incetinirea imbatranirii

Flavonozii din cacao încetinesc declinul memoriei în procesul de îmbătrânire
Flavonozii din cacao încetinesc declinul memoriei în procesul de îmbătrânire Cercetările ample din ultimii zece ani au demonstrat importanţa deosebită a componentelor naturale cunoscute sub denumirea de flavonoizi  în alimente precum afinele, strugurii, ceaiul verde, ceapa, broccoli și ciocolata neagră. Flavonoizii ajută activităţile celulare și metabolice ale organismului, furnizâd suport antioxidant și reducerea imflamaţiilor, cauza principală a majorităţii bolilor cronice mortale, relatează Naturalnews.com.
Datele statistice arată că în fiecare an, aproape 6% dintre adulţii cu vârsta de peste 70 de ani dezvoltă tulburări cognitve ușoare, care de cele mai multe ori progresează la demenţă sau Alzheimer.
Cercetătorii au descoperit că dacă mâncăm flavonoizi în fiecare zi, tulburările cognitive ușoare pot fi mai puţin dăunătoare.
În trecut, studiile au indicat posibilitatea reducerii riscului de a dezvolta demenţă ca urmare a consumului de flavonoizi din cacao. Ultima cercetare susţine consumul ciocolatei negre pentru că aceasta are o acţiune directă asupra structurii creierului nostru, protejându-ne neuronii de leziuni, îmbunătăţind metabolismul și interacţiunea lor cu structurile moleculare responsabile pentru memorie.

Flavonoizii din cacao îmbunătăţesc memoria și funcţia cognitivă

Pentru realizarea acestui studiu, echipa de cercetători a format un grup de 90 de participanţi în vârstă cu tulburări cognitive ușoare. Participanţii au băut aleatoriu o băutură bazată pe flavonoizi din cacao, având concentraţii variind de la 990 mg (cea mai mare) la 520 mg (intermediară) sau 45 mg (cea mai redusă), în fiecare zi timp de opt săptămâni.
În dietă nu mai existau alte surse de flavonoizi din mâncăruri sau băuturi. A fost analizată funcţia cognitivă prin intermediul unor teste neuropsihologice, ce vizau funcţia executivă, memoria de lucru, memoria pe termen scurt, memoria episodică pe termen lung, viteza de procesare și cogniţia per ansamblu.
Cercetătorii au descoperit că memoria de lucru și abilitatea de a asocia stimuli vizuali cu răspunsuri motorii au fost îmbunătăţite semnificativ la grupul celor care au consumat băuturile cu concentraţie ridicată de flavonoizi, comparativ cu cei care au primit băuturi cu concentraţie mai mică de flavonoizi.
Cel mai important, grupurile cu concentraţiile ridicate și medie au obţinut markeri îmbunătăţiţi pentru rezistanţa la insulină, stresul oxidativ și presiunea arterială în comparaţie cu grupul cu concentraţie redusă.
Autorii studiului au concluzionat: “Acest studiu oferă evidenţe încurajatoare pentru consumul de flavonoizi din cacao, ca parte a unei diete controlate privind caloriile și echilibrată din punct de vedere nutritiv. Rezultatul poate fi îmbunătăţirea funcţiei cognitive, intermediată de îmbunătăţirea sensibilităţii la insulină”.

luni, 27 august 2012

UNIREA NATIONALISTILOR


Interviu Zorii Aurii: Sansa romanilor, unirea nationalistilor!

autor: FrontPress 28.08.2012
Partidul Zorii Aurii, formaţiunea naţionalistă care a zguduit în luna iunie sistemul politic din Grecia, s-a creat pe scheletul organizaţiei radicale cu acelaşi nume şi care a luat fiinţă încă din 1983. La ultimele alegeri parlamentare, partidul a obţinut 7 la sută din voturi, revenindu-i astfel 18 locuri în parlamentul de la Atena. Graikos Fotios este liderul organizaţiei de tineret a filialei din Salonic, al doilea oraş ca mărime din Grecia. 
FrontPress.ro: Victoria Zorilor Aurii la alegerile parlamentare a luat prin surprindere partidele de sistem din întreaga Europă. Cum explicaţi victoria electorală şi accederea pentru prima oară în parlamentul din Atena?
Graikos Fotios: Partidele de sistem din Europa au fost surprinse de victoria noastră şi acum se tem de toate organizaţiile naţionaliste din fiecare ţară în parte iar acest lucru ne bucură foarte mult. În ultimii 40 de ani în parlamentul grec au fost doar trădători, dar lumea îi vota pentru că aceştia ofereau o falsă prosperitate. Însă în ultimii 5 ani, sistemul politico-economic viciat s-a prăbuşit odată cu partidele. Astfel drumul către  inima poporului a fost deschis pentru o mişcare curată. Iar Zorii Aurii sunt un partid pur care luptă de ani de zile împotriva imigraţiei şi contra trădătorilor. Deasemenea am încercat să ajutăm pe fiecare grec care a apelat la noi, indiferent de problema ridicată. În aceeaşi măsură camarazii noştri sunt loiali unei idei. Toate aceste lucruri cumulate, suprapuse pe indignarea populară, ne-au adus victoria din alegeri.
FP: După rezultatul surprinzător de la aceste alegeri, partidul a fost ţinta unor atacuri permanente din partea presei. Au existat şi alte presiuni din partea autorităţilor sau acţiuni teroriste din partea extremiştilor de stânga?
GF: Zorii Aurii sunt ţinta presei încă de la înfiinţare. La fel mişcarea noastră a fost mereu şi ţinta unor atacuri teroriste stângiste din partea aşa-zişilor anarhişti, care nu sunt altceva decât nişte paraziţi. În toţi aceşti ani a trebuit să ne apărăm în stradă în faţa poliţiei şi a stângiştilor. La fel am luptat mereu şi în plan comunicaţional şi cu mass-media.
FP: Cum vedeţi rezolvarea crizei economice în care se află Grecia? Consideraţi oportună ruperea acordurilor internaţionale cu FMI şi renunţarea la Euro în favoarea revenirii la Drahmă?
GF: Primul lucru ce trebuie făcut, şi care este şi cel mai uşor, este să scăpăm de imigranţi, care sunt în număr de circa 4 milioane la o populaţie de doar 10 milioane de nativi. După ce vom scăpa de imigranţi abia atunci economia noastră va face şi primii paşi spre redresare. La fel noi credem că ţara noastră nu poate părăsi momentan Uniunea Europeană şi Zona Euro. Dar dacă vom ajunge să exploatăm eficient resursele naturale, precum aurul, petrolul sau gazul, vom putea reveni şi la Drahmă, singurul lucru care ne va asigura independenţa financiară.
FP: Care este poziţia Zorilor Aurii faţă de NATO şi UE?
GF: Noi credem că şi NATO şi UE sunt pionii sioniştilor pe care îi ajută în lupta pentru globalizare. NATO prin războaie şi UE prin politică.
FP: Aveţi legături strânse cu grecii din Cipru? Vedeţi în viitorul apropiat o reunificare a insulei şi retragerea trupelor turceşti staţionate în nord? 
GF: Da, bineînţeles. Avem legături cu grecii din Cipru şi avem şi mulţi camarazi ciprioţi. Partidul Frontul Naţional Popular din Cipru (ELAM) este o aripă a Zorilor Aurii. Din păcate însă nu văd o reunificare în viitorul apropiat din cauza unor posibile reacţii internaţionale. Dar noi nu uităm că Ciprul este pământ grecesc şi vom milita mereu pentru unificarea cu Grecia.
FP: Cu ce alte formaţiuni naţionaliste europene întreţineţi relaţii de colaborare?
GF: Avem relaţii bune cu Forza Nuova din Italia şi bineînţeles cu Noua Dreaptă.
FP: Vă mulţumim pentru interviu. În încheiere dacă aveţi de adresat un mesaj românilor… 

