Singura Felina

miercuri, 31 octombrie 2012

Evreii din UCRAINA


Evreii din Ucraina intocmesc o LISTA NEAGRA cu “antisemitii” din tara

autor: FrontPress 31.10.2012
Milionarul Igor Kolomoysky (stanga) îi ameninţă cu “liste negre” pe naţionaliştii ucrainieni
O “listă neagră” a antisemitiştilor ucrainieni a fost realizată şi câteva nume vor fi date pubilicităţii, a anunţat noul preşedinte ales al Comunităţii Evreieşti Unite din Ucraina, Igor Kolomoysky.
“Am făcut progrese mari în realizarea aşa-zisei liste negre a antisemitiştilor. Sunt de părere că, în curând, vom putea face publice numele unor persoane din această listă”, a spus Kolomoysky, un prosper om de afaceri, pentru ziarul Kommersant.
Kolomoysky a mai atras atenţia şi asupra succesului electoral fără precedent al naţionaliştilor din Partidul Libertăţii (Svoboda) de la alegerile parlamentare de duminică. Formaţiunea condusă de Oleg Tyagnobok a adunat 10 la sută din voturile exprimate, fapt ce îi permite să acceadă pentru prima oară în viitorul Legislativ de la Kiev.
Liderul evreilor i-a reamintit lui Tyagnobok că la alegerile din 2004, atunci când a folosit “un discurs antisemit” promiţând că va salva Ucraina de “mafia ruso-eveiască”, nu a avut succesul scontat şi a obţinut un sprijin infim din partea votanţilor. Preşedintele Svoboda a negat însă acuzaţiile că ar fi “antisemit”.
Partidul Svoboda a fost fondat în 1991 iar denumirea actuală datează din 2004, când s-a renunţat la titulatura de Partidul Social-Naţional al Ucrainei. În urma alegerilor regionale din 2009 şi 2010 partidul a devenit o forţă politică de luat seamă, mai ales pe plan local. În 2011 formaţiunea a organizat un protest de stradă împotriva pelerinajului anual al evreilor ultra-religioşi din oraşul Uman.
În Ucraina trăiesc în prezent peste 71.000 de evrei dintr-un total de aproape 46 de milioane de locuitori. Sursa: FrontPress.ro 
 

?????


luni, 29 octombrie 2012

Autonomie


Banatenii vor AUTONOMIE economica si administrativa: “Acest lucru NU inseamna independenta sau ruperea de Romania”

autor: FrontPress 29.10.2012
La 94 de ani, de la proclamarea Republicii Bănăţene (31 octombrie 1918), comunitatea „Banatul de altădată” a lansat un sondaj de opinie pe Facebook, un spaţiu foarte la modă pentru aceste activităţi. Întrebarea la care se aşteaptă un răspuns simplu prin „Nu” sau „Da” este: “Aţi fi de acord cu o eventuală autonomie economică şi administrativă a Banatului şi a Transilvaniei faţă de Bucureşti, după modelul Germaniei? ”.
La 2.000 de voturi înregistrate, procentul celor care ar fi de acord cu o atutonomie economică şi administrativă a Banatului şi Transilvaniei faţă de Bucureşti a ajuns la 92,7%.
„Deşi este un sondaj făcut pe Facebook, care nu respectă normele ştiintifice de efectuare a acestui tip de măsurare a opiniei publice, rezultatul este totuşi un semnal că bănăţenii, în număr din ce în ce mai mare nu mai sunt dispuşi să suporte modul incorect de colectare a impozitelor. Bucureştiul controleză şi direcţionează banii doar unde are interese”, a declarat Cristian Colojoară, unul din membrii Ligii Bănăţene.
Privind rezultatul se naşte întrebarea: de ce o majoritate covârşitoare doreşte descentralizarea şi mutarea factorilor de decizie de la Bucureşti la Timişoara pentru Banat şi respectiv Cluj-Napoca pentru Transilvania?
“Sunt convins că dacă s-ar face un referendum pe acest subiect în Banat, marea majoritate s-ar declara pentru descentralizarea şi autonomia administrativă şi financiară a Banatului. Ţin să precizez că acest lucru nu înseamnă independenţa sau ruperea de România, doar cei care sunt direct interesaţi şi beneficiază şi de felul în care este administrată România azi susţin acest lucru şi seamănă voit confuzie”, a mai declarat Colojoară. De Ştefan Both – Adevarul

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Ce fac etniile in Parlamentul Romaniei ???



Sper sa nu mai vedem in Parlamentul Romaniei acei parlamentari de etnie maghiara cu 2 fete, care cu vocea lor molcoma, cu intonatie a bataie de joc  si agramati voteaza raul, fara remuscari pe banii nostrii. Traiesc ca nababii ca se ne reprezinte  eronat in UE(aia fac pe prostii). Cand luam taurul de coarne? Nu ne este rusine? Cand le vom da un sut in curul lor lataret  pe banii nostrii ? Trebuiesc si ei bagati la puscarie pentru ca au furat poporul cu MAFIA ROMANEASCA  si mana in  mana cu ei si acum sunt putrezi de bogati.Ne-au vandut padurile ai au lasat muntii Ardealului cheliti, ca fiecare ploaie sa semene a uragan si sa duca  in  neant agoniseala gospodarilor.
Noi romanii suntem singurii din lume mai ales din Europa care am bagat in parlament etniile  care  nu ne vor binele , ne urasc, sunt de partea celui de la putere contra poporului, care ii plateste sa ii faca rau. Sa nu mai fie bagati  alesi sau numiti aceste etnii nemernice care vor doar un loc caldut, fara griji si multumindu-ne printr-un scuipat in obraz sau chiar in gura(meritam).
Pe langa  tradatorii nostrii si etniile au un  mare rol, in  ponegrirea noastra.
Dar ganditi-va ce cor concentrat impotriva noastra, este intregit  de tiganii infractori  care au  ajuns in  toata lumea inclusiv in America, stricandu-ne bunul renume castigat in veacuri multe.
Vad ca americanii nu ii intoarce in  Romania pe tigani, cu bani de buzunar pentru o saptamana. I-au asimilat ca daca i-ar trimite nu s-ar mai intoarce asa de usor.
Macar ca-i tina pe toti infractorii acolo ca, noi nu mai vrem aici. Si americanii sa ia  exemplu de la noi, sa bage toate etniile in  Congresul American:))) Asa sa faca si UE, ca noi sa nu fim  prostii lumii :(((

vineri, 26 octombrie 2012

POLITIA ONLINE


ONU vrea sa creeze POLITIA ONLINE pentru “lupta antitero”

