Va mai amintiti de Partos Carol ?(reluare)Scuzati daca m-am repetat.
www.odorica.blogspot.com sau pe http://singurafelina.blogspot.com Noiembrie si decembrie l968 la Sectia Xileni (sef sahistul Partos Carol)
Ar fi de neiertat pentru mine ca sa nu pomenesc cativa domni in
viziunea mea absolut perfecti Negru, Grosu, campionul de sah Partos Carol mereu nemultumit de politica partidului(va
amintiti discutia lui revoltata cu mine intre randurile de
porumb”discutie politica”).Alt domn Predescu. Dar sa nu uit referitor la Partos Carol,
in l968 primavara cand pentru o scurta perioada am lucrat in birou cu
el(se organiza serviciul Securitatea Muncii) la rugamintea mea sfioasa
sa ma invete sa joc si eu sah. Mi-a raspuns ca sint
inteligenta, dar nu am fundul tare explicind ca, asta inseamna sa stau
ore intregi pe scaun. Dar eu am tacut si nu am mai indraznit sa-l mai
rog si rau imi pare dar, atunci eu aveam de lucru si umblam mereu, dar el Partos Carol,
a tras concluzia ca, plec din proprie initiativa nu cu treaba, caci
aveam alt sef ( el nu era sef).
Pentru ca a venit vorba de Sectia Xileni si seful ei ing.Partos Carol, campion la sah,
mi-am adus aminte de doar 2 luni, noimbrie si decembrie 1968, pe care le-am
petrecut acolo. Am fost detasata pentru ca abia atunci, se puneau bazele
formarii acestei sectii, formate din 5 instalatii. Dar sa nu va
inchipuiti ca acolo erau birouri cu, covoare persane si cu fotolii
directoriale. Nici vorba, erau niste baraci de tabla ondulata puse
direct pe pamant. Numai telefon era in rest, nimic nici un fel de
caldura, caci instalatiile erau in constructie, sub
indrumarea catorva specialisti nemti. Era un ger de crapau pietrele.
Intr-o mica baraca erau inginerii si eu, care ma ocupam cu trierea
tinerilor, veniti la angajare pentru a fi apoi trimisi la serv. Personal
pentru a li se face carte de munca. Tinerii erau adusi si dupa strada,
sau Bulevard. Cu 7-8 clase sau liceul si chiar minori, caci era voie sa
angajezi minori, numai sa nu fie pusi, sa lucreze la schimbul 3. Erau gasiti
pe Bulevard, caci multi ingineri si dir. raf.locuiau pe Eminescu si le
era usor sa ia sectoristul si sa faca o razie pe Bulevard, pentru a gasi
tineri care, nu mai erau cuprinsi nicaieri. Dar le-a facut un mare
bine, caci si acum imi aduc aminte ca dupa angajare, s-au inscris la
liceu la seral, apoi la facultati si in scurt timp i-am vazut la birouri
economisti, sau in instalatii ingineri sau subingineri. Parca vad in ochi
un baiat sarman, cu o pata rosie din nastere, pe obraz si cu un fes
murdar si rupt, adunat de pe strada si incris la cursurile de calificare
si dupa citiva ani l-am intilnit la birouri, economist, un domn stilat
la costum. Aceasta era schimbarea, dar nu in toate cazurile. Deci eu pe
langa trierea baietilor, trebuia sa scriu si instructiunile de pornire a
instalatiilor. In a doua baraca erau muncitorii calificati, deja vechi
angajati si tinerii care faceau cursuri de calificare.Acolo era si
fratele actorului Emil Liptak, calificat lacatus mecanic. Fratele lui
actorul, l-a ajutat sa fie favorizat la primirea unui apartament cu
chirie, deasupra la Cinemascop. Sint multe de spus despre acest om, i-a
murit fata de la o tumoare la cap. Dar mai era o mica maghernita, dar
incalzita pentru specialistii nemti. Partos Carol era
tot timpul stresat, nu suporta glume, nu mai era vesel. Era o adevarata
debandada cu angajarile, cu construirea instalatiilor, cu tinerii
ingineri numiti sefi de instal., numai Paul Manescu era
vesel, fara nici o treaba cu toate ca era seful unei sectii. Dar si de
el v-am povestit, de v-am stresat. Poate am sa reiau articolele, cand le
veti mai uita. Partos era suparat ca, era raspunderea prea mare pentru
un om stilat ca el. Acolo subaltern era ing. E. sotul unei colege de a
sotiei lui.Si era de notorietate aventurile nevestei lui Carol si nu
cred ca se simtea confortabil. Asa ca aceasta, era munca de jos. Pentru
un campion national la sah, sport al mintii, nu era un mod de a trai. Asa
ca a rupt aranjamentul cu comunistii si a devenit birocrat, cu
libertatea de a merge la concursuri in strainatate. Si dus a fost. Dar
pentru tinerii formati in sectie, a fost benefic ( erau copii fara nici
un rost, fara scoala, fara meserie), caci cine a vrut, om s-a facut. Asta
este o pagina de viata din lunile nov.si dec. l968. A fost un ger
groaznic, rareori ne luau nemtii cu microbuzul lor, sa ne duca in statia
de autobuz, la poarta rafinariei. Mergeam si eu si toti inginerii
inclusiv Paul Manescu. Nu erau asa privilegiati, atunci ca odraslele stapinilor tarii, de acum.