joi, 16 august 2012

Laszlo Csatary


Nationalistii maghiari iau aparearea “criminalului nazist nr.1″ Laszlo Csatary

autor: FrontPress 16.08.2012
Reprezentanţii partidului naţionalist Jobbik l-au acuzat miercuri printr-un comunicat de presă pe “vânătorul de nazişti” Efraim Zuroff că face “acuzaţii false” la adresa lui Laszlo Csatary, relatează agenţia de ştiri MTI. În acest sens, vicepreşedintele partidului Novak Elod a depus la poliţie o plângere pe numele israelianului, acesta fiind acuzat de “mărturie mincinoasă”.
Zuroff, directorul Centrului Simon Wiesenthal din Ierusalim, a declarat că “numărul 1 pe lista celor mai căutaţi criminali de război nazişti”, în vârstă de 97 de ani, a fost în tinereţe comandantul ghetoului din oraşul slovac Kosice şi că acesta ar fi fost responsabil cu organizarea deportării a aproape 16.000 de evrei în Ucraina şi în lagărul de la Auschwitz în 1941 şi 1944.
În momentul de faţă, procurorii de la Tribunalul Militar din Budapesta au renunţat la investigarea faptelor comise în 1941 din cauza lipsei probelor şi se axează pe cele din 1944. Csatary, care se află în arest la domiciliu, a negat toate acuzaţiile care i se aduc.
Înainte de a reveni la Budapesta, Laszlo Csatary, care a fost condamnat la moartea în contumacie în 1948, în Cehoslovacia, s-a refugiat în Canada, la Montreal şi Toronto, unde a căpătat cetăţenie canadiană şi, sub o identitate falsă, devenise negustor de artă. În 1995, autorităţile canadiene i-au descoperit adevărata identitate, el fiind nevoit atunci să fugă în Ungaria, înainte de a i se retrage cetăţenia canadiană. Înainte de fugă, a recunoscut în faţa anchetatorilor canadieni că a participat la deportarea evreilor, afirmând însă că rolul său a fost limitat.
Alianța Tinerilor de Dreapta – Mișcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobbik) a obţinut 17 la sută din voturi în urma alegerilor generale din 2010 şi un număr de 45 de parlamentari. La nivel european partidul are legături strânse cu mai multe formaţiuni naţionaliste, precum Frontul Naţional din Franţa, Naţional-Democraţii din Suedia sau Partidul Naţional Britanic. După alegerile europarlamentare din 2009, Jobbik a obţinut aproape 15 procente din totalul voturilor exprimate, revenindu-i 3 locuri în Parlamentul European. Sursa: FrontPress.ro

miercuri, 15 august 2012

Bancuri....




Somnul previne imbatranirea.
Mai ales cel la volan.



- Acuzat, recunoasteti ca sunteti vinovat?
- Inca nu, onorata instanta, sa vedem mai intai ce stiu martorii...


-Hai fiule, încă un pas, încă un pas, încă unul, aşa, aşa, micuţ, încet-încet! Marieeee, adu' repede camera video să îl filmăm pe fecioraşul nostru, a venit de la balul de absolvire!



Stiti care-i diferenta dintre COMPLET si TERMINAT? Daca te casatoresti cu persoana potrivita, esti COMPLET! Daca te casatoresti cu persoana nepotrivita, esti TERMINAT! Si daca persoana potrivita te prinde cu persoana nepotrivita, atunci esti COMPLET TERMINAT!



- Alo!… Buna iubita, ce faci?
- Rau iubitule, acasa, mi-e rau. Tu?
- La intrarea in club, chiar in spatele tau !!!



- Dragul meu, te părăsesc!
- ...
și tu ți-ai dat seama că sunt prea bun pentru tine?



Sunt unele momente în viaţă în care îţi vine să te apropii de cel de lângă tine, să îl baţi uşor pe un umăr, să îl strângi în braţe şi să îl întrebi:
- Cum reuşeşti să te descurci, aşa, fără creier? E greu?



Sotia catre sot:
- Tu nu ma iubesti!
Sotul, aratand catre cei 5 copii spune:
- ...p`astia crezi ca i-am descarcat de pe net?



Daca nu reusesti sa-ti gasesti jumatatea, cauta doua patrimi!



Pesimistul: - Femeile din barul ăsta sunt nişte stricate.
Optimistul: - Aşa sper şi eu...



SMS: Ajung in 10 minute. Daca intarzii, mai citeste o data mesajul. :)))



Toti oamenii aduc fericire...Unii prin prezenta, altii prin absenta!



Un poliţist opreşte o şoferiţă blondă şi îi zice:
- Doamnă, aţi întrecut orice măsură. În săptămâna asta aţi călcat deja cinci pietoni.
- Şi câţi am voie?
   

luni, 13 august 2012

Infantilitati de gradinita, grupa mica



Caricatura : Victor Ponta - Minnie moments.

Cu cata condescendenta si larghete discuta la tv .  oamenii politici in legatura cu minitrul  demisionar de interne.
 Privit ca o sageata  otravita infipta in inima actualului guvern, pus acolo in acest post important de Zambaretul nostru infantil, doamna N.N. a spus ca  acesta gresala se plateste (dar cum ) si ca alta data sa nu se mai faca asa ceva. Asta pentru ca primul ministru a plecat cu  sageata otravita la mare,  dupa ce acesta din urma a spus de 2 ori ca  18 milioane de romani sunt votanti.
 Doamna  parlamentar european a actionat ca la gradinita  cand Gigel este mustruluit ca nu s-a spalat pe manute inainte de a manca gustarica si nu si-a sters nasucul de muci cand era racit. Si promitea ca nu se va mai intampla.
 Uimitor  ca in  politica, atunci cand este   soarta unui intreg popor  si a tarii in joc se apeleaza la angajamente de gradinita.
Dar tot acesti imberbi sunt de vina pentru ca au acceptat sa  se  socoteasca o suma de votanti, care nu mai exista de peste 10 ani.
De aceea  nu vor  sa fie  legalizati NATIONALISTII, pentru ca acestia ar fi catalogat faptele ca tradare de tara si la situatii grave, privind  siguranta nationala ar fi actionat in consecinta, pe loc  pentru a fi exemplu si celor care ar fi incercat sa  arate ca nu au depasit stradiul de gradinita grupa mica.
In  ce tara un  presedinte suspendat dintr-un garaj nu poate fi oprit  de la sabotarea tarii, avand credibilitate internationala si cei  parasutati la putere fara nici o experienta politica sa fie  jucaria lor, sa inlesneasca batjocorirea neamului nostru.
Daca conducatorii nostrii actuali sunt atat de naivi si cu volanul tarii in  mana nu pot face nimic cum  sunt marea gloata? Niste nemernici care ,nu merita tara pe care o au. 