autor: FrontPress 27.10.2012
Cel mai nou raport ONU sustine implementarea unor masuri mai drastice impotriva terorismului in mediul online. Raportul “Utilizarea Internetului in Scopuri Teroriste” include modalitati de supraveghere a activitatii online ce aduc aminte de ACTA si SOPA.
ONU sustine ca site-uri ca Facebook, Twitter, YouTube si Dropbox sunt utilizate de teroristi pentru a transmite informatii si pentru recruta noi adepti, potrivit AllThingsD.
Supravegherea atenta a internetului
Raportul ONU include numeroase recomandari, multe din ele avand ca efect supravegherea tuturor utilizatorilor, in stil Big Brother. Organizatia Natiunilor Unite sustine ca site-urile ce ofera servicii de mesagerie online si apeluri audio, ca Skype, ar trebuie sa pastreze aceleasi informatii despre comunicare ca si operatorii telecom.
In prezent, legislatia ce impune stocarea datelor despre comunicarea telefonica si prin SMS a fost adoptata doar in Europa si alte cateva tari, nu si la nivel mondial.
ONU crede ca guvernele ar trebui sa plateasca firmele private care ofera servicii de comunicare online pentru ca acestea sa implementeze unelte de supraveghere.
De la retele Wi-Fi publice la jocuri video “teroriste”
Masurile propuse de raportul ONU pentru lupta impotriva terorismului includ si securizarea accesului la retelele wireless publice. Internetul din aeroporturi si alte locuri publice ar trebui sa fie accesat numai dupa inregistrare pentru a combate terorismul.
O alta masura excelenta de protectie antitero este, in viziunea ONU, localizarea telefoanelor mobile, ce ar permite “excluderea suspectilor si verificarea oricarui alibi”.
Raportul “Utilizarea Internetului in Scopuri Teroriste” atrage atentia si asupra pericolului jocurilor video “teroriste”, care pun jucatorul in pielea unui terorist virtual.
Concluziile raportului ONU includ si necesitatea crearii unei infrastructuri internationale de procesare a datelor, ce ar usura lupta impotriva terorismului. De Liviu Petrescu – Hit.ro
 

joi, 25 octombrie 2012

Bancuri fara perdea....


Ce este Sexul ? Foot in mouth
- Dupa medici este o boala, pentru ca ajungi tot timpul la pat.

- Dupa avocati este o injustitie, pentru ca intotdeauna este unul deasupra, altul dedesubt.
- Dupa politicieni este democratie perfecta, pentru ca se bucura atat cel de deasupra, cat si cel de dedesubt.

- Dupa economisti este o investitie proasta, pentru ca e mai mult ceea ce intra, decat ceea ce iese.

- Dupa matematicieni este ecuatia perfecta, pentru ca femeia ridica membrul la maxima putere, il inchide intre paranteze, ii extrage factorul comun si-l reduce apoi la expresia minima.Wink

miercuri, 24 octombrie 2012

NATIONALISTII ucrainieni


NATIONALISTII ucrainieni pe cale de a intra in parlamentul din Kiev

autor: FrontPress 24.10.2012
Partidele naţionaliste din Europa sunt în creştere, multe organizaţii radicale reuşind să obţină scoruri record, după cum e cazul Zorilor Aurii din Grecia. Deasemenea maghiarii de la Jobbik sunt de câţiva ani buni o forţă importantă în parlamentul de la Budapesta. Următoarea ţară din regiune care va fi “luată cu asalt” de noul val al naţionalismului european se pare că va fi Ucraina, unde partidul Svoboda (Libertate) depăşeşte în toate sondajele de opinie pragul electoral minim pentru a accede în Rada Supremă, după alegerile programate pentru 28 octombrie.
Poziţiile naţionaliştilor sunt puternice mai ales în vestul Ucrainei. Sondajele de opinie indică faptul că partidul va reuşi aproape sigur să obţină 5-6 la sută din voturile necesare pentru a intra în Parlament. Pentru comunişti, adversarii lor ideologici direcţi, ar vota între 10 şi 13 procente dintre cetăţenii Ucrainei.
Partidul Svoboda a fost fondat în 1991 iar denumirea actuală datează din 2004, când s-a renunţat la titulatura de Partidul Social-Naţional al Ucrainei. În urma alegerilor regionale din 2009 şi 2010 partidul a devenit o forţă politică de luat seamă, mai ales pe plan local. Sursa: FrontPress.ro 

Scriu in abstract !



 De real ma leg ca sunt criticata, ca eu nu fac nimic  pentru imbunatatirea vietii noastre politice si sociale.
 Ce fac ?
Ma gandesc la toate  puciurile din istoria omenirii si  am vazut ca au fost concepute de un minim necesar de persoane. Unul ar fi ideal, deja cu al doilea este periculos si  marea multime este o catastrofa.
 Important este ca  cei care stiu ce se pune la cale sa fie in grup mic si compact.
 Toti cei care acum se cearta si poate se dispretuiesc, dar se critica in draci, deci toti acei oameni patrioti vor sari imediat,  sa  participe la lupta pentru  viitorul spre bine al tarii.
 Vor fi uniti si cei fricosi vor ramane in urma, neantingand cu rezidurile fiintei lor, idealurile  patriotilor.
Nu este nici o pierdere si fiecare isi va aduce contributia dupa puterile lui.
Pornirea masinariei sufletesti ii va mobiliza si  se vor alatura in afara de cei implicati, simpatizantii si oamenii  de bun simt, care nu au avut curajul sa gandeasca normal. Totul se va insufleti, idealurile stramosilor nostrii, idealurile noastre  frumoase pentru urmasii nostrii. Ne vom mira singuri cum  vartejul va  aduna toata suflarea si  numai gunoaiele  vor fi ridicate de jos, jos de tot si aruncate cu toata puterea in  ocean.
 Sa nu ma intrebati ce am vrut sa spun, stiti dvs. dar eu nu cred ca voi mai apuca sa vad sfarsitul  vartejului, poate doar inceputul, inainte de a se transforma in  uragan.
Vreau ca tara sa se debaraseze de gunoaie,  asa cum face debarasoarea in carciuma, cand vin noi clienti la masa si intoarce dintr-o miscare incrucisata a mainilor. fata de masa pe dos.
 Asa s-a facut pana acum, vrem ca fata de masa sa fie curata si apretata.
 Daca intoarcem mizeria  pe dos nu facem nimic, ne afundam si mai mult in rahat.
 Asa ca totul in secret, curatenie generala si cat mai putini implicati de la inceput. Vin pe urma ceilalti, sunt importanti si de mare ajutor. Sunt pioni de mana intai.  Imi pare rau ca, nu am putut vorbi pe sleau, dar sunteti inteligenti si  ati inteles. 

marți, 23 octombrie 2012

Inventatori


Inventatori celebri sau hoţi neprinşi?

1. Galileo Galilei
 
Gal-Gal, cum este numit în comunităţile ştiinţifice, a fost un astronom italian, fizician şi matematician. Întrebaţi orice student de la o universitate decentă, cu ce-i este datoare lumea domnului Galilei şi răspunsul va fi cu siguranţă “telescopul”.
 
 
 
Dar Galileo nu a inventat telescopul, iată problema. La începutul secolului 17, nimeni nu privea cu atâta insistenţă stelele, cum o făcea olandezul pe nume Hans Lippershey. În 1608, operând cu două lentile şi un tub gol, Lippershey a inventat primul telescop din lume şi a încercat să-l breveteze, dar inventatorul a fost refuzat din cauze necunoscute.
 