Infractionalitatea TIGANEASCA in forma pura la Spitalul Judetean Timisoara
autor: Ursu26.09.2012
Ziua
de 26 a lunii septembrie va ramane in memoria angajatilor si a unor
pacienti ai Spitalului Clinic Judetean de Urgente Timisoara din cauza
unui barbat de etnie tiganeasca care a provocat un scandal ce s-ar fi
putut solda cu multiple victime. Incidentul neasteptat petrecut la
primele ore ale diminetii a trecut total neobservat de autoritatilor
competente pentru aplicarea masurilor punitive impotriva infractorilor.
Incidentul s-a petrecut in intervalul
9-10 dimineata, in momentul in care liftul ce transporta pacienti dar si
personal al spitalului era plin ochi. Un barbat cu chef de harta si de
scandal, nervos ca nu mai este loc in lift si pentru el, a scos fara sa
stea pe ganduri si fara remuscari un cutit din buzunar agitandu-l catre
cei din lift.
Barbatul de etnie tiganeasca a
amenintat-o pe liftiera si pe unii membri ai personalului, unii dintre
ei fiind nevoiti sa o ia la fuga pentru a se salva de la un eveniment si
mai tragic. In final nimeni nu a fost ranit.
Firma de paza a spitalului si-a facut aparitia prea tarziu, cutitarul facandu-se disparut la foarte scurt timp dupa incident.
Infractiunea de amenintare este o fapta
penala prevazuta de Codul penal la articolul 193, si se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
Nimeni
nu s-a întrebat ce se întâmplă cu copiii veniţi pe lume numai pentru
alocaţiile plătite de stat, ce generaţie vor forma ei şi care sunt
efectele pe termen lung. Un bătrân din Mediaş a fost lovit în cap cu o ţeavă de un copil desprins dintr-o gaşcă de mici cerşetori care a luat în stăpânire spaţiul public din faţa catedralei ortodoxe.
Scena a fost filmată de un trecători,
postată pe youtube şi preluată duminică de toate televiziunile de ştiri.
O ţară întreagă a putut vedea tupeul şi agresivitatea copilului, dar şi
atitudinea nepăsătoare a trecătorilor. Existau martori şi niciunul nu a
intervenit pentru a stopa agresiunea. Aparent fără nicio legătură cu
acest incident, în urmă cu mai multe zile, un alt grup de cerşetori
minori a atacat cu pietre mai mulţi turişti în Sălaj.
Florin Cioabă, autointitulatul „rege al
romilor”, a dat o declaraţie de bun-simţ: “Cred că părinții ar trebui
să-și educe mult mai bine copiii romi. Am văzut un caz asemănător în
Sălaj și cred că părinții trebuie să aibă grijă de copiii lor, să nu se
ajungă la așa ceva. Astfel de incidente denotă lipsă de educație”, a
spus Cioabă.
S-au făcut şi alte comentarii, dar
nimeni nu s-a întrebat dacă nu cumva e vorba de o întreagă generaţie
abandonată pe străzi. Să fie cumva rezultatul unui fenomen foarte grav,
apărut din momentul în care statul român a decis să plătească ajutoare sociale fără discernământ pentru „creşterea copilului”?
De ani de zile se vorbeşte despre
familiile sărace, etnia nu este importantă, în care un copil valorează
doar alocaţia pe care o plăteşte statul pentru el. Părinţii care trăiesc
doar din alocaţiile copiilor sunt o realitate peste tot în România.
Statul a inventat şi plătit prosteşte
ajutoare, în goana politicienilor după voturi, fără să se gândească o
clipă la efectele foarte grave pe termen lung. Nimeni nu s-a întrebat ce
se întâmplă cu copiii veniţi pe lume numai pentru alocaţiile plătite de
stat, ce generaţie vor forma ei şi care sunt efectele pe termen lung.
Nimeni nu a gândit vreun program pentru educarea acestei generaţii şi
îndrumarea adulţilor către alte căi de supravieţuire decât pomana
socială.
Poliţia a anunţat o anchetă în Mediaş,
însă nu au apărut reacţii de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială
şi Protecţia Copilului Sibiu şi nici de la Direcţia de Asistenţă Socială
a Primăriei Municipiului Mediaş. În aceste instituţii zac nişte
funcţionari îmbuibaţi cu bani publici, pentru a proteja copiii de
nesimţirea părinţilor, de abandon, de abuzuri. Nu le pasă de ce sunt în
stradă acei minori, la fel cum nu îi interesează pe ghiftuiţii din
Parlament ce efecte grave produc pe termen lung pomenile sociale. De Mălin Bot, redactor-şef Adevarul
Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a emis o decizie prin care este
despăgubit un cetăţean ungur care a fost amendat pentru că a arborat
simboluri comuniste la o manifestaţie publică. Ungaria se vede silită
astfel să îşi modifice legislaţia care condamnă folosirea simbolurilor
comuniste. România nu are o lege care să pedepsească afişarea
simbolurilor comuniste, doar una care pedepseşte folosirea simbolurilor
fasciste.
Chestiunea este de actualitate în Republica Moldova, unde de la 1 noiembrie intră în vigoare o lege care pedepseşte cu amendă folosirea în spaţiul public a simbolurilor comuniste
iar Partidul Comuniştilor de la Chişinău ameninţă că va aduce această
lege în faţa CEDO. Precedentul maghiar măreşte astfel şansele
comuniştilor din Basarabia de a folosi simbolurile sovietice în
continuare.