STOP CLANURILOR TIGANESTI DIN PLOIESTI

Stop clanurilor tiganesti care intimideaza lumea, prin  aducerea bandelor de tigani infractori din afara oraselor. Profita de debilii mintali sau cei cu tot felul de probleme fizice, psihice, de lacomie, lasitate.
Injosesc haina militara pana la  amenintarea fatisa  si fi expusi explicit  pedofiliei, zoofiliei, furtului pentru ai avea la mana.
Cadrul militar(fost), cu baiat in armata (angajat) se dedau la tot felul de furturi si  mizerii, obligati de tigani, care fac asta pentru ai  implica activ in  divagatii sexuale.Stop cazaturilor din armata din tata in fiu, cu  deviatii sexuale.
Acestia mi-au spus ca fac totul de frica, pentru ca au familii,( cei mentionati mai sus)  ca si betivii isi iau angajamentul ca nu mai fac, dar la betie( cand sunt amenintati) fac  la fel, adica scandal. Tiganii prin sefii lor spun politiei ca sunt  nevinovati, sunt saraci, dar nu cu duhul. Tot ei isi bat joc de  handicapati spunand ca se sperie de ei ca de niste monstrii, care sunt si prosti:)))Mie mi se cere sa nu mai scriu despre  mizeria  supurand care colcaie la marginea orasului Ploiesti.Primaria nu  primesc oameni cu probleme in audienta cu anii si in  cateva secunde suntg pres la  dispozitia tiganilor pedofili. Pe cheltuiala noastra fac asta? Ce spune  Primarul din Ploiesti  ????? Merg pana la capat tiganii, cu forta vor sa dea afara oameni din casele lor,  care locuiesc in oras, fiind adusi in timpul razboiului la ordin.
Asa este, tiganii prin forta si scandal cu tot felul de inscenari, obligand altii oameni, vor sa  isi insusasca casele  celor care au muncit din tara in fiu.
S-a facut o mare eroare trecandu-se celor care,  au primit inainte de revolutie locuinte sociale. Au devenit mai stapani ca stapanii. Nu trebuiau  sa aiba acest drept tiganii si alte categorii mizerabile care, nu stiu ce inseamna sa stangi bani sa faci ceva.  O noua lege pentru revizuirea acestor nemernici, care au primit si cate 2 locuinte aproape gratis de la Primarie,  pensii de handicapsati si au facut scoli inalte  fara prezente, fiind semianalfabeti.  O noua ordine in ntara si chiar cu brutalitate orite aceste nemernicii. Tiganii au profitat de tot ce se poate in favoarea lor, tara e doar a lor, legea e de partea lor. TOTI LE STIU DE FRICA !!!!!

Bustul lui Adrian Paunescu

Bustul lui Adrian Paunescu dezvelit cu proteste (VIDEO)

autor: FrontPress 27.05.2012

Bustul lui Adrian Păunescu din parcul Grădina Icoanei a fost dezvelit, sâmbătă, în prezenţa câtorva zeci de admiratori sau prieteni ai poetului, printre care academicianul Eugen Simion şi Gelu Voican Voiculescu, evenimentul fiind marcat şi de protestul unui locuitor al Sectorului 2.
Înaintea dezvelirii bustului poetului, primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu a declarat că acest eveniment dedicat lui Păunescu face parte dintr-o serie de comemorări, trecute sau viitoare, ale unor nume mari ale literaturii române, precum Mircea Eliade, Pentru Ţuţea şi Mircea Vulcănescu. În primele minute ale ceremoniei, în timp ce Neculai Onţanu vorbea despre opera lui Păunescu, un bărbat în vârstă de aproximativ 30 de ani a scandat, de pe trotuarul de vizavi, împotriva gestului de a-l comemora pe poet. “Ruşine! Adrian Păunescu nu merită asta!”, a strigat bărbatul de lângă poliţiştii care încercau să îl calmeze.
Netulburat, academicianul Eugen Simion a vorbit, de asemenea, despre opera lui Păunescu. “Adrian Păunescu are o operă întinsă, voluminoasă, enormă. Se va confrunta cu timpul (…). Adrian Păunescu a fost şi un om politic remarcabil”, a spus academicianul.
“Remarcabil, bine zis «remarcabil!»”, a strigat, la rândul său, protestatarul, de peste stradă. “Unii îl urăsc cu o ură grea, indecentă chiar”, a vorbit Eugen Simion despre moştenirea pe care a lăsat-o poetul, amintind şi de criticile care i-au fost aduse şi în ziua înmormântării sale. În timpul discursului academicianului, o dubă a Poliţiei Locale a Sectorului 2 s-a oprit lângă protestatar, stârnind revolta câtorva oameni prezenţi la eveniment.
“Nu puteţi să faceţi aşa ceva, nu puteţi să îl luaţi la secţie”, a strigat unul dintre participanţii la eveniment către poliţişti. “Este dreptul meu de a fi aici şi de aprotesta împotriva acestei mascarade”, a spus şi protestatarul recomandându-se drept un locuitor al Sectorului 2 pe nume “Marinescu”. “Nu merita Păunescu o asemenea mascaradă, o asemenea glorificare. Asta este opinia mea. Este o persoană care a făcut profund rău societăţii româneşti”, a adăugat el.
La scurt timp după sosirea dubei, protestatarul a plecat de la eveniment. Printre cei care i-au adus un omagiu lui Păunescu s-au numărat şi Mihai Cimpoi, academician din Republica Moldova, jurnalistul Tudor Octavian şi Gelu Voican Voiculescu. Acesta din urmă a vorbit despre modul în care societatea românească l-a uitat pe Adrian Păunescu.
“Ingratitudinea este forma cea mai sublimă de recunoştinţă. După prezenţa masivă la înmormântarea lui Păunescu s-au făcut foarte puţine gesturi care să amintească de persoana sa. Un val de uitare a încercat să şteargă urmele trecerii lui prin lume”, a spus Gelu Voican Voiculescu. Acesta a adăugat că românii pot conştientiza golul pe care l-a lăsat dispariţia poetului, “închipuindu-şi cum ar fi reacţionat Adrian Păunescu săptămâna aceasta când se întâmplă această ruşinoasă provocare de a aduce în ţară sicriul lui Nyiro Jozsef (…). El (Păunescu n.r.) nu ar fi tolerat această demisie de la autoritatea de stat”.
La eveniment a fost prezent şi Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanu, episcop vicar patriarhal, care a vorbit despre personalitatea lui Adrian Păunescu şi, împreună cu Eugen Simion, a dezvelit bustul poetului.
Evenimentul dedicat lui Păunescu a fost contestat şi înaintea desfăşurării, de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), printr-un comunicat dat vineri.
IICCMER “îşi exprimă dezaprobarea fermă faţă de această iniţiativă şi solicită public Primăriei Sectorului 2 să renunţe la acest gest iresponsabil”, potrivit comunicatului remis agenţiei Mediafax, în care se precizează că printre atribuţiile institutului se numără şi “identificarea responsabililor pentru ideologia şi propaganda statului totalitar, precum şi evidenţierea surselor intelectuale ale formării gândirii şi practicilor totalitare”.
Adrian Păunescu (1943 – 2010) a fost, înainte de 1989, unul dintre susţinătorii dictatorului Nicolae Ceauşescu, postură din care a sprijinit regimul şi ideologia comuniste. “Păunescu a fost iniţiatorul şi coordonatorul unor acţiuni şi manifestări artistice ample prin intermediul cărora se aduceau laude deşănţate regimului comunist şi conducătorului Partidului Comunist. Dincolo de contribuţiile literare – de care se vor ocupa exegeţii literari – cariera publică a lui Adrian Păunescu de dinainte de 1989 a înregistrat numeroase momente în care sunt vădite accentele naţional-comuniste şi dimensiunea apologetică”, se mai spune în comunicatul IICCMER.
Institutul mai precizează că, din perspectiva sa, “cultul persoanelor care au contribuit la potenţarea şi la amplificarea propagandei comuniste reprezintă un act de dispreţ la adresa victimelor regimului comunist”.
Adrian Păunescu – născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova – a fost poet, publicist şi om politic. Adrian Păunescu a fost cunoscut mai ales ca poet şi organizator al Cenaclului Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani. Adrian Păunescu a murit la începutul lunii noiembrie 2010. De pe Mediafax