 
Un an mai târziu, despre lucrarea maestrului olandez a aflat Galileo şi, folosind schiţele acestuia, a proiectat propriul telescop, care oferea o mărire uşor mai mare decât aparatul lui Lippershey. Ca urmare, în onoarea “inventivului” Galilei sunt numiţi patru sateliţi ai lui Jupiter, iar cu numele lui Lippershey e numit doar un amărât crater de pe Lună.
 
 
 
 
Sir Alexander Fleming, în conformitate cu opinia publică, a dat lumii primul antibiotic – penicilina. Există o legendă melodramatică în acest sens, cum că tatăl lui Fleming a salvat un băiat de la înec şi în semn de recunoştinţă, tatăl copilului salvat i-a plătit lui Alexander Fleming studiile. După terminarea institutului de medicină, Fleming a descoperit penicilina şi l-a vindecat de pneumonie pe Winston Churchill. Ei bine, Churchill ar fi fost chiar acel baieţel scos din apă de Fleming senior. Povestea e frumoasă, dar e o minciună. În primul rând, Churchill nu a fost tratat cu penicilină, şi doi, Fleming nu a inventat-o.
Triburile din Africa de Nord utilizau proprietatile curative ale mucegaiului penicilinic cu 1000 de ani înainte de Fleming. Iar în 1897, Ernest Duchesne a aplicat mucegaiul pentru tratamentul febrei tifoide pe cobai. Dar când acesta a raportat acest lucru mai marilor comunităţii medicale, nimeni nu l-a luat în serios, din cauza vârstei sale tinere şi pasiunii ciudate (pentru acele timpuri) pentru cobai. Prin urmare, tânărul medic nu a primit nici brevetul, fiind apoi înrolat în armată şi abandonând căutarea penicilinei. Duchesne a murit în 1912 de o boală care ar fi putut fi vindecată cu antibiotice.
 
 
Când Fleming a “inventat” penicilina, el nici măcar nu a bănuit despre potenţialul ei curativ. Proprietăţile antimicrobiene au fost studiate de către alţi specialişti.
 
 
 
Domnul Bell a fost un om foarte bun şi mulţi ani din viaţă și i-a dedicat lucrului cu oamenii surzi. Soţia şi mama sa au fost surde. Prin urmare, este foarte ciudat că Alexander Graham Bell și-a găsit timp pentru a inventa telefonul. Prea ciudat, deoarece a făcut-o… nu el, ci un italian pe nume Antonio Meucci.
 
 
 
În 1860, Meucci a prezentat pentru prima dată un model de lucru al telefonului, numit “teletrofono”. 11 ani mai târziu, în America, Signor Antonio şi-a patentat invenţia, iar în 1874 nu a mai avut suficienţi bani pentru prelungirea brevetului, în schimb a avut destulă inteligenţă pentru a inventa… filtrul de cafea.
Doi ani mai târziu, Bell a patentat propria versiune a telefonului. Meucci a încercat să argumenteze, să dea în judecată, a trimis la Oficiul de Brevete desenele sale vechi, dar acestea au fost rătăcite de poştă. Bârfele susţin că la dispariţia misterioasă a documentelor a contribuit însuşi Alexander Graham Bell.
 
4. Albert Einstein
 
În toate cărţile de ştiinţă se scrie că anume el, Omul Secolului (dupa revista “Time”), a inventat teoria relativităţii. Şi pentru aceasta ar fi fost fotografiat împreună cu … Dumnezeu. Iată acest portret de grup:
 
 
De fapt, cea mai mare parte a teoriei relativităţii a fost dezvoltată de Henri Poincaré. La sfârşitul secolului al 19-lea, el era expertul-şef privind “toate cele relative”, dedicând subiectului mai mult de 30 de cărţi şi 500 de monografii. Dar niciodată numele său nu a fost menţionat de către Einstein, atunci când în 1905 a publicat articolul său epocal “Despre electrodinamica corpurilor în mişcare”.
 
 
De ce această lipsă de atenţie la “legăturile directe”? Poate că Einstein nu a citit nici o singură lucrare de Poincaré şi şi-a dezvoltat teoria pe loc drept? Astăzi, 105 ani mai târziu, este greu să răspundem la asemenea întrebări dificile. Nu mai există martori şi până şi cenuşa lui Einstein a fost împrăştiata de vânt cu o jumătate de secol în urmă .
  
 
Magicianul pe a cărui nume sunt înregistrate 1093 de brevete. Adică “cel mai prolific inventator “?
 
 
Una dintre cele mai cele “invenţii” ale lui Thomas Alva Edison este considerat becul. De fapt, acest minunat dispozitiv inventat a fost inventat de oricine altcineva. O mulţime de oameni în secolul al 19-lea s-au perindat cu ideea de lampă incandescentă, dar primul care într-adevăr a inventat-o, a fost un anume Heinrich Goebel şi s-a întâmplat acest miracol  în 1854.
 
 
Goebel a încercat să vândă ideea şi desenele lui Edison, dar acesta a spus că sunt total neinteresante. Curând Goebel a murit şi domnul “cel mai prolific inventator” a cumpărat hârtiile preţioase pentru cativa bănuţi de la văduva lui Heinrich.
 
 
Mai mult, cu un an înainte de “invenţia” lui Edison, un alt bec a fost inventat de un bărbos englez, Sir Joseph Swan Wilson. Edison a fost nevoit să şi-l facă partener. Pentru trecerea sub tăcere a drepturilor sale, Swan a primit o sumă bună în dolari. Şi liniştit, a trăit confortabil până la bătrâneţe, fără să mai viseze la laurii “iluminatorului omenirii”.
 
 