Steaua roşie de la Budapesta
Autorităţile maghiare l-au amendat în
anul 2006 pe Janos Fratanolo, preşedintele Partidului Muncitoresc
Maghiar, pentru că acesta a purtat la o manifestaţie publică steaua
roşie în cinci colţuri. Fratanolo a contestat amenda la toate instanţele
din Ungaria care au menţinut decizia iniţială. Următorul pas a fost la
Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg, care la începutul
acestui an a dat o decizie în favoarea lui Janos Fratanolo: statul
maghiar trebuie să îl despăgubească pe acesta cu 4.000 de euro şi să îi
achite alţi 2.400 de euro drept cheltuieli de judecată.
Raţionamentul CEDO
Concluzia judecătorilor de la Strasbourg
din 8 martie 2012 a fost că amendarea lui Janos Fratanolo, pentru că a
purtat o stea roşie la o manifestare publică a reprezentat o încălcare a
articolului 10 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care asigură
libertatea de exprimare. Judecătorii CEDO au apreciat că statul maghiar
nu poate pedepsi afişarea simbolurilor comuniste câtă vreme nu este
demonstrat pericolul actual şi iminent al reinstaurării dictaturii
comuniste. Judecătorii CEDO au mai susţinut că „potenţiala propagare a
ideologiei comuniste nu poate constitui un motiv pentru a limita
afişarea stelei roşii prin intermediul unei sancţiuni penale”.
Şmecheria parlamentară
Ministrul maghiar al Justiţiei, Tibor
Navracsics, a declarat că Ungaria nu este de acord cu decizia CEDO şi că
guvernul nu va plăti despăgubirile. Soluţia a fost găsită la începutul
lunii iulie, când Parlamentul de la Budapesta a adoptat o decizie prin
care şi-a exprimat dezacordul cu decizia CEDO şi a afirmat necesitatea
menţinerii sancţiunilor pentru afişarea simbolurilor comuniste. Suma de
6.400 de euro care trebuia plătită lui Janos Fratanolo a fost acoperită
din fondurile asigurate de guvern pentru partidele politice, conform
deciziei Parlamentului de la Budapesta. Pentru cazurile similare din
viitor s-a luat decizia ca eventualele despăgubiri stabilite de CEDO să
fie plătite din casieriile partidelor politice.
PCRM luptăla Chişinău
În Republica Moldova, de la 1 octombrie
intră în vigoare legea privind interzicerea simbolurilor comuniste.
Persoanele fizice care vor arbora în public simboluri comuniste sunt
pasibile de a fi amendate cu 3.000 de lei moldoveneşti – echivalentul a
1.000 RON, iar persoanele juridice vor fi amendate cu 10.000 de lei
moldoveneşti, aproximativ 3.000 RON.
Legea privind interzicerea simbolurilor
comuniste a fost adoptată de Parlamentul de la Chişinău pe 12 iulie.
Legea promovată de deputaţii liberali de la Chişinău prevede condamnarea
regimului totalitar comunist din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească, acuzat că a comis crime împotriva umanităţii. De
asemenea, se interzice utilizarea simbolurilor comuniste – secera şi
ciocanul în scopuri politice, dar şi a altor ideologii totalitare. Un
amendament similar a fost introdus şi în legea cu privire la partidele
politice. Legea a fost criticată dur de Partidul Comuniştilor de
opoziţie, a cărui siglă este secera şi ciocanul. Comuniştii consideră că
aceste modificări au doar scopul de a le distruge formaţiunea şi au
anunţat că vor contesta această lege la CEDO. Până să ajungă la
Strasbourg, comuniştii de la Chişinău au contestat legea care le
interzice simbolurile la Curtea Constituţională a Republicii Moldova.
România pedepseşte doar simbolurile fasciste
În România există doar declaraţia de
condamnare a comunismului citită în Parlament de preşedintele Traian
Băsescu în decembrie 2006. Iniţiativa legislativă din 26 aprilie 2010 a
deputatului liberal Mihăiţă Calimente prin care se legiferau sancţiuni
pentru afişarea simbolurilor comuniste a fost respinsă iniţial de Senat
şi mai apoi de Camera Deputaţilor. Votul senatorilor a fost dat pe 25
noiembrie 2010: 95 dintre aleşi au votat împotriva proiectului de lege
care prevedea pedepse pentru afişarea simbolurilor comuniste.
Iniţiativa deputatului Mihăiţă Calimente
era o transpunere a Legii 107 din 2006 privind interzicerea
organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob
şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor
infracţiuni contra păcii şi omenirii. Legea 107 din 2006 pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani confecţionarea, vânzarea, răspândirea
şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, rasiste ori
xenophobe.
Punctul de vedere al Guvernului
referitor la legea care ar fi pedepsit afişarea simbolurilor comuniste
în România susţine că o astfel de lege este inutilă, deoarece
Constituţia şi Codul penal acoperă nevoia combaterii propagandei
comuniste şi totalitare. Punctul de vedere al Guvernului României făcea
trimitere şi la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin care este
protejată libertatea de exprimare a opţiunilor politice. De George Damian – Puterea
Partidul
Totul pentru Ţară, Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu şi Asociaţia Legiunea
Arhanghelul Mihail au comemorat sâmbătă 22 septembrie 2012 împlinirea a
73 de ani de când unul din cele mai sinistre personaje din istoria
noastră, hotărăşte să dezlănţuiască urgia nebunească asupra legionarilor.