Sinan Pasa la Calugareni


13 august 1595, ziua cand Sinan Pasa si-a stricat dantura la Calugareni

autor: FrontPress 13.08.2012
La 13 august, se implinesc 417 ani din ziua cand s-a declansat faimoasa lupta de la Calugareni, unde Mihai Viteazul a reusit sa infrunte cu 16.000 de oameni o oaste de 30.000 turci. Nu este o aniversare “rotunda”, dar poate trebuie amintita, macar pentru faptul ca acest cuvant magic, “Calugareni”, este un punct de referinta in istoria noastra.
De unde s-a aprins scanteia razboiului ne sugereaza istoricul Xenopol, din care citam: “Caderea tarilor romane sub turci ajunsese atat de jos, incat nu se putea cobori mai tare”.
Istorie si legenda
Fireste, istoria isi are limbajul ei, dar limbajul ar fi fost trist, daca nu era impodobit si cu legenda. Dupa legenda, Mihai Voda si-a adus aminte brusc de inaintasul sau Vlad care, cand venisera turcii sa-si ia birul, i-a macelarit pe toti, in teapa.
Mihai nu mai folosea tepe, dar tot a macelarit o delegatie de 2.000 turci, care venise sa-si ia tributul, in numele padisahului. Asemenea mesaj diplomatic nu putea fi trecut cu vederea la Stambul, de catre cei care trasformasera, dintr-un condei, chiar si Budapesta in pasalac.
Mihai stia ce-l asteapta si s-a pregatit de lupta, dupa ce si-a trimis sotia, copilul si ceva odoare in Ardeal, ca prevedere. Aplica o strategie folosita si de unii inaintasi: isi va infrunta vrajmasul, il va face sa sufere, dar cand va simti ca nu mai rezista puhoiului inamic, se va retrage parjolind totul in urma, va aduna la randul sau ajutoare si abia atunci se va bucura de victoria finala.
Nu gresea, chiar asa a facut. Bun tactician, domnitorul a pornit cu doua avantaje din start: a intarziat cat a putut trecerea Dunarii de catre turci si a ales el locul unde se va da batalia: pe Neajlov, la Calugareni, pe un loc cu relief favorabil.
Aici, au pierit sapte mii de otomani, Sinan Pasa a pierdut numeroase steaguri, inclusiv unul verde al profetului si chiar ienicerii au ramas cu gura cascata, cand l-au vazut pe pasa cum cade de pe cal cu fata in grohotis si isi rupe ultimii doi dinti, cati ii mai ramasesera.
Greu de spus cat este adevar si cata legenda in povestea asta, dar nu exista istorie fara legenda, si nici invers. As zice chiar ca, daca n-ar exista legenda, istoria ar fi fost groaznic de monotona, dar daca n-ar exista istoria aproape sigur ar fi inventat-o legenda.
Retragere conform planului
Oricum, nu statea toata puterea turcilor in dintii lui Sinan Pasa, care incepea, de altfel, sa primeasca intariri. Pentru domnitor, momentul era tocmai bun sa se declare victorios si sa se retraga.
Aici incepe controversa, intrucat unii considera ca o retragere echivaleaza cu o infrangere. Poate asa a gandit si Balcescu in “Romanii subt Mihai-Voievod Viteazul”, cand vorbeste despre Calugareni, ca despre niste “Termopile ale romanilor”.
Totusi, la Termopile, spartanii infranti au fost pusi pe fuga. La Calugareni, Mihai n-a fost infrant. S-a retras ordonat, dupa ce i-a produs pierderi adversarului, respectandu-si astfel propriul plan, a carui dovada o avem in faptul ca isi trimisese dinainte sotia, copilul si odoarele in Transilvania.
Lupta finala si fatala
De acolo, din Ardeal, urma sa reporneasca iuresul inceput la Calugareni, cand principele Transilvaniei Sigismund Bathory, aliatul lui Mihai, a sarit in ajutorul lui cu secui, germani si altii, la care s-au adaugat moldoveni si ce mai ramasese din oastea lui Mihai.
In septemebrie si octombrie, s-au dat trei batalii succesive: la Targoviste, Bucuresti si Giurgiu.
Cea din urma a fost un dezastru pentru turci, unul cu atat mai mare, cu cat turcii vroiau sa pastreze cetatea cu orice pret, spre a avea un cap de pod in stanga Dunarii. Ostile lor erau insa prea obosite, generalii prea debusolati, iar demoralizarea atat de mare, incat cei ce scapasera de sabie mureau inecati in fluviu.
Dupa marea victorie de la Mohach, turcii se obisnuisera sa castige toate bataliile si se se intoarca acasa cu prada. Abia la Giurgiu au inteles ca exista si batalii unde pierzi.
Facand o metafora, unii istorici spun ca stralucita victorie de la Calugareni nu poate fi pusa nici o clipa la indoiala, dar ea s-a incheiat la Giurgiu. De Victor Pitigoi – Ziare.com
Citeste si:

Agresiune impotriva Romaniei !