Nu aruncati cojile


• Nu aruncaţi cojile cartofilor, citricelor şi merelor! •
Coaja este mai valoroasă pentru sănătate decît pulpa fructelor şi legumelor Dacă obişnuiţi să curăţaţi de coajă fructele şi legumele înainte de a le mînca, trebuie să ştiţi că faceţi o mare greşeală. De fapt, aruncaţi la gunoi cea mai sănătoasă parte a acestor alimente naturale, lipsindu-vă organismul de nutrienţi esenţiali. Numeroase fructe au coaja mult mai hrănitoare decît fructul în sine, cu mai mulţi antioxidanţi şi fibre vegetale. În cojile fructelor şi legumelor se ascund adevărate depozite de vitamine şi minerale. Este foarte important însă ca, înainte de a le consuma, să fie bine spălate. Înainte de a arunca la coş cojile, aflaţi beneficiile extraordinare pe care le are organismul de pe urma acestor medicamente şi poate vă veţi hotărî să le păstraţi.
Foi de ceapă pentru digestie Cojile de ceapă sînt printre cele mai apreciate în medicina tradiţională. Pare greu de crezut, dar din ele se pot prepara leacuri şi feluri de mîncare. Ceapa întreagă este un izvor de sănătate, dar straturile exterioare sînt mult mai bogate în antioxidanţi decît miezul. Nutriţioniştii recomandă cojile pentru conţinutul lor extrem de ridicat în fibre şi flavonoizi. Substanţele biologice din cojile de ceapă întăresc inima. Consumul regulat de coji crude de ceapă reglează activitatea tractului gastro-intestinal. Fenolii, compuşii care abundă în cojile de ceapă, reprezintă un puternic aliat în lupta anticancer. Decoctul din foi de ceapă se prepară dintr-o mînă de coji la un litru de apă. Se lasă la fiert cam 15 minute. Se consumă cîte un pahar în fiecare dimineaţă, în caz de reumatism sau gută. Foile de ceapă aplicate pe gît tratează amigdalele, iar ceaiul din aceste coji este cel mai bun sirop de tuse. Contra diareei, se face un decoct din foi de ceapă uscată, din care se bea cîte o jumătate de litru pe zi. Migrenele trec cu cataplasme cu foi de ceapă proaspete aplicate pe frunte. Putem mînca aceste coji în salate, sau ca garnitură, coapte la cuptor, după ce s-a adăugat puţin ulei de măsline şi sare. În tradiţia populară, cojile uscate de ceapă galbenă se foloseau pentru a vopsi în galben ţesăturile şi ouăle. Femeile îşi clăteau părul cu apă în care s-au fiert coji de ceapă uscate, pentru reflexe galben-aurii. Cercetătorii spanioli au demonstrat că aceste coji pot fi utilizate în industria alimentară ca aditivi sau ca bază pentru medicamente în industria farmaceutică.
Cataplasme cu coji de cartofi Cojile de cartofi n-ar trebui să putrezească în coşul de gunoi. Aceste resturi sînt mai preţioase pentru sănătate decît tuberculul întreg. Au un conţinut mare de potasiu, flavonoide cu acţiune antioxidantă şi antitumorală, vitamine din complexul B, fibre alimentare, compuşi fenolici cu efect de reglaj asupra activităţii cardiace. Coaja bine spălată şi fiartă în apă se poate bea ca leac pentru hipertensiune şi reumatism, are efect remineralizant. Cojile fierte se pot aplica pe articulaţiile dureroase şi rănile care se cicatrizează greu. Pentru sinuzită, se recomandă fierberea cojilor de la patru cartofi într-un litru de apă. Cu această infuzie se fac inhalaţii. În caz de afte bucale, se clăteşte gura cu decoct de coji de cartofi, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. Cojile fierte timp de 30 de minute dau o soluţie cu care se clăteşte capul, metodă recomandată în caz de păr grizonat. Ca să curăţăm calcarul de pe un vas, fierbem îndelung în el coji de cartofi. Pentru arsuri, degerături, crăpături ale pielii, ulceraţii, se aplică pe locul respectiv coji de cartofi, fixate cu bandaj. Negii dispar tot cu coji de cartofi, lăsate peste noapte. Înţepăturile de căpuşă trec cu coji verzi. Acestea sînt foarte toxice, dar, aplicate extern, au efect antiviral, antibacterian, combat ciupercile parazite. Cartofii copţi, mîncaţi cu tot cu coajă, ajută în insomnii, îmbătrînire prematură, previn boala Alzheimer, accidentele vasculare, degenerescenţa maculară, cataracta şi ajută la slăbit. Cartofii cu coajă de culoare roşie conţin principii hepato-protectoare, fiind recomandaţi în tratarea hepatitelor.
Coaja castravetelui reglează tensiunea Mîncaţi castraveţii cu tot cu coajă pentru conţinutul de dioxid de siliciu, un nutrient care contribuie la consolidarea părului, unghiilor, şi care atenuează semnele îmbătrînirii. Cojile acestei legume sînt pline de enzime, vitaminele A şi C, calciu, fier, fosfor, potasiu, carbohidraţi. Ajută la normalizarea tractului digestiv, sînt un bun diuretic, protejează ficatul şi stomacul, iar aplicate local, vindecă pielea afectată de detergenţi şi scad febra. Tot castravetele mîncat cu coajă reglează tensiunea arterială şi nivelul colesterolului. Extrem de preţioase în cosmetică, cojile au efect puternic asupra tenului cu pori deschişi. Întindeţi pe obraji cojile curăţate mai gros. Peste ele, aşezaţi un tifon umezit. Această mască hidratează tenul şi închide porii. Arsurile de la soare, umflăturile de la ochi sau dermatitele pot fi combătute cu coajă de castravete. Furnicile pot fi alungate tot cu coji de castravete, toxice pentru tipurile de ciuperci cu care se hrănesc furnicile.
Fasolea este importantă în terapie prin cojile ei, adică tecile în care se dezvoltă boabele. Conţin aminoacizi, substanţe minerale, vitamina C, tirozidină şi triptofan. Ceaiul din teci de fasole se recomandă în afecţiuni cronice ale rinichilor şi căilor urinare, dar mai ales persoanelor care suferă de diabet. Acest ceai este un diuretic excelent, reduce cantitatea de zahăr din sînge, curăţă organismul de toxine, igienizează rinichii şi normalizează urinarea. Se prepară dintr-o lingură de teci uscate şi mărunţite la un sfert de litru de apă. Se fierbe 15 minute şi se beau două ceşti pe zi, neîndulcit. Extern, ceaiul din teci e bun în tratamentul eczemelor, erupţiilor cutanate, acneei. Pieliţa roşiilor, bun cardioprotector
Roşiile sînt alimente medicament, iar principalele lor proprietăţi stau în pieliţe. Acestea ajută la scăderea tensiunii arteriale şi a nivelului de colesterol. Previn apariţia accidentelor vasculare, a infarcturilor şi a altor boli de inimă. Sînt foarte eficiente în îngrijirea pielii. Folosiţi o mască din cojile de la 8-12 roşii. Lăsaţi-o să acţioneze 10 minute. Tenul va fi mai curat şi mai strălucitor.
Cojile usturoiului conţin nu mai puţin de şase compuşi antioxidanţi. Decojind usturoiul nu facem decît să ne lipsim de acele substanţe care luptă cu procesul de îmbătrînire şi protejează inima.
Coaja de dovleac este bogată în zinc, util pielii şi unghiilor, şi în beta caroten, care protejează de boli de inimă şi cancer. Putem beneficia de coajă doar curăţind partea tare mai subţire.
Nu aruncaţi cojile (verzi) de la nucile pe care le curăţaţi pentru dulceaţă. Sînt foarte bogate în iod şi taninuri, cu efecte antiinfecţioase, depurative şi stimulatoare ale tiroidei. Umpleţi un borcan cu coji de nucă şi turnaţi alcool alimentar, votcă sau ţuică de casă, cît să le acopere. Se lasă la macerat 14 zile, apoi se filtrează. Această tinctură e bună în frecţii contra durerilor reumatice, dar şi în administrare internă pentru eliminarea toxinelor, gută, hipotiroidie, eczeme.