Trebuie să intre în conştiinţa tuturor
românilor că înainte de calvarul legionarilor din perioada comunistă,
aceştia au fost prigoniţi de toate regimurile anterioare şi mai cu
prisosinţă de cele două regimuri totalitare: carlist şi antonescian.
Astăzi se primesc daune morale din partea statului, şi acestea acordate în mod discreţionar,
pentru cei care au suferit în temniţele comuniste. Dar cine se va gândi
oare vreodată la miile de martiri care şi-au dat viaţa pentru neam
înainte de a intra în ghiarele comuniştilor? Căci schingiuirea şi
omorârea lor a fost opera majorităţii guvernelor şi oamenilor politici
români, corupţi, orbi, nedemni şi incompetenţi. Deşi erau români,
aceştia erau străini de neam. Ei au vărsat sângele nevinovat al
tineretului unei întregi generaţii fără să fi fost cercetaţi, judecaţi
şi pedepsiţi pentru faptele lor.
În noaptea de 21 spre 22 septembrie
1939, 252 dintre cei mai buni fii ai acestui neam, mergeau bucuroşi la
moarte pentru Hristos, cântând în gând şi vibrând în inimile lor “Cu noi
este Dumnezeu. Înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este
Dumnezeu. Doamne al puterilor fii cu noi, căci pe altul afară de Tine
ajutor în necazuri nu avem. Doamne al Puterilor mântuieşte-ne pe noi.”
Eroii martiri care au căzut în această
noapte reprezintă previziunea Căpitanului atunci când zicea: “Căci noi
vom fi puţini , urmăriţi de batalioane şi de regimente româneşti. Atunci
vom primi moartea. Sângele nostru, al tuturor va curge. Acest moment va
fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc şi cel din
urmă. ” “Legionarul iubeşte moartea, căci sângele lui va servi pentru
plămădirea cimentului României Legionare”
Aceştia au fost legionarii: au stat gata de jertfă, gata de moarte cu toţii.
În această noapte au fost asasinaţi
mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din
ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei
de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei
legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au
ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat,
iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile.
Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă
cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi. În faţa atâtor
trupuri ciuruite şi mutilate, care zăceau în şanţ în băltoace mari de
sânge, profesorii şi angajaţii anume ai oficialităţilor erau puşi să le
ţină discursuri din care să rezulte că aceşti oameni erau nişte
răufăcători care şi-au trădat ţara. Pe stâlpii puşi anume erau prinse
afişe mari pe care scria: “Aşa vor fi pedepsiţi toţi trădătorii de neam”
În calendarul “Cuvântul” din 1941 scria:
“Noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939
sfinţeşte cu sângele ei una din cele mai mari jertfe eroice din istoria
românilor. Pentru credinţa lor în opera Căpitanului şi în destinul
mântuitor al generaţiei lor, au fost asasinaţi săvârşindu-se astfel o
crimă împotriva întregului neam românesc. Legionarii cei mai destoinici,
din toate unghiurile ţării, din sate şi din oraşe, au adus cu seva
morţii lor întemeierea României Legionare. Spiritul lor trebuie să
trăiască în făpturile noastre. Sângele lor şi durerea să o simţim
necontenit. Numai astfel le vom da mărirea care li se cuvine. Căci ei
sunt prezenţi în viaţa de astăzi şi de-a pururi a României Legionare.” De Sorin Pura – Buciumul
Corrie
Sanders, fost boxer sud-african şi campion mondial în 2003 la categoria
grea, versiunea WBO, a fost ucis la vârsta de 46 de ani, fiind împuşcat
de mai mulţi tâlhari înarmaţi într-un restaurant unde sărbătorea ziua
de naştere a unui nepot, au anunţat duminică poliţia şi mai mulţi
martori. Toţi atacatorii erau bărbaţi de culoare.
Cei trei au intrat într-un restaurant
din oraşul Brits sâmbătă seară şi au început să tragă, nimerindu-l pe
Sanders în stomac şi în mână. Fostul boxer a murit duminică dimineaţă la
spital. Proprietarul restaurantului a indicat că Sanders era prezent
pentru aniversarea fiului fratelui său, care împlinea 21 de ani.
Fosta
soţie a boxerului a afirmat că acesta a murit când îşi apăra fiica,
după ce un glonţ l-a nimerit într-un braţ, iar altul în stomac.
Atacatorii au fugit, reuşind să fure un aparat foto digital şi o poşetă. Până în prezent nu au fost prinşi de poliţişti.
Cornelius
(Corrie) Sanders şi-a încheiat cariera la profesionişti în 2008, cu un
palmares de 46 de meciuri, 42 de victorii (din care 31 prin KO) şi doar 4
înfrângeri. El a fost campion mondial la categoria grea, versiunea WBO,
în 2003, după ce l-a învins prin KO în repriza a doua pe ucraineanul
Vladimir Kliciko (actualul deținător al centurilor WBA, IBF, WBO și
IBO).
Albii din Africa de Sud, majoritatea
buri sau descendenţi ai coloniştilor britanici, reprezintă în jur de 7
procente din totalul populaţiei de peste 50 de milioane de locuitori.
Numărul cetăţenilor de descendenţă europeană este într-o continuă
scădere în ultimii ani, mai ales din cauza sporului demografic negativ
dar şi a imigraţiei cauzate de crimele motivate rasial şi a
discriminării din partea populaţiei majoritare. Acestor nenorociri li se
adaugă şi discriminarea socială şi economică încurajată de noii
conducători de culoare ai ţării, mii de albi trăind la limita
subzistenţei, după ce au fost daţi afară din fabrici, mine sau ferme
agricole. Sursa: FrontPress.ro
În
noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără
judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui
călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22
septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei
legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au
ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat,
iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile.
Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă
cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva
legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când
regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.
Pretextul masacrului
Pretextul acestui pogrom, care a distrus
o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand
Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă
legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în
asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.
Călinescu a fost membru în Partidul
Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și
1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea
guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în
guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În
1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat
la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie
cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii
asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a
lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este
membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După
scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale
și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al
II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru
crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.
După pedepsirea lui Călinescu,
“Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct,
anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a
doua zi în locul atacului.
Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii
În 1940, când Miscarea Legionarã a venit la guvernare, ziua de 22 Septembrie a fost proclamatã Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii iar
cei peste 80 de fruntasi legionari asasinati în lagãrele de concentrare
de la Vaslui, Miercurea Ciuc si Râmnicu Sãrat au fost dezgropati din
cimitirele lagãrelor si înhumati crestineste în cimitirul Mãnãstirii
Predeal, în cadrul unei mari solemnitãti la care au participat
Fabricius, Ministrul Germaniei, si Ghigi, Ministrul Italiei.
Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare, la cimitirul din Predeal, 1940
În
cimitirul Mãnãstirii “Sf. Nicolae” din Predeal odihnesc rãmãsitele
elitei legionare, între care Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino,
Nicolae Totu, Alexandru Christian-Tell, Gheorghe Furdui , Bãnica Dobre,
Mihail Polihroniade, Paul Craja, Gheorghe Istrate, Ion Banea, Iordache
Nicoarã, Ion Belgea, Victor Gârniceanu, ca si cenusa celor incinerati de
autoritãtile asasine la crematoriul din Capitalã: Vasile Christescu,
Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu, grupul Nadoleanu si grupul Miti
Dumitrescu.
Dupã instaurarea comunismului, cimitirul
legionar de la Predeal a fost profanat de noile autoritãti atee,
troitele ridicate în memoria eroilor distruse, crucile arse si
pângãrite.
LISTA LEGIONARILOR ASASINAȚI ÎN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939
Din Calendarul „Cuvântul” 1941
Noaptea de 21 spre 22 Septembrie 1939
sfințește cu sângele ei cea mai mare jertfă eroică din istoria
Românilor. 252 legionari, pentru credința lor în opera Căpitanului și în
destinul mântuitor al generației de astăzi, au fost asasinați
săvârșindu-se astfel o crimă împotriva întregului neam românesc.
Legionarii cei mai destoinici, din toate unghiurile țării, din sate și
orașe, au adus cu slava morții lor întemeierea României Legionare.
Spiritul lor trebuie să trăiască în făptuirile noastre. Sângele lor și
durerea să o simțim necontenit. Numai astfel le vom da mărirea care li
se cuvine. Căci ei sunt: Prezenți, Prezenți, Prezenți, în viața de
astăzi și de-a pururi a României Legionare.
Cotigă Traian, avocat, București, Penit. Sp. R. Sărat;
Ionică Eugen, inginer, București, Penit. Sp. R. Sărat;
Șiancu Emil, ofițer rez. Cluj, Penit. Sp. R. Sărat;
Proca Gheorghe, monteur Domnița Maria (Bacău), cu domiciliul obligator la M. Ciuc;
Pihu Grigore, funcționar București, Dom. obl. Vaslui;
Sușman Iuliu, funcționar, București, Dom. obl. Vaslui;
Herghelegiu Ion, avocat, Bacău, Dom. obl. M. Ciuc.
Jud. Maramureș: Butnaru Ioan, Chirculiță Dumitru și Belidcan Mircea.
Jud. Iași; Elena Bagdad, Nicolae Dănilă și pr. Leonid Miron.
Jud. Hunedoara: Popa Petre, Cornea Gheorghe și Sârbu Nicolae.
Jud. Orhei: Zalupcescu Grigore, Mocanu Andrei și Răileanu Naum.
Jud. Romanați: Niculescu Gheorghe și Oprovici Horia. (Teritoriul urban).
Jud. Suceava: Reuț Ioan Neculae.
Jud. Buzău; Voinea M. Constantin.
Jud. Trei Scaune: Ing. Lascăr Gheorghe, Vrânceanu Gheorghe (asasinat ulterior).
Jud. Botoșani: Vasile Iftimuță, Mihai Grigoriu și Gheorghe Mancoș.
Jud. Satu-Mare: Bozinteanu Victor și Spiridon Jitaru.
Jud. Câmpulung (Bucovina): Irimiciue Valerian, Țăranu Traian și Cozan Luchian.
Jud. Târnava Mică: Bârza Gheorghe, Prus Ioan și Codrea Nicolae.
Apel legionar la Ramnicu-Sarat, 22 septembrie 1940
Din aceste relatări oficiale, reiese că
au fost asasinați numai în noaptea de 21-22 Septembrie 1939, la
București 10 legionari; spitalul Militar Brașov 7 legionari; Lagărul de
la Miercurea Ciucului 44 legionari; Penitenciarul Râmnicu Sărat 13
legionari; Lagărul de la Vaslui 31 legionari și în restul țării 147
legionari. Deci un total de 252 legionari numai într-o singură noapte.