Romania este in razboi! Cele 13 nivele ale agresiunii impotriva Romaniei

autor: FrontPress 13.08.2012
Haosul generalizat a pus stăpînire pe România! Clasa politică şi instituţiile statului s-au prăbuşit concomitent, într-o explozie abjectă. Ca jurnalist, am spus-o de mai multe ori: România se află în al 22-lea an de război! Observînd ceea ce se întâmplă în viaţa politică, economică şi socială din ţară! Iniţial, am crezut că este vorba de clasicul război româno-român, dar există semne că sîntem şi ţinta agresiunii unor entităţi externe, de stat sau private, primul fiind doar stimulat de acesta din urmă! O întrebare pare să revină, din ce în ce mai des, ca o obsesie, în mintea şi pe buzele fiecărui român: „Ce e mic, rău, negru, urît şi bate la uşă”? Răspunsul e la fel de neprietenos: „Viitorul”! Constaţi cu amărăciune că tranziţia în care te zbengui nu e ceva trecător, că existenţa e ceva la limita hazardului şi că singurele certitudini sînt, şi de acum încolo, schimbarea şi nesiguranţa! Au crescut numărul şi intensitatea crizelor, conflictelor asimetrice, situaţiilor de urgenţă. Toate acestea s-au suprapus peste crizele tale, deja existente: criza de identitate, de autoritate, culturală, economică, socială, educaţională, din sănătate, din apărare, criza bunului simţ, criza generaţiilor, criza instituţiilor, criza de încredere, criza politică, criza de securitate. Chiar şi instituţiile care fac parte din Sistemul Naţional de Apărare pierd treptat din încredere, incapabile să se apere de atacurile constante la care sînt supuse, dar şi mîncate pe interior de un cancer teribil. Societatea românească contemporană pare să-şi fi pierdut busola şi minţile! Lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine.
Cu o situaţie economică precară, o economie fragilă, afectată de schimbările pe plan mondial şi un stat perceput ca avînd o atitudine ostilă, chiar duşmănoasă faţă de cetăţean, România şi societatea românească sînt, astăzi, mai vulnerabile ca oricînd. Pe acest fundal, în ultimele săptămîni, dar şi în ultimii ani, bombardamentul asupra României cu informaţie agresoare s-a intensificat. Terorismul politic a atins cote demne de 11 septembrie! De asemenea, terorismul cultural a luat, în ţara noastră, o amloare fără precedent. Potrivit Donei Tudor, agresarea mediatică, prin presă, radio şi televiziune, este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent din interior şi din exterior şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc „natural”, de la sine şi nu sînt induse de centre de decizie agresoare . Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea îndoielii cu privire la valorile culturii naţionale, negarea valorilor culturale autohtone, proliferarea kitch-ului, culturii de împrumut şi a subproducţiilor culturale, impunerea unui complex naţional de inferioritate culturală, crearea unei confuzii naţionale în ierarhia valorică, denigrarea personalităţilor şi valorilor culturale naţionale, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională, alimentarea şi declanşarea unor tensiuni interetnice, inducerea unui sentiment de inutilitate, ridiculizarea valorilor naţionale, a imnului naţional, a patriotismului şi naţionalismului, exacerbarea valorilor locale şi regionale în detrimentul conştiinţei naţionale.
O întrebare rămîne nepusă (vorba colegului Ilie Pintea!) – această stare este generată de români şi permanenta lor luptă pentru putere, sau interese externe creează psihoza agresivităţii şi conflictului permanent? Referitor la agresiunea externă, chiar dacă pare greu de crezut, dar manualul nu minte!, există cîteva elemente care indică faptul că România este, în ultimii ani, „ţintă” prin:
- distrugerea imaginii în cadrul UE prin: accentuarea fenomenului corupţiei, incapacitatea clasei politice de a adopta măsuri eficiente;
- crearea unor situaţii conflictuale la frontiere: vezi Republica Moldova, Ucraina şi Rusia;
- acţiunile incoerente în plan economic ale liderilor politici;
- îndatorarea excesivă a ţării;
Cum se realizează aceste lucruri? Potrivit http://militar.infomondo.ro/, în primul rînd, prin manipularea şi constrîngerea celor mai activi vectori ai vieţii economico-sociale: clasa politică şi mass media.
Dar, să le iau pe rînd! Clasa politică este, evident, dominată şi manipulată prin exploatarea propriilor racile. Acest lucru a fost oarecum facilitat de neputinţa societăţii civile de a elimina, anterior alegerilor, sau prin alegeri, persoanele cu vulnerabilităţi evidente. Fie din cauza amatorismului, fie datorită fraudelor electorale.
Dar, cum se manifestă aceste vulnerabilităţi la nivelul principalelor structuri ale statului?
Parlamentul: deşi marea masă a parlamentarilor români sînt persoane de bună credinţă, cei care invariabil ies la rampă fac parte din categoria celor cu probleme. Indiferent de partidul pe care, pe moment, „îl servesc”. Liderii aparţin unor grupuri de interese evidente, calităţile lor fiind reduse sau chiar lipsind cu desăvârşire.
Guvernul: caracteristica dominantă a membrilor guvernului este dată de faptul că, o parte semnificativă, fac parte din categoria “incompetenţi dovediţi” , sau aparţin categoriei “obedienţi politic” – fără coloană vertebrală.
Mass Media: „Jurnaliştii” actuali sînt „arondaţi” intereselor patronatului din presă, majoritatea formatorilor de opinie fac parte din categoria persoanelor susceptibile de a avea vulnerabilităţi. Vulnerabilităţle sînt date de: slaba pregătire profesională, obedienţa faţă de un baron local, de un sponsor, apartenenţa la fosta poliţie politică, interese economice, fie de apartenenţa la un grup politic. Cum, parte din patronatul din presă are grave probleme de moralitate şi chiar de legalitate, este clar că acesta va face jocul celui care i-o va impune!
Agresiunea se manifestă zilnic, cu o violenţă greu de definit şi la toate nivelele vieţii de zi cu zi:
1. Politic: manipularea clasei politice sau chiar conducerea acesteia pentru realizarea impresiei de scandal, incapacitate, duşmănie, crearea iluziei că actuala situaţie politică va fi schimbată cu ocazia alegerilor prezidenţiale.
2. Economic: adoptarea unor măsuri care contravin intereselor naţionale, contractarea unui împrumut extern împovărător care va afecta mai multe legislaturi, efectuarea de cheltuieli nejustificate în contrapondere cu altele care nu se efectuează, indecizie şi oscilaţii legislative;
3. Social: antagonizarea categoriilor sociale prin „asmuţirea” unora împotriva celorlalte, neacordarea unor drepturi salariale legale;
4. Instituţional: distrugerea unor instituţii fundamentale ale statului român: Armata, Justiţia, Poliţia şi Jandarmeria, Serviciile speciale, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională prin: infiltrarea politicienilor cu interese economice la nivelul Curţii de Conturi, existenţa în cadrul Curţii Constituţionale a unui număr semnificativ de judecători “cu probleme”, distrugerea bazei de selecţie a Armatei şi a nivelului de trai a membrilor acesteia;
5. Mediatic: crearea în permanenţă a aşa-ziselor „scandaluri de presă” în care mass media se lasă antrenată cu „dezinvoltură” în scopul distragerii opiniei publice de la adevăratele probleme ale naţiunii, tabloidizarea presei scrise, a radioului şi televiziunilor, crearea de falşi idoli eminamente idioţi, asaltul financiar asupra televiziunii şi radioului publice şi exacerbarea divertismentului sexual sau cu conotaţii sexuale pe posturile de televiziune;
6. Justiţie: crearea impresiei că aceasta este imposibil de reformat, că membri ei fac parte din categoria corupţilor;
7. Legislativ: adoptarea unor legi superficial întocmite, cu scopul inducerii în eroare a opiniei publice că „se lucrează”;
8. Sănătate: modificarea permanentă a cadrului legislativ din domeniu, perceperea unor taxe pe serviciile medicale anterior gratuite, subfinanţarea şi căpuşarea sistemului, plecarea specialiştilor în străinătate, dificultatea accederii la tratament, totul avînd consecinţa îmbolnăvirii naţiunii şi degradării fondului ei genetic;
9. Învăţămînt: distrugerea bazei de selecţie a corpului didactic prin pauperizarea acestei categorii, neacordarea drepturilor salariale legale, nereformarea sistemului de învăţămînt, distrugerea învăţămîntului superior şi cercetării, politizarea structurilor de conducere, schimbarea continuă a programei de învăţămînt şi bulversarea generaţiilor tinere, cu consecinţa apariţiei unei generaţii slab educate şi bulnerabile;
10. România ca membru al Uniunii Europene (această nouă Uniune Sovietică!): neîndeplinirea sistematică a angajamentelor de reformare a justiţiei; lipsa de performanţă a europarlamentarilor români şi cooptarea pe listele de partid pe locuri eligibile a unor personalităţi cu expertiză limitată, obsucre sau compromise;
11. România ca membru al NATO: transformarea treptată a Armatei României, un aliat activ şi performant în cadrul Alianţei, într-o armată fără resurse şi implicit fără vizibilitate. Prin aceasta se distruge şi singurul vector de promovare a politici externe româneşti!;
12. Informativ: distrugerea sistematică a credibilităţii serviciilor speciale din România, subfinanţarea acestora, inducerea ideii că principalele ocupaţii ale acestora sînt poliţia politică, jocurile de culise şi afacerile murdare, ridiculizarea acestora (vezi cazul Leş, teroristul în şlapi!), inducerea ideii că acestea sînt incapabile şi ineficiente (spionul Floricel), desfiinţarea unor structuri de intervenţie (Acvila) pe motiv de fraudă, consum exagerat de fonduri etc;
13. Etnic: transcederea problemei „autonomiei teritoriale” a minorităţii maghiare la un alt nivel prin radicalizarea discursului liderilor acesteia ca urmare a necooptării la guvernare a UDMR .
Toate aceste observaţii, din surse deschise, converg spre concluzia că România se află în mijlocul unei agresiuni, mijloacele folosite fiind exact cele din manualele de specialitate, oferite de clasa politică românească aflată într-o formă sau alta sub controlul agresorului. Agresorul, sau grupul de agresori, pot fi entităţi statale sau grupări economico-financiare transnaţionale, servicii speciale de stat sau private apărute mai ales după încheierea Războiului Rece prin concedierea specialiştilor pe probleme americane sau sovietice care, odată rămaşi fără loc de muncă şi-au continuat activitatea în mediul privat, în slujba unor interese economice private.
Astăzi, ameninţările de securitate nu sînt pe frontiere ci provin, în principal, din interiorul acestora: hazardul şi catastrofele naturale, corupţia şi mafiotizarea instituţiilor statului şi clasei politice, ameninţările la ordinea publică sînt riscuri mai pronunţate la adresa securităţii naţionale decît atacul armat al unei ţări vecine. Sau NU? Cum spuneam, agresarea societăţii, ŞI mediatică, prin radio şi televiziune, este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent, din interior şi din exterior, şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc natural, de la sine şi nu sînt induse de către o decizie agresoare (Mario Balint, “Target-operaţiuni militare externe în combaterea terorismului”, Ed. Banatului Montan, 2010). Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea unui complex naţional de inferioritate, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională (ex: Emil Boc: “Toţi sîntem de vină pentru dezastrul în care se află România acum”), inducerea unui sentiment de inutilitate, etc. Cînd, însă, propriul decident politic utilizează tehnica agresării mediatice, avem de-a face cu o ameninţare directă la siguranţa naţională! Care, adăugată triunghiului sărăcie-lipsă educaţie (educaţie cu televizorul)- lipsă sănătate (imposibilitatea susţinerii sistemului social) face un cocktaill exploziv la adresa siguranţei naţionale!
ADORMIREA SIMŢURILOR ESTE DROGUL MASELOR NEMULŢUMITE DE PROPRIA VIAŢĂ! Între timp, în România e RĂZBOI! De Mario Balint via Foaie Nationala
 