Cojile uscate de nuca se folosesc şi la băi locale sau generale, pentru vopsirea părului, sub formă de comprese pentru ten seboreic sau răni purulente, şi sub formă de gargară, în afecţiuni gingivale. Leac pentru bronşite din coji de mere
Cojile de mere sînt un remediu la îndemîna oricui, dar, din păcate, mulţi le aruncă, neştiind cît sînt de valoroase. Dacă nu puteţi mînca mărul întreg, păstraţi cojile. Aceste deşeuri vegetale facilitează procesul digestiv, concentrează circa 50% din cantitatea de vitamina C şi conţine cu 87% mai multe componente anticancerigene decît pulpa. În aceste condiţii, nu este de mirare că, în industria farmaceutică, vitaminele necesare obţinerii suplimentelor se extrag tocmai din coaja merelor. În caz de insomnie, o infuzie din coji de mere ajută foarte mult. Peste două linguri de coji de mere se toarnă 200 ml de apă fierbinte şi se lasă zece minute la infuzat. Ceaiul se bea seara, cu două ore înainte de culcare. Împotriva crampelor la stomac se bea aceeaşi infuzie, cîte o cană, de trei ori pe zi. Pentru tratarea bronşitelor şi a reumatismului, se face un macerat din coji de mere, bine uscate şi pisate. La un litru de apă, se pun opt linguri de pulbere şi se lasă la macerat 12 ore. Se beau cîte trei căni pe zi. Din cojile şi cotoarele merelor se poate obţine un compot delicios şi energizant. Acidul din cojile de mere ajută la îndepărtarea petelor de pe vasele de aluminiu. Se lasă la fiert pe foc mic timp de 30 de minute.
Coaja citricelor, somnifer parfumat Cojile de portocale pot fi un excelent remediu împotriva constipaţiei. Trebuie să fierbeţi cojile de la două portocale în 250 ml de apă, timp de 30 de minute, după care apa se aruncă. Se pun apoi din nou la fiert într-un litru de apă, împreună cu 20 g de zahăr. Un alt leac pentru digestia lentă: o linguriţă de coajă de portocală pisată se pune într-o cană cu apă fierbinte, se lasă la infuzat un sfert de oră şi se ia acest amestec după masa de prînz. Aceste coji sînt bune şi în combaterea febrei. Cîteva coji proaspete de portocale aşezate pe noptieră alungă insomnia. Coaja rasă poate fi folosită în asortarea salatelor, în ceai, iaurt, supe, terci de ovăz sau orez. Pentru a consuma coaja, putem alege să preparăm sucul proaspăt de citric din portocale nedecojite. În coajă şi pieliţă se găseşte hesperidină, care are un rol semnificativ în reducerea hipertensiunii arteriale, a colesterolului rău şi are proprietăţi antiinflamatorii. Coaja de portocală conţine o cantitate mai mare de fitonutrienţi şi flavonoizi decît pulpa fructului, fapt ce îi oferă proprietăţi antiinflamatorii, ajutînd digestia şi ameliorînd problemele gastrointestinale. Datorită conţinutului bogat în vitaminele A şi C, coaja de portocală reprezintă un remediu eficient împotriva răcelilor, întărind sistemul imunitar. Studii recente arată că anumiţi compuşi din portocală sînt eficienţi în lupta împotriva cancerului de sîn, esofagian şi stomacal. Maceratul din aceste coji ajută şi în balonări. Antioxidanţii din coajă sînt de 20 de ori mai puternici decît cei din suc. În general, orice citric conţine substanţe benefice în coajă. Acestea cresc imunitatea, sînt hipotensive şi antiinflamatoare. În plus, împrospătează şi parfumează aerul din cameră, aşezate pe masă sau în vasul cu apă de pe calorifer.
Resturi de struguri şi gutui contra ridurilor Cojile de gutui sînt foarte bune împotriva ridurilor. Turnaţi peste cojile a trei gutui ţuică şi lăsaţi la macerat timp de 15 zile. Infuzia de coji şi frunze de gutui, în combinaţie cu mierea de albine, calmează tusea, înlătură raguşeală şi eliberează căile respiratorii.
Ceaiul de coji de banane este bun în mahmureală. Se prepară dintr-o coajă de banană la un litru de apă, şi se fierbe timp de 10 minute. La fel de bine, coaja de banană poate fi stoarsă. Cercetătorii au descoperit că extractul din coajă de banană poate ameliora depresia, fiind bogat în serotonină. Tot coaja este excelentă pentru ochi, pentru că abundă în luteină, care protejează ochii de acţiunea nocivă a ultravioletelor, ferindu-i de cataractă.
Coaja fructelor de kiwi, deşi puţin apetisantă, este bogată în antioxidanţi şi se crede că are proprietăţi anticancerigene, antiinflamatoare şi antialergice. Conţine de trei ori mai mulţi antioxidanţi decît pulpa fructului, care ajută inclusiv în lupta cu stafilocii şi E-coli. Bogată în potasiu şi vitamina A, care ajută la revitalizarea şi hidratarea pielii, coaja piersicilor întăreşte sistemul imunitar, este detoxifiantă, protejează de cataractă, reduce riscul de cancer, boli de inimă şi artrită.
Coaja de papaya, aplicată pe tălpi, înmoiae pielea şi tratează călcîiele crăpate. Papaya este bogată în vitamina A şi papaină, care distruge proteinele inactive şi îndepărtează pielea moartă.
Cojile de struguri oferă elasticitate pielii, iar sucul lor ajută la refacerea acesteia. Aplicate pe ten, pieliţele strugurilor combat ridurile. Împachetările cu aceste pieliţe absorb excesul de apă din organism şi combat celulita. Coaja de strugure conţine aminoacizi care au grijă de sănătatea ţesutului cardiac. Resveratrolul din coaja strugurilor întăreşte sistemul imunitar, reduce grăsimile din sînge şi împiedică apariţia trombozei. Deşeuri care nu trebuie să ajungă la gunoi Ceea ce aruncăm poate fi uneori extrem de folositor. Iată cîteva deşeuri alimentare preţioase:
1. Codiţele de cireşe uscate constituie un remediu excelent împotriva bolilor de rinichi, pielonefrite şi cistite. La o jumătate de litru de apă se adaugă o mînă de codiţe şi se infuzează. Decoctul din aceste codiţe combate diareea. Infuzia din codiţe de vişine sînt leac pentru migrene, artrite, gută şi edeme.
2. Coaja de la trei ouă, bine spălată, uscată şi pisată, amestecată cu sucul de la trei lămîi şi miere şi lăsată la macerat o săptămînă, este un vechi remediu pentru lipsa de calciu. Se ia cîte o linguriţă din acest amestec de trei ori pe zi. Praful obţinut din coajă de ou este de ajutor şi în caz de ulcer, dacă e dizolvat într-o cană cu apă călduţă.
3. Frunzele de morcov, preparate sub formă de ceai, ajută la remineralizarea sugarilor şi copiilor. Decoctul de frunze de morcov este foarte eficient împotriva eczemelor, rănilor şi arsurilor. Gargara ajută în afte, iar cataplasmele din frunze proaspete, tăiate mărunt şi pisate pînă cînd devin o pastă, rezolvă plăgile, ulceraţiile gambei, furunculele, pecinginea şi abcesele.
4. Mătasea de pe ştiuleţi se pune la uscat şi se foloseşte la prepararea ceaiurilor. Pentru disfuncţii hepatobiliare, menstruaţii dureroase, tulburări de menopauză, cistită, afecţiuni ale sistemului cardiovascular, litiază renală, reumatism, infuzaţi două linguri de mătase de porumb uscată în 200 ml de apă.
5. Nici zaţul de la cafea nu se aruncă. Amestecat cu pămîntul din ghivece, constituie un excelent stimulator al creşterii plantelor. Dacă spălaţi mîinile cu săpun şi zaţ, îndepărtaţi mirosul de ceapă. Tot zaţul este cel care pune pe fugă furnicile.  
--