Ceilalți eroi și martiri asasinați în
timpul prigoanei din 1938 – 40 sau omorâți pentru credința lor Legionară
în anii anteriori, au fost pomeniți în Cronologia legionară. Unora
însă, nici până astăzi nu li s-a putut preciza data și împrejurările în
care au fost asasinați. Pentru toți Legionarii căzuți pe teritoriul
Țării: PREZENT!
Întâi s-a organizat o slujbă religioasă
comemorativă la biserica românească din localitate, după care tinerii
naţionalişti au participat la o masă rotundă unde s-a discutat despre
personalitatea “Căpitanului” și despre moștenirea spirituală lasată de
acesta. Ziua s-a închieiat cu discuţii organizatorice legate de planul
de acţiune al naţionaliştilor români din peninsulă.
“Întâlnirea
de la Rimini a decurs cum nu se putea mai bine, simpatizanți noi
participând activ pentru prima dată la o sedință de filială. Români din
Verona,Vincenza, Roma, Civitavecchia, Rimini, Padova, Arezzo, Amelia,
Piacenza,Venezia, Trevizo, etc. și-au dat întâlnire pentru a aduce un
omagiu marelui luptător naționalist care a fost Corneliu Zelea Codreanu
și pentru a-și mărturisi dorința de a pune o cărămidă la temelia
României de mâine”, se arată într-un comunicat emis de Biroul de presă
al Noii Drepte Italia, care se încheie cu un citat din Emil Cioran,
referitor la fondatorul Gărzilor de Fier: “Într-o nație de slugi el a introdus onoarea și într-o turmă fără vertebre orgoliul”. Sursa: FrontPress.ro
Curtea
Supremă a motivat într-o decizie definitivă de ce membrii Mişcării
Legionare, care au făcut închisoare în perioada comunistă, nu vor primi
daune morale. De asemenea, condamnările date de instanţele comuniste, în
cazul legionarilor, nu au un caracter politic.
“Mişcarea Legionară a fost, în
esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare
naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist,
dar, printre altele, şi antisemit”, arată magistraţii.
Gheorghe Stănică a fost a fost condamnat
prin sentinţa penală nr. 190 din 20 aprilie 1960 a Tribunalului Militar
Bucureşti la 16 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică, cu
confiscarea totală a averii, pentru crima de uneltire contra ordinii
sociale, reţinându-se, în concret, în sarcina sa că a desfăşurat
activitate legionară. Astfel, în considerentele hotărârii de condamnare
s-a reţinut că acesta, împreună cu mai mulţi acuzaţi, au activat în
cadrul organizaţiei legionare din oraşul Slănic, „deţinând
funcţii de răspundere, dovedind un fanatism caracteristic organizaţiilor
de tip fascist, intensificându-şi activitatea legionară clandestină
împotriva regimului democrat popular, în special după 23 august 1944”.
În anul 1942, el a fost arestat pentru activitate legionară şi internat în lagărul Tg. Jiu, unde „a continuat activitatea de îndoctrinare în vederea menţinerii moralului şi poziţiei legionare”. În anul 1945, după întoarcerea de pe front, „şi-a
reluat vechile legături cu legionarii cunoscuţi din activitate şi
detenţie, cu care a continuat în anii care au urmat activitatea de
propagandă legionară, în sensul că a ţinut legătura de la om la om în
vederea menţinerii moralului legionar şi a comentat evenimentele interne
şi internaţionale în mod defavorabil regimului democrat-popular din
ţară”. Gheorghe Stănică a executat în închisorile comuniste patru ani, nouă luni şi 15 zile.
A cerut daune de 840.000 de euro
La data de 07 octombrie 2009, Gheorghe
Stănică a solicitat statului se constate caracterul politic al
condamnării sale şi să priemască despăgubiri în cuantum de 840.000 de
euro, pentru prejudiciului moral cauzat prin această condamnare.
Tribunalul Bucureşti a decis, la 29 martie 2010, plata unor despăgubiri
de 55.000 de euro. Tribunalul a apreciat că, în în acet caz, nu este
aplicabil art. 7 din Legea nr. 221/2009, din probele administrate în
cauză şi chiar din expunerea motivelor hotărârii de condamnare rezultă
că atitudinea reclamantului (ţăran cu gospodărie mică, decorat pentru
participarea sa la al doilea război mondial), anterior condamnării, nu a
fost una de promovare a concepţiilor sau doctrinelor rasiste şi
xenofobe, ci doar de exprimare a unor opinii şi simpatii personale care
se circumscriu libertăţii de exprimare de care trebuie să se bucure
fiecare individ.
„Mişcarea Legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist”
Statul, prin ministerul de Finanţe, a
făcut recurs, iar Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea Supremă au decis că
în acest caz nu este vorba de o condamnare politică, iar Gheorghe
Stănică nu are dreptul la despăgubiri morale. „În speţă, conform celor
anterior arătate, condamnarea reclamantului s-a dispus pentru
activitatea legionară desfăşurată de acesta. Or, Mişcarea
Legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist,
de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent
anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit. Ca atare, raportat la
dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 221/2009, condamnarea pentru
activitatea legionară nu intră în sfera de aplicare a acestei legi”, susţin judecătorii Curţii Supreme de Justiţie.
Legea despăgubirilor are un articol care exclude mai multe categorii
Conform art. 7 din Legea 221/2009,
„Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru
infracţiuni contra umanităţii şi persoanelor condamnate pentru că au
desfăşurat o activitate de promovare a ideilor, concepţiilor sau
doctrinelor rasiste şi xenofobe, precum ura sau violenţa pe motive
etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi
inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie”. Legea
221 din 2 iunie 2009 (Legea 221/2009) privind condamnarile cu caracter
politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este cea care reglementează
plata daunelor morale şi constatarea condamnărilor politice.