duminică, 12 august 2012

O paralela neconcludenta


Foto:  Regina Maria a Romaniei (1875-1938).
Istoricul Dinu C. Giurescu spune ca  Ionel Bratianu la o conferinta  europeana din 1919,  nu a acceptat  noi avantaje acordate minoritatilor din Romania si  s-a sculat si a plecat brusc. La acea conferinta erau marile personalitati politice ale Europei.
Vedeti ca mereu occidentalii ne-au sabotat?
Dar Ionel Bratianu a fost un adevarat patriot demn si a preferat sa plece, decat sa semneze un astfel de tratat.
 Pe mine insa gandul m-a dus la o paralela intre Basescu si Ionel Bratianu.
Ionel Bratianu a fost amantul reginei Maria, stiti ca se zice ca nu toti copii au fost  ai Regelui Ferdinand.
Pe cand Basescu al nostru este  amantul  unei tiganci parasutiste.
Cum naiba sa  coaca ei ceva bun  pentru popor? Se gandeau cum sa fure tot.
 Pe cand Regina Maria si Ionel Bratianu erau mari politicieni, iubitori de tara si neam.
La fel si Regele Ferdinand Intregitorul dar, cu  femeile era cam moale:)))
Dar nota bene, Basescu este cel mai darnic amant de care s-a auzit vreodata. Pe toate  cele.... le-a cadorisit cu sute de milioane de euroi si functiile cele mai mari in stat. Asa amant mai zic si eu, dar oare ce voia sa compenseze  daruind averea tarii si munca noastra ? :))))
Nu astept raspunsul dvs. ca se subantelege:)))) 

Trasarea granitei romano-sarbe

In ce mod a fost trasata granita romano-sarba in 1919-1920

autor: FrontPress 12.08.2012
Multe generaţii de români din Serbia şi de sârbi din România au devenit victimele unei decizii nefaste, cu tot ce a urmat în cei aproape 100 de ani de atunci. Creionul celor mari poate marca profund viaţa unor întregi comunităţi. Marile puteri învingătoare în primul război mondial, care la Conferinţa de pace din 1919-1920 şi-au asumat răspunderea de a trasa noile graniţe dintre statele Europei centrale şi răsăritene, au luat unele decizii care la prima vedere pot părea cel puţin bizare.
În cazul Banatului, profitând şi de intransigenţa lui Ionel Brătianu, care nu dorea să discute nicio variantă a împărţirii acestuia între România şi Serbia, puterile occidentale au trasat o graniţă extrem de dureroasă prin mijlocul acestei regiuni, până atunci perfect unitară din punct de vedere economic, social sau cultural. S-a motivat această decizie prin criteriul etnic, adică acele zone şi localităţi ale mozaicului bănăţean care aveau mai mulţi sârbi au fost date Serbiei şi cele care aveau mai mulţi români au trecut la România (celelalte naţionalităţi bănăţene nu au fost luate în calcul). De pildă, dacă o localitate avea 90% populaţie germană, 5% români şi 4% sârbi, era dată României. Dacă sârbii aveau 5% şi românii 4%, era dată Serbiei. Aparent în aceasta a constat toată filosofia.
Însă la o privire mai atentă putem constata că nici acest principiu etnic nu a fost respectat de-a lungul întregii graniţe. Românii, de pildă, erau nemulţumiţi, pe bună dreptate, că nu primiseră cercurile (plasele) Vârşeţ şi Alibunar, unde deţineau majoritatea absolută a populaţiei, şi nici Banloc şi Jimbolia, unde predominau şvabii, dar elementul românesc era superior numeric celui sârbesc. (Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Bucureşti, 1989, p. 480.) Ulterior, prin acorduri bilaterale, s-au făcut unele schimburi de localităţi, astfel încât Banloc şi Jimbolia au trecut totuşi în posesia României. Dar şi sârbii ar fi avut motive să fie nemulţumiţi, întrucât şi astăzi zonele Clisurii de sus, între Baziaş şi Moldova Veche, şi Poliadia (cursul inferior al Nerei) sunt net majoritar sârbeşti, însă au fost atribuite României. Mereu ne-a mirat această decizie a Conferinţei de pace, întrucât acest teritoriu (colţul de sud-vest al judeţului Caraş-Severin), deşi separat de Serbia la sud prin Dunăre, ceea ce ar putea justifica argumentul găsirii unei frontiere naturale, se află însă într-o perfectă continuitate către vest cu teritoriul sârbesc, fiind uneori despărţite doar de râul Nera.
Vizitele la faţa locului din ultimii ani ne-au lămurit oarecum lucrurile pentru înţelegerea luării unei asemenea decizii bizare. Chiar în apropierea graniţei se află patru mânăstiri sârbeşti străvechi, întemeiate după tradiţie de Sfântul Sava în secolul al XIII-lea: Baziaş, Zlatiţa, Cusici şi Kalugerovo. În ultimele două cazuri, mânăstirile sunt despărţite prin frontieră de localităţile cu acelaşi nume. Credem că aceste mânăstiri, care ar fi putut deveni centre de spiritualitate şi de patriotism sârbesc şi obiect al unor ample pelerinaje religioase, au fost trecute în mod forţat pe teritoriul românesc, împreună cu toate satele sârbeşti din spatele lor. Ele ar fi putut reprezenta pentru sârbi, la fel ca şi mânăstirile din Kosovo sau din Fruška Gora, un nucleu spiritual ortodox foarte puternic. Rămase izolate chiar pe graniţă, ele au devenit inutilizabile, degradându-se şi chiar ruinându-se în timp. Probabil ca o monedă de schimb pentru pierderea acestei regiuni, Serbia a fost recompensată cu cercurile româneşti Vârşeţ şi Alibunar.
Fireşte, este numai o concluzie trasă pe teren şi fără o bază documentară din încâlcitele negocieri de pace din 1919-1920. Însă este o încercare de lămurire a unei situaţii care altminteri pare complet inexplicabilă. Multe generaţii de români din Serbia şi de sârbi din România au devenit victimele acestei decizii, cu tot ce a urmat în cei aproape 100 de ani de atunci. Creionul celor mari poate marca profund viaţa unor întregi comunităţi. De Mircea Rusnac – Vestul

sâmbătă, 11 august 2012

Intoarcere la COMUNISM

Peste JUMATATE dintre romani s-ar intoarce la COMUNISM

autor: FrontPress 11.08.2012
Criticată aspru la nivel european şi sfâşiată politic, România aşteaptă verdictul Curţii Constituţionale pentru a afla cine va fi preşedinte: Crin Antonescu sau Traian Băsescu. Între timp, stau şi românii, atât economic, cât mai ales social. Iar sondajele recente scot la iveală o alarmantă stare de spirit a cetăţeanului faţă de tensiunile existente. Într-o majoritate covârşitoare, românii cred că în politică se fură şi se minte. Cât priveşte viitorul nostru european, 64 la sută cred că Romania se află pe un drum greşit, 27 la sută ne văd în afara Europei, în vreme ce 53 la sută s-ar întoarce la comunism.
Dacă până acum erodarea guvernanţilor era bucuria opoziţiei, lucrurile par a se fi schimbat. Românii nu se mai uită la opoziţia politică ca la alternativa clară şi distinctă a puterii. Ba, mai mult, sondajele de opinie arată o nemulţumire faţă de clasa politică în general.
Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Roman de Studii Sociale, peste jumătate din români consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie gresită. Răspunsul la această întrebare a fost extras din trei sondaje, efectuate pe 26 martie, 8 mai şi 27 iunie. Din totalul repondenţilor din luna martie, 80% spuneau că Romania merge într-o direcţie greşită. La începutul lunii mai, numărul celor ce considerau că România se îndreaptă într-o direcţie gresită se redusese la 40%, iar, la sfârşitul lunii iunie, numărul acestora a crescut la 64%.
Un procent de 26% dintre români cred că ţara ar putea fi dată afară din Uniunea Europeana în viitorul apropiat din cauza crizei de la vârful statului.
La intrebarea “Cum credeţi că este acum imaginea României în Europa?”, 71% dintre participanţii la sondaj au considerat că imaginea actuală este destul de proastă.
Cel mai şocant este că după 20 de ani de democraţie, conform unui sondaj Public-Affairs, realizat in perioada 14-18 iulie, 53% dintre români au sustinut că ar reveni la comunism şi că regimul lui Ceauşescu a fost aplicat prost.
În ceea ce-i priveşte pe polticienii actuali, românii rămân reticenţi în privinţa lor. Asta pentru că, din punctul de vedere a 51% dintre români, politicienii “fură din bani publici”, iar 31% cred că sunt “mincinoşi”.
Totuşi, cei mai mulţi cetăţeni îşi declară interesul în legatură cu situaţia actuală, 40% spunând că-i interesează mult, în timp ce 25 % sunt indiferenţi. Majoritatea românilor au ales să-şi procure informaţia de la televizor, (81,8%), iar celelale canale de informare, internet, ziare sau radio ocupă procente infime. De Radu Constantin – Money.ro 
 