luni, 22 octombrie 2012

Emisiuni de divertusment care ar trebui sa fie serioase

Ce  veselie si tampenii spuse cu nonsalanta la emisiunile care se vor serioase pentru dezbaterea nenorocirilor tarii si analizarera celor ce este de facut !
Imi vine sa sparg televizoarele pe toate, pe toate sa nu-i mai aud cat de prosti sunt. NU SUNT IN STARE CA PRIN  FRAZE SCURTE SA FACA POPORUL, CARE CASCA OCHII LA EI CA LA EINSTEIN  2, sa inteleaga ce este de facut. Ce  arme trebuiesc folosite, caci a ruga cu frumosul banditii sa lase  ugerul vacii de muls, este o enormitate. Numai cu violenta vor pleca,  numai de frica glontului si a spanzuratorii, dar vor lupta pana la ultima suflare. Ei sunt aranjati pe 5 generatii si chiar daca mor totusi vor fi pomeniti 5 veacuri de acum incolo.
Eu nu vreau sa merg la vot  tocmai pentru a  nu fi treaba clara si chiorul   va pune  slugile in miscare. Si atunci sa iasa curajosii la lupta, caci nu se vor mai putea piti dupa cires. Daca se va continua cu molustele astea  va fi rau, boala lunga moarte sigura. Pana nu luam taurul de coarne nu exista scapare. Daca nu vom lupta, nu vom castiga, vom  paste iarba mereu  sute de ani.


duminică, 21 octombrie 2012

Bogatii sunt nesimtiti si egoisti




  Bogatii sunt nesimtiti si egoisti La acesta concluzie a ajuns un grup de psihologi americani, care au realizat, in premiera, un studiu de anvergura destinat sa descifreze motivele reale pentru care oamenii avuti sunt, in general, insensibili la problemele celorlalti.

Totul a pornit de la un studiu anterior, in urma caruia a reiesit ca indivizii bogati material au dificultati in a recunoaste emotiile celor din jur. Cercetarile au mai relevat ca persoanele sarace empatizeaza mai bine cu dificultatile celorlati si reusesc sa isi creeze mult mai usor legaturi sociale decat bogatii.
De asemenea, oamenii cu dificultati financiare sunt solidari cu problemele aproapelui deoarece inteleg ca pentru a supravietui esti obligat sa ajuti si, in egala masura, sa te lasi ajutat de membrii societatii in care activezi.
Conform rezultatelor, oamenii din clasele superioare ale societatii nu sunt capabili sa recunoasca dramele emotionale ale persoanelor pe care le intalnesc si nici nu fac eforturi sa-i ajute pe acestia. Cercetatorii pun acest comportament egoist, dar involuntar, pe baza faptului ca cei bogati au crescut si traiesc inconjurati de oameni similari lor, fara dificultati, fara probleme si fara dramele inerente saraciei materiale. In consecinta, sunt pur si simplu incapabili sa recunoasca problemele umane, nestiind sa se comporte si nici sa rezolve necazurile unui alt om aflat la ananghie.
Studiul, publicat in premiera in revista Asociatiei Stiintelor Pshihologice din SUA, a fost realizat de cercetatorii din cadrul Universitatii California din San Francisco.
" Studiul arata inca o data ca intregul context social al individului este mai important decat trasaturile innascute ale acestuia. Inainte de toate, contextul cultural si educational este cel care face diferenta. In plus, se demonstreaza iarasi ca o persoana din paturile de jos ale societatii poate fi la fel de inteligenta si creativa precum persoanele nascute in bogatie", sustine dr. Michael Kraus, coordonatorul studiului.

Sursa:
Daily Mail / Descopera

Un Pa ticalos si porcos !!!!



Exeplu pentru inceput. Din prima dimineata cand dai ochii cu tiganul  vrecin.
Se scalamba si se contorsioneaza demn de un circar sadea  si intra inapoi gata de voma, invartindu-se in casa, poate ii pute.
Dar cine este de vina ca este tigan borat?
Primaria din bani publici i-a dat locuinta sociala dupa care a cumparat-o pe  2  cornete de seminte.
Daca este asa domn de ce are consoarta spalatoare de wc. in gara?
De ce sta in  apart.de 40 m2? primit pt.incerput ca locuinta sociala?
Daca  nu a  muncit sa aiba mai mult,  a trebuit sa sufere cu  1+3 tiganci  fara nici o saptamana libera DE MIROS IN  TOT CURSUL UNEI LUNI.:))))))
RAZBUNAREA(pe toti), NU ESTE  LUATA IN CONSIDERATIE,caci este tigan, insurat cu tiganca, care a fatat 3 tiganci si acum au  pretentii cat cuprinde.
Dar acesta este numai partea buna de inceput caci,  comportamentul lor este de ANIMAL SALBATIC TURBAT. CINE SE ASEAMANA SE ADUNA.
Tiganca de sus  de o jumatate de an  inunda incontinu deoarece  a inchiriat apart. cu ora si demoazelele varsa licheanele cu apa dupa....
Nu vrea sa plateasca  Omniasig asigurarea pentru inundatii. Minte ca a oprit apa care curge in contin uu si dupa ce s-a zugravit.
Nici o mila fata de aceste lepadaturi care au luat si carte 2 apartamnente dupa revolutie.  Numai o singura solutie este :  a fi aruncati in strada.

Menirea sacra a orgasmului



Un mesaj special de la Inanna: Menirea Sacră a Orgasmului

În Pleiade, am ştiut întotdeauna şi i-am învăţat mereu pe copii noştrii scopul și menirea secretă a orgasmului. Această cunoaştere vouă v-a fost ascunsă în ultimii 6 000 de ani de către conştiinţa tirană care controlează acest plan, al celei de-a treia dimensiuni, în care se află şi planeta Pământ. Aceşti tirani au ajuns la concluzia că era mult mai uşor să controleze specia voastră dacă vă spălau creierul, vă induceau sentimentul de vinovăţie sexuală şi vă suprimau sexualitatea naturală. Puterea care curge prin corpul vostru este aceeaşi putere care ne permite nouă, celorlalţi (da, nu sunteţi singuri!), să accesăm multitudinea de straturi imbricate ale realităţii multidimensionale care există şi au existat mereu în jurul vostru.

U2B


sâmbătă, 20 octombrie 2012

La Multi Ani ! Virginia Zeani


“A cânta bine înseamnă a desena un tablou de cuvinte…” – Interviu Virginia Zeani

Există senzația că un interviu cu o personalitate poate fi revelator într-o anumită chestiune de actualitate. Citești titlul și apoi cauți răspunsul în text, cu nerăbdare, de multe ori negăsind răspunsul căutat.
E mai dificil să faci un interviu cu istoria operei. Mi se pare inepuizabil subiectul și descurajant de cuprins într-un interviu, oricât de lung. Am avut imensa onoare să port o discuție cu Virginia Zeani, o parte în sine a legendei operei. Să începi studiile cu însuși Aureliano Pertile, să cânți apoi cu Beniamino Gigli, Ferrucccio Tagliavini, Giuseppe di Stefano, Richard Tucker, până la Luciano Pavarotti și Placido Domingo înseamnă să străbați gloria unei perioade de apogeu a vocii umane, cea a celor mai mari cântăreți de operă ai tuturor timpurilor. Ce poți întreba istoria? Ce răspuns poți aștepta de la istorie? Pot spune că m-am simțit descurajat alegând întrebările pentru interviu. Însă toate îndoielile au dispărut imediat ce am descoperit la Virginia Zeani un spirit tânăr, chiar ușor ludic, și mai ales o inteligență fermecătoare. Toate acestea au fost îmbrăcate într-o limbă română impecabilă, rostită cu o dicție superbă, pe care cei 65 de ani petrecuți în afara României nu au făcut decât să o înnobileze.
Pe 21 Octombrie Virginia Zeani împlinește 87 de ani, iar interviul este realizat în așteptarea acestei zile. La mulți ani, Virginia Zeani!
Despre Opera: Ați plecat din România în 1948, foarte tânără, la 23 de ani…
Virginia Zeani: Am plecat din România în 1947, aveam 21 de ani, am plecat în februarie iar ziua mea este în octombrie, deci aveam exact 21 de ani și 4 luni. Am studiat foarte mult aici, dar nu am avut o carieră în România. Am făcut un concert la sala Dalles cu elevele profesoarei mele de canto Lydia Lipkowska și atâta tot, nu aveam nici un fel de carieră. Probabil, când am avut audiția pentru ambasadorul și consulul italian, adică am cântat pentru ei, în urma unei invitații la o masă, a fost primul meu așa zis concert oficial. Dar studiam de mult, studiam de când aveam 12 ani. 12 și jumătate. că vreau să fiu precisă. În ’38! (râde n.n.)