Activitatea legionară nu poate fundamenta dreptul la despăgubiri
Magistraţii de la Curtea Supremă arată,
în decizia din 9 martie 2012, că în consecinţă, „faţă de motivul pentru
care reclamantul a fost condamnat, potrivit dispoziţiilor art. 7 din
Legea nr. 221/2009, incidenţa acestei legi este exclusă în cauza de
faţă, activitatea legionară neputând fundamenta dreptul la despăgubiri
în condiţiile actului normativ în discuţie. Altfel spus, nu se poate
considera că, condamnarea reclamantului pentru activitatea desfăşurată
în regimul trecut are caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009 şi,
pe cale de consecinţă, nu îi dă dreptul la măsurile reparatorii
stabilite de această lege, cererea sa de chemare în judecată, întemeiată
pe prevederile Legii nr. 221/2009, fiind astfel neîntemeiată.” Decizia
Curţii Supreme are numărul 1709 şi este din data de 9 martie 2012.
„Caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit”
La data de 23 martie 2012, Curtea
Supremă a mai dat o decizie similară. Una din urmaşele unui legionar
care a participat la asaltul asupra postului de jandarmi cin comuna
Teregova, din noaptea de 9-10 ianuarie 1949, a cerut daune morale.
Judecătorii au respins definitiv aceste cereri. „Mişcarea Legionară a
fost, în esenţă, o organizaţie de orientare naţionalist fascistă, cu
caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi
antisemit. În consecinţă, nu se poate considera că măsurile aplicate
autorului reclamantei pentru activitatea desfăşurată în regimul trecut
au caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009 şi nici nu dau dreptul
la măsurile reparatorii stabilite de această lege”, se arată în decizie.
De Ionel Stoica – Evenimentul Zilei
Cinci
agenţi ai serviciului secret israelian Mossad au primit permisiunea de a
acorda interviuri în care vorbesc despre viaţa lor în faimoasa
organizaţie, scrie The Independent.
Unul dintre subiectele discutate în
cadrul interviurilor acordate revistei Lady Globes este prezenţa
femeilor în cadrul Mossad. Rolul femeilor în serviciul secret israelian a
ieşit în evidenţă în 1986, când o agentă cunoscută sub numele de
“Cindy” l-a ademenit pe Mordechai Vanunu de la Londra în Italia, unde a
fost drogat, ridicat şi transportat în Israel.
Vanunu, omul care a dezvăluit detalii despre programul nuclear israelian, a ajuns astfel în închisoare, unde a petrecut 18 ani.
Care este avantajul femeilor Mossad? “Un
bărbat care vrea să pătrundă într-o zonă restricţionată are şanse mai
reduse de a reuşi. O femeie zâmbitoare are şanse mai mari de succes”,
spune Yael, o agentă Mossad, pentru lady Globes.
“Ne folosim feminitatea deoarece orice
mijloc este valid. Dar chiar dacă am ajunge să credem că am putea ajuta
Israelul culcându-ne cu şeful cabinetului lui Ahmadinejad (Mahmoud,
preşedintele Iranului, n.r.), nimeni din Mossad nu ar permite aşa ceva.
Agentele nu sunt folosite în scopuri sexuale. Flirtăm, dar tragem linie
înainte de relaţiile sexuale”, asigură Efrat, o altă agentă.
Şeful Mossad, Tamir Pardo, spune că
există un număr egal de femei şi bărbaţi în rândul agenţilor Mossad care
lucrează pe teren. “Femeile au un avantaj distinct în războiul secret
deoarece au mai multe abilităţi”, spune Pardo, care subliniază că
femeile interpretează mai bine rolurile necesare şi reuşesc, spre
deosebire de bărbaţi, să îşi depăşească orgoliul pentru a atinge
scopurile.
“Femeile se pricep să descifreze
situaţiile cu care se confruntă. Contrar stereotipurilor, abilităţile
femeilor sunt superioare în ceea ce priveşte înţelegerea teritoriului
sau orientarea spaţială”, mai spune şeful Mossad.
“Cât despre teamă – tuturor ne este teamă. Teama nu ţine de gen”, concluzionează Pardo. De pe Realitatea
Un
antrenor de arte marţiale din Timişoara este acuzat că a abuzat sexual
de două eleve, cu vârste de 9 şi 10 ani, informează România TV. În urma
percheziţiilor efectuate la domiciliul bărbatului au fost descoperite
fotografii cu caracter pornografic în care apare alături de cele două
minore, care ar fi fost şi violate. Acesta este membru PRM şi în vară a
candidat la alegerile locale pentru un post de consilier judeţean din
partea partidului, însă nu a întrunit numărul necesar de voturi.
Poliţia a descins, marţi, în jurul
prânzului, la Facultatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a
Banatului din Timişoara. Ofiţerii au căutat probe după ce un antrenor de
arte marţiale, care susţine cursuri într-o sală închiriată la
Facultatea de Agronomie, a fost acuzat de părinţii a două dintre eleve
că le-ar fi abuzat sexual fetiţele.
Dan
Ioan Pârvan, preşedintele secţiei de Karate al CS Videocolor Timişoara,
a fost ridicat de poliţişti şi a fost audiat. Ulterior s-a decis
reţinerea sa pentru 24 de ore, el urmând să fie dus în faţa
judecătorilor cu propunere de arestare preventivă. Antrenorul în vârstă
de 59 de ani este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de
viol şi corupţie sexuală cu minori.