joi, 9 august 2012

Au tiganii biserica?


autor: FrontPress 09.08.2012
„Biserica ţiganilor a fost clădită din slănină şi aşezată în calea câinilor“, ziceau românii despre ţigani. Saşii transilvăneni au răspândit cu plăcere această zicală românească.
Recensămintele postcomuniste n-au făcut lumină asupra numărului cetăţenilor români de etnie rromă. Undeva între 700.000 şi trei milioane de persoane, apreciază diverse surse minoritatea care şi-a extins caracteristicile asupra reprezentării „românului” în străinătate. Dintre toate statele Europei Centrale şi de Răsărit, România este ţara cu cei mai mulţi cetăţeni de etnie rromă.
Iluminismul transilvănean
Deşi prezenţa ţiganilor în ţinuturile valahe e atestată din secolul al XIII-lea, vor trece încă secole până la a stârni interesul autorităţilor pentru soarta şi starea lor. Sub influenţa ideologiei luminilor, Curtea din Viena s-a preocupat întâi de ţiganii transilvăneni. De altfel, Transilvania este unică în diversitatea etniilor sale, scria preotul Michael Lebrecht din Şura Mică, citat de Marian Zăloagă („Reflectarea vieţii religioase a ţăranilor transilvăneni din secolul al XVIII-lea în surse germane”, Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti, Alba Iulia, 2002).
Prin deciziile luate de Maria Tereza (în 1768 şi 1773) şi de Iosif al II-lea (1782) s-a dus o politică dură de asimilare şi sedentarizare a ţiganilor transilvăneni, subliniază cercetătoarea Emmanuelle Pons („Ţiganii din România, o minoritate în tranziţie”, Compania, Bucureşti, 1999). Li s-a interzis să mai locuiască în bordeie şi chiar să-şi mai vorbească limba proprie. Prin poruncă împărătească, li se cerea să-şi clădească locuinţe şi să vorbească graiul celorlalţi din partea locului. Nu aveau voie nici să circule dintr-un comitat într-altul fără învoirea autorităţilor. Li s-a impus să nu mai umble despuiaţi, să nu mai posede cai şi să nu mai doarmă claie peste grămadă – copii şi tineri, de ambele sexe, împreună. Au fost luaţi copii de ţigani din familiile lor şi daţi în plasament familiilor de altă etnie sau la orfelinate. Li se impune chiar educaţie religioasă.
De la poruncă la faptă
Despre manifestările de religiozitate ale ţiganilor în urma acestor porunci vorbesc sursele germane consultate de cercetătorul Marian Zăloagă. Ţiganii din Transilvania, menţionează acestea, nu aparţin unei confesiuni aparte. Ei se ataşează confesiunilor îmbrăţişate de comunităţile pe lângă care trăiesc.
Ţiganii din ţinuturi secuieşti şi ungureşti se ţin fie de reformaţi, fie de romano-catolici. Cu excepţia celor din regiunea Sibiului, care se ataşau de ortodocşi, mare parte din ei se botezau greco-catolici. Fiind atât de mulţi, au primit „subpopi” anume.
Ţiganii sunt însă dezinteresaţi de credinţă. „Nu arareori pot fi întâlniţi la biserică, mai ales la cea românească, (unde) sunt gata să te uşureze de bani sau de alte bunuri”, observa unul dintre saşii citaţi. De aceea, în multe localităţi, li se şi interzicea să rămână în sat pe timpul serviciului religios din biserici. Sunt, în fapt, oameni fără religie, fără credinţă în viaţa sufletului după moartea trupească. „Biserica ţiganilor a fost clădită din slănină şi aşezată în calea câinilor”, repetau saşii, cu plăcere, o vorbă de duh auzită de la români.
Slujitori ai Satanei şi mâncători de copii
Nu i-au ajutat deloc pe ţigani să împlinească poruncile împărăteşti nici celelalte etnii transilvănene. Prejudecăţile erau atât de adânc înrădăcinate în a-i considera sub-oameni, încât în Transilvania, ca şi pe întreg cuprinsul Balcanilor, circula stereotipul că ţiganii sunt slujitorii Satanei. Aberaţiile mergeau până la a-i acuza de antropofagie. Până în zilele noastre, „ţiganul care fură copiii cu sacul” a rămas o ameninţare de efect, folosită de mamele de la ţară pentru a-şi convinge pruncii să nu iasă de sub ascultarea părintească.
Dintre toate ritualurile creştinilor, botezul a fost prima şi cea mai răspândită practică printre ţiganii obligaţi la viaţă religioasă. Ritualul este însă o imitaţie, lipsită de evlavie şi credinţă în semnificaţiile sale. În descrierea unuia dintre cronicarii saşi citaţi în studiul menţionat, imediat după naştere, copilul era îmbăiat într-o groapă cu apă, făcută direct în vatra bordeiului. Curând se trecea la botezul nou-născutului. Martori şi naş de botez nu se iau dintre ţigani, ci se caută persoane mai de vază. Urmează o „cinste” la cârciumă, făcută naşului de către tatăl copilului. Trataţia consta în pâine şi vinars (rachiu tare). Cu aceasta se socotea creştinarea desăvârşit încheiată.
Căsătoriile între ţiganii transilvăneni din secolul al XVIII-lea nu presupuneau ritualuri şi jurăminte religioase. Cu totul altfel stăteau lucrurile la căsătoria cu un neţigan, condiţionată de către împărăteasa Maria Tereza prin respectarea unor reguli. Dacă mireasa era ţigancă, iar mirele ungur catolic, fata trebuia să facă dovada cunoaşterii unor precepte religioase şi a unor deprinderi gospodăreşti.
Pentru că împărăteasa a interzis şi căsătoria fetelor de vârstă fragedă, în cazuri ca acestea de căsătorii mixte, ţiganii apelau la martori mincinoşi care „îmbătrâneau” mireasa.
Eliberarea ultimilor sclavi din Europa
„Dezrobirea” ţiganilor din Moldova şi Muntenia s-a făcut, după cum Mihail Kogălniceanu recunoştea, sub presiunea curentelor occidentale de gândire. Prima dată au fost eliberaţi robii mănăstireşti şi domneşti din Moldova, în 1844. Abia peste trei ani, în plină epocă a modernităţii bătrânului continent, mănăstirile munteneşti se vor lipsi de aceşti ultimi sclavi din Europa.
Deşi ţiganii se împărţeau, după proprietarul lor, în robi domneşti, mănăstireşti şi boiereşti, e puţin probabil ca, în ţinuturile istorice ale Vechiului Regat, să fi existat preocupări bisericeşti legate de ei. Locuiau în sălaşe, conduşi de juzi ţigăneşti. Ca orice „bun nemişcător”, erau vânduţi, schimbaţi sau dăruiţi de stăpânii lor. Preţul se oferea după numărul „sufletelor”, dar şi … după cântar. În chiar secolul al XIX-lea, robul ţigan se vindea la oca. Dar costa de trei ori mai mult ocaua de bărbat decât cea de femeie. Ca să obţină un preţ mai bun, stăpânii îi îngrăşau înaintea târgului.
Într-un discurs rostit în 1891, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Academiei Române, Mihail Kogălniceanu a povestit astfel nenorocita lor stare: „Chiar pe uliţele oraşului Iaşi, în tinereţele mele, am văzut fiinţe omeneşti purtând lanţuri în mâini sau la picioare, ba unii chiar coarne de fier aninate de frunte şi legate prin coloane împrejurul gâtului. Bătăi crude, osândiri la foame şi la fum, închidere în închisori particulare, aruncaţi goi în zăpadă sau în râuri îngheţate, iată soarta nenorociţilor ţigani! Apoi dispreţul pentru sfinţenia şi legăturile de familie.
Femeia luată de la bărbat, fata răpită de la părinţi, copiii rupţi de la sânul născătorilor lor şi răzleţiţi şi despărţiţi unii de alţii, şi vânduţi ca vitele la deosebiţi cumpărători, în cele patru colţuri ale României. Nici umanitatea, nici religiunea, nici legea civilă nu aveau ocrotire pentru aceste nenorocite fiinţe; era un spectacol grozav, strigător la cer. De aceea, povăţuiţi de spiritul secolului, de legile omenirii, un număr de boieri bătrâni şi tineri au întreprins de a spăla patria lor de ruşinea sclaviei”.
Înduioşătoarea poveste scrisă de Vasile Alecsandri despre Vasile Porojan, prietenul ţigan din copilăria sa, rememorează trista istorie a dezrobirii ţiganilor de pe moşia părintească. „Frumoasă zi a fost aceea când, din balconul casei de la Mirceşti, am declarat ţiganilor adunaţi că sunt liberi! (…) Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare sălbatică şi bucuria lor prin o mie de sărituri deşănţate, ca oameni muşcaţi de tarantelă. Vreo trei bătrâni însă au început a plânge şi a-mi zice: – Stăpâne, stăpâne, ce ţi-am greşit ca să ne urgiseşti astfel, păcătoşii de noi?!… Ne faci slobozi?… Cine o să ne poarte de grijă de azi înainte?… Cine o să ne hrănească, cine să ne îmbrace, cine să ne cunune, cine să ne îngroape?… Stăpâne, nu te îndura de noi şi nu ne depărta de mila Măriei Tale!” Odiseea libertăţii a început cu birtul satului.
„Laia se opri la cea întâi crâşmă, povesteşte Alecsandri, pentru ca să celebreze noua lor poziţie socială, apoi se opri la a doua crâşmă, pentru ca să cinstească în sănătatea cuconaşului, apoi se opri la a treia, pentru ca să boteze cu vin libertuşca, apoi la a patra, pentru ca să guste dacă rachiul liber e mai bun decât celălalt etc., etc., şi astfel au dus-o întruna până ce, bându-şi până şi căciulile şi apucându-se de furturi, au ajuns în închisorile de la Roman, de la Piatra şi de la Bacău”.
După vreo şase săptămâni de le eliberare, ţiganii au revenit la Mirceşti. Însuşi prietenul copilăriei sale, ce învăţase meşteşugul de pitar, s-a întors „acasă” spre bătrâneţe. Primit şi tratat generos de poet, a dispărut însă după două zile, furând şi un cal.
„Pe cât e de neomenos faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de necumpătat faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi pripite”, concluziona Alecsandri în reflecţiile asupra foştilor robi ţigani.
De ce-au „ales” ţiganii ţinuturi româneşti?
Istoria ţiganilor pe teritoriul de azi al României prezintă aspecte curioase. În primul rând, nu putem stabili, cu precizie, originea şi momentul apariţiei lor aici.
După majoritatea presupunerilor, India ar fi spaţiul lor de origine. Ar fi călătorit atât de departe de „casă”, ca robi ai tătarilor. Când tătarii înşişi ar fi devenit robi, ţiganii au continuat starea de robie la noii stăpâni. În Vechiul Regat, ţiganii au fost eliberaţi din robie abia la mijlocul secolului al XIX-lea. Primele menţiuni documentare ale ţiganilor în Moldova fac referire la secolul al XIV-lea. Ţiganii apar ca robi ai mănăstirilor Vodiţa şi Tismana. Primul studiu românesc despre ţigani l-a făcut Mihail Kogălniceanu, în 1837, la cererea Universităţii din Berlin.
De ce-au rămas însă ţiganii în număr atât de mare în aceste zone, de vreme ce erau alungaţi de pretutindeni în Europa? Faptul dă şi mai mult de gândit deoarece în Vechiul Regat au suportat o politică sclavagistă, iar în Transilvania una de dură asimilare, menţionează cercetătoarea Emanuelle Pons.
O ipoteză a numărului mare de ţigani din provinciile româneşti, deloc măgulitoare pentru etnia majoritară, e de natură economică. Cuceririle otomane, cu consecinţa obligaţiilor la care sunt supuşi creştinii, au generat tendinţa de a se reţine mâna de lucru gratuită a robilor ţigani. Mai ales că valahii nu stăpâneau meşteşugurile practicate de aceştia: potcovitul cailor, fabricarea obiectelor de uz casnic din aramă şi cositor, prelucrarea aurului şi argintului. Cum biserica ortodoxă nu admitea decât muzica vocală în ritualul său, comunităţile româneşti n-au dezvoltat forme de instruire în interpretarea muzicii instrumentale. Astfel că, pentru întreg spaţiul ortodox al Europei de Est, ţiganii sunt creatori de folclor şi sufletul petrecerilor elitelor şi oamenilor de rând.
Cât despre rolul acestora în economia rurală românească, elocventă e situaţia lor de la mijlocul secolului XX. În absenţa proletariatului rural, partidul comunist a instalat atunci fierari şi potcovari ţigani în funcţii de primari, secretari de partid şi preşedinţi de colectiv. Inedita situaţie a intrat în „folclorul nou”. În studiul amintit, Emanuelle Pons consemnează următoarea mostră: „Cobori, Doamne, pe pământ/ Să vezi Stalin ce-a făcut./ C-a făcut din cal măgar/ Şi ţiganul secretar”. De Lavinia Betea – Adevarul 

luni, 6 august 2012

Prietenia americano-turca


autor: FrontPress 06.08.2012
Se spune că o imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte. Şi cu adevărat poza care a făcut înconjurul lumii în care preşedintele Obama ţine în mâna o bâtă de baseball în timp ce vorbeşte cu preşedintele Turciei, spune mai mult decât o mie de cuvinte.
Nu m-ar mira insa ca in realitate Obama sa vorbeasca la telefon cu Ponta, dar nici nu vreau sa imi imaginez ce a simtit poporul turc cand Casa Alba a publicat pe internet aceasta poza si a mai si specificat cu cine sta de vorba Obama. Cat de imbecili si cat de rautaciosi trebuie sa fie americanii care s-au decis sa introduca si aceasta mentiune. Oare nu puteau pur si simplu sa puna poza si sa o descrie “Presedintele la telefon cu un sef de stat”, ca sa arate cat de muncitor este Obama si cum rezolva el problemele lumii intre doua lovituri cu bata? Nu! Cei care au pus poza au vrut musai sa se stie cu cine sta de vorba Obama si au vrut clar sa umileasca poporul turc.
Despre coliva turcilor am mai scris aici, cand inca turcii nu se bagasera pana peste gat in conflictul NATO-Siria. Azi, dupa ce s-au cam jucat cu focul, turcii au si ei o problema cu kurzii. Incet-incet coliva li se fierbe si bata lui Obama ne spune multe. De Gigel Chiazna