Despre Opera: Cu ce temeri ați plecat din România? Intuiați ce se va întâmpla în România în următorii 50 de ani?
Virginia Zeani: Nu, nu, nu puteam avea acestă intuiție pentru că toată lumea credea că în 3-4 ani, cu intervenția americanilor și a Națiunilor Unite, România va fi eliberată de comunism, dar acest lucru nu s-a întâmplat decât după atâția și atâția ani… Eu când am plecat, mă gândeam că după 3-4 ani de studii fantastice la Milano și în Italia, să mă întorc acasă, să-mi văd părinții și să încep poate o carieră în România. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Între timp, în ’48, dat fiind că o mare soprană din acea vreme era bolnavă, la Bologna, m-au rugat pe mine să-i iau locul, deci am debutat în La traviata, fără repetiții de orchestră, numai după repetițiile mele de pian și acesta a fost debutul meu, în 16 mai 1948. Mda… curajos aș spune, privind lucrurile azi. Am fost foarte curajoasă… Trebuie să vă spun un lucru curios: am avut foarte mare curaj și încredere într-un viitor pe care mi-l construiam pas cu pas, fără să știu unde mă va duce, se înțelege. Dar simțeam că era ceva legat de știința pe care pretindeam că o aveam atunci și cu restul care s-a dezvoltat în timp ce cântam în operă după operă și vedeam că o să am o viață mai ușoară decât avusesem în anii tinereții mele. Însă nu numai asta mă motiva, ci și faptul că adoram cântatul, adoram muzica. Iar eu, care nu sunt o diplomată a unui conservator, n-am studiat muzica efectiv academic, așa cum au făcut-o multe alte cântărețe mari de astăzi, vă dau exemplul Angelei Gheorghiu, care este cea mai mare cântăreață din lume, sunt convinsă de asta. Eu nu am avut acest priviliegiu, de a absolvi Conservatorul, dar am avut o ambiție mare de a studia, de a mă perfecționa și … ce am putut face, am făcut. Nu absolutizez studiile de la Conservator, dar servesc, așa cum servește și liceul. Dacă faci liceul, devii un om cult, dacă nu-l faci, nu ai nici o direcție, cel puțin din punct de vedere cultural. Faptul în sine contează, să fii obligat de când ești mic să studiezi muzica și să studiezi pianul, iar Angela Gheorghiu, de exemplu, este foarte profundă în lucrurile astea… Eu nu am avut această șansă și regret. Dacă m-aș întoarce înapoi, în timp, aș face toate conservatoarele din lume! (râde, n.n), ca să fiu și mai bună!
De la vârsta de 4 ani nu știam altceva decât muzică și de aceea cartea mea se cheamă Canta che ti passa, care a fost publicată cu titlul în italiană, din păcate, dar care înseamnă Cântă, cântă…  că-ți trece. Și așa am făcut și eu toată viața, am cântat și mi-au trecut și durerile și supărările și bolile și amintirea persoanelor care nu mi-au plăcut în viața mea, toate au trecut cu ușurință. Pentru că eu iert cu mare facilitate și acesta este unul dintre marile mele defecte, să uit dacă cineva îmi face rău. În adâncul sufletului rămâne uneori câte o amintire amară, dar în general uit.
Despre Opera: În România, înainte de plecarea în Italia, ascultați muzică de operă? Unde? La radio? Pe discuri? Cine erau soliștii preferați? Cu cine ați fi vrut să semănați?
Da, am ascultat multe discuri, pe care chiar în România le ascultam, era un doctor, un celebru doctor, care ne aduna pe noi, elevii lui Lipkowska, ca să ascultăm discuri, în fiecare duminică după-masă. Îi păstrez o amintire de neuitat, era un domn în vârstă cu o familie frumoasă, avea o casă splendidă și mergeam duminica după masă, pe la orele două – trei, un grup de artiști, printre care era și Zenaida Pally, care, chiar dacă era mai în vârstă decât mine, venea să facem muzică și-mi reamintesc că am cântat cvartetul din Rigoletto cu ea și știam că este o voce superbă… mezzosoprană a fost.
Toti dal Monte
Sigur că am rămas cu gândul la acele voci. Nu am ascultat-o pe Hariclea Darclee pentru că nu erau discuri, pe atunci, ale dânsei, dar sigur că voiam să cânt ca Amelita Galli-Curci (râde, n.n.) care era pe-atunci, ca Toti dal Monte, sigur voiam…. Știi, vrei să cânți și lucruri care nu-ți vin vocal, dar vrei să le cânți pe toate! Îmi plăcea să cânt din Madama Butterfly, aria Un bel di vedremo, deși, când am început s-o cânt, și această arie și duetul din Butterfly, aveam 13 ani și citeam muzica destul de binișor, dar făceam acest duet cu un doctor Grigorescu, care era tatăl Adrianei Lăzărescu. Adică măritată Lăzărescu și ea era fata doctorului Grigorescu, deci fata aceasta era și este și acuma cea mai bună prietenă din România pe care o am. Ea este celebră prin traducerile ei din limba italiană. Așa că am făcut muzică cu tatăl ei, care era un om de 40 – 42 de ani, și eu aveam 13 ani și cântam duetul din Butterfly. Dar îl citeam așa cum puteam eu la vârsta aceea, vocea văd că plăcea la toată lumea atuncea, am fost foarte încurajată.
Amelita Galli-Curci
Despre Opera: Dacă țin bine minte, cred că și Maria Callas, la o vârstă asemănătoare, cea a adolescenței, tot de Madama Butterfly era fascinată…
Virginia Zeani: Hahaha! Cred că e opera care fascinează toate cântărețele de pe lume pentru că tragedia și muzica sunt așa de frumoase împeună… și cred că da, nu avea cum să n-o fascineze și pe Maria Callas.
Și pe urmă, acolo am cunoscut mai mulți cântăreți români, mai exact care voiau să devină cântăreți pe vremea aceea. Dar… i-am lăsat, din păcate, sau din fericire, m-am dus în Italia și am stat la Milano 10 ani și pe urmă m-am mutat la Roma, după ce m-am căsătorit cu Nicola Rossi-Lemeni, m-am mutat la Roma. Deci din ’47 în ’57 am stat la Milano,  Din ’57 până în ’84, când am vândut casa de la Roma, am stat acolo, la Roma. Între timp, în ’80, am venit la Indiana University, unde am fost profesor 24 de ani, distincted professor emeritus și acum sunt retrasă pe malurile Atlanticului, unde vin câteodată hurrican-ele tempestoase care ne deranjează, dar din fericire, clima este subtropicală, deci plăcută. Nu am ierni grele. Când, acuma trebuie să spun, ajungi la o anumită vârstă și reumatismele te deranjează, poate sunt mai bine aici, decât la rece, decât cu zăpadă iarna…
Am cunoscut-o pe Maria Callas în ’47, vara, venise în Italia tot în aceeși vară ca și mine. Ea sosise în vară în iunie, cu un vapor venit din America, voiajând împreună cu Nicola Rossi-Lemeni, pe care, după 10 ani, l-am cunoscut și cu care m-am căsătorit. Ei erau prietenii cei mai buni atunci și au voiajat împreună din America în Italia, tocmai în anul în care și eu am venit în Italia, o coincidență foarte curioasă, pe care nu am pus-o mult în evidență pentru că eu sunt o persoană destul de discretă.
Maria Callas, Nicola Rossi-Lemeni și Louise Caselotti (1947)
În ultimii ani lumea m-a descoperit și a descoperit și discrețiile mele (râde, n.n.), dar sunt așa de multe! Într-o zi va trebui să scriu o carte despre raporturile mele cu artiștii, care n-au fost niciodată negative. Adică raporturile mele au fost cu cei mai mari artiști, Renata Tebaldi, Beniamino Gigli, Mario del Monaco, toți aceștia… Corelli! Au fost foarte interesante din toate punctele de vedere și aș vrea ca lumea să știe cum i-am văzut eu pe ei. Asta este o carte la care aș ține să se facă, deocamdată este numai în gândul meu și sper să se realizeze. Dacă cineva vine să facă un interviu, tot așa, din România, cum a fost și celălalt, cu mare plăcere! Sunt la dispoziția lor.
Despre Opera: Într-un fel anticipați o întrebare pe care voiam să v-o pun, și anume dacă puteți să-mi povestiți cum era Aureliano Pertile, cu care ați studiat în Italia, la început?
Virginia Zeani: Da, în ’47, toamna, până în ’48. El a murit în ’52, am studiat cu el și mă duceam și la lecțiile pe care le făcea cu alți cântăreți. Cu el am studiat dicția italiană care este foarte importantă pentru că în limba italiană sunt acele consoane duble, doubles cum zic americanii. De exemplu suntem tentați să pronunțăm tuto dar corect este tutto cu dublul t accentuat. Cu alte cuvinte, el m-a învățat cum să pronunț în limba italiană ca să poată fi bine înțeleasă. Și să știi că foarte multă lume tratează limba italiană fără să se gândească la faptul că are această dificultate în dublele consoane, dar, în sfârșit, acestă dicție mi-a fost pusă la punct de Pertile. Când m-a auzit prima dată mi-a spus: Vocalmente, pot să zic că ești perfectă, mi-a spus el și mai multe, dar nu îndrăznesc să spun (râde, n.n.), dar vreau să te pui la punct cu cu “fraseggio” și  asta e ceea ce mi-a dat el din punct de vedere muzical, vocea s-o folosești ca să se înțeleagă cuvintele. Oamenii cântă, cântă și nu folosesc cuvintele pentru a transmite sufletul, sau sunt indiferenți și își ascultă numai vocea.
Aureliano Pertile
Despre Opera: Pertile mai cânta, mai era în activitate?
Virginia Zeani: Nuuu, nu, el cântase peste 20 de ani cu Toscanini și se retrăsese, avea peste 60 de ani, vreo 62, nu mai țin minte exact, iar eu eram cu 40 de ani mai tânără. Dar în analele operei se zice că eu am fost singura lui elevă. Pentru că el nu avea răbdare să dea lecții celor care nu înțelegeau modul lui de frazare.
Despre Opera: Am ascultat un disc al lui de prin anii ’20, avea o voce stentoriană, un fel de precusor al lui Mario del Monaco…
Virginia Zeani: Da, da, bine, Mario a debutat în ’40, așa s-a salvat ca să nu meargă pe front… Așa că, vedeți… sunt lucruri care se învață toată viața. Dacă acuma m-aș întoarce în timp, cred că aș face așa de multe lucruri deosebit de cum le-am făcut… Deci să nu analizăm cu prea multă cruzime ce s-a întâmplat, doar că experiența dată de viață îți dă mai multe idei și ai mai multe șanse. Numai că acuma, pentru mine șansele sunt prea puține, pentru că, după cum știți, peste patru zile o să am 87 de ani și încerc să fiu sufletește foarte tânără. Și chiar reușesc să fiu sufletește de vârsta unei fete de 20-30 de ani.
Despre Opera: Artistul liric aparține unei țări sau lumii? Eu cred că lumii, dar care este părerea dvs.?
Virginia Zeani: Sigur că da! Cântărețul aparține lumii, de fapt toți cântăreții aparțin lumii