Potrivit prorectorului Universităţii
Banatul din Timişoara, Olimpia Iordănescu, bărbatul ţinea mai multe
cursuri de arte marţiale la şcoli generale din Timişoara iar în sala de
sport de la Facultatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară se
desfăşurau doar ore suplimentare cu studenţi. “În universitatea noastră
copiii nu au avut acces niciodată”, a precizat prorectorul instituţiei
pentru România TV. “Suntem şocaţi, în cunoaştem pe domnul Pârvan de 20
de ani. Era şeful parcului auto din universitatea nostră, un om jovial,
un om care vorbea frumos cu toată lumea, nu a avut probleme până acum”, a
spus Olimpia Iordănescu.
Potrivit purtătorului de cuvânt al
Poliţiei Judeţene Timiş, Mirela Drăghicioiu, poliţiştii au găsit în
locuinţa antrenorului câteva fotografii cu cele două fetiţe în ipostaze
pornografice, transmite Mediafax. “În urma percheziţiilor domiciliare
s-au găsit câteva fotografii cu cele două fetiţe, fotografii cu aspect
pornografic. Bărbatul este reţinut acum pentru viol şi corupţie sexuală,
iar cercetările continuă în acest caz”, a declarat Drăghicioiu. Sursa: FrontPress.ro
”Suntem
români şi punctum”, scria poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, pe
vremea când nu eram confundaţi cu vreo altă etnie din lume. Din păcate,
astăzi lucrurile s-au schimbat, şi mulţi străini ne confundă, cu sau
fără intenţie, cu ţiganii, confuzie care, din mai multe motive, le
displace tuturor românilor, fără nicio excepţie.
Această regretabilă eroare a
instituţiilor noastre de stat de a impune etnonimul rom, cu varianta
rrom, în loc de ţigan, este bomboana pe coliva de la parastasul
orgoliului naţional al românilor, îngropat sau pe cale de a fi îngropat.
Cum să nu confunde străinii denumirile
de român şi rom, când ultima figurează în abrevierile mai multor
instituţii sau firme naţionale, ca ROMAGRO, ROMAVIA, ROMEXPO, ROMPETROL,
ROMTELECOM, NAVROM, TAROM? La ce ţară se referă denumirile citate? Nu
cumva la cea a romilor? Nu cumva România nu mai este ţara noastră şi noi
nu am aflat încă? Crede Academia încă Română că, dacă modifică DEX-ul,
renunţând la sensul etnic al cuvântului ţigan şi al celorlalte, înrudite
cu acesta, românii chiar vor lua în serios această ciudăţenie?
N-ar fi de mirare ca epopeea ”Ţiganiada”
şi multe alte capodopere ale literaturii noastre să nu se mai studieze
la şcoală, ca să nu ne abatem de la corectitudinea politică. Aproape că
nu există scriitor clasic român care să nu fi scris de ţigani, cu sens
etnic. Există proverbe cu ţigani, intrate demult în folclor. Există
cântece populare şi lăutăreşti despre ţigani, care se mai cântă şi acum
pe la diferite petreceri, şi culmea e că de multe ori le interpretează
chiar membri ai acestei etnii, fără intenţia de a se pune singuri la
stâlpul infamiei.
Există denumiri geografice ca Valea
Ţiganului, Pârâul Ţiganului, Dealul Ţiganului, Movila Ţiganului,
Ţigăneşti etc., care, probabil, vor fi schimbate cu altele, gen Pârâul
Romului, ca să se ducă turiştii acolo şi să bea rom gratis. E posibil ca
şi celebra operetă ”Voievodul ţiganilor” (titlul original: ”Der
Zigeunebaron”) de Johann Strauss (fiul), pe un libret scris după un
roman omonim al scriitorului maghiar Jokai Mor, să fie interzisă sau să
se intervină în titlu şi în text. În aceeaşi situaţie s-ar putea afla şi
altă capodoperă a literaturii universale, celebrul poem ”Ţiganii” al
lui Alexandr Puşkin.
Pe de altă parte, în limba lor, ţiganii
nu-i spun niciodată românului român, ci gajo, care înseamnă ”străin” şi
atât. Atunci, noi de ce să le spunem romi în limba noastră, când avem
etnonimul ţigan, împământenit încă din Evul Mediu? Cine-i de vină că
acest cuvânt a căpătat conotaţii peiorative de-a lungul vremii? Ne poate
condamna cineva pe noi, românii, că nu vrem să fim ţigani? Ce alt popor
ar vrea să fie confundat cu altul? ”Suntem români şi punctum.”
În fine, dacă ţiganii vor cu tot
dinadinsul să nu le mai spunem aşa, atunci Guvernul României, Academia
Română şi alte instituţii abilitate ar trebui să ceară la Bruxelles sau
la Strasbourg adoptarea unui alt etnonim cu care aceştia se
autodenumesc, anume acela de sinti, şi atunci nu s-ar mai face nicio
confuzie între noi şi ei, şi nici nu am mai fi acuzaţi, pe nedrept, de
xenofobie.
La urma urmei, cum s-a mai întâmplat în
istorie, sentimentul nostru naţional va reînvia şi vom fi din nou mândri
de a fi români. Motive ar fi destule în trecut şi, poate, cine ştie,
vor fi şi în viitor. DeAdrian Bucurescu - Epoch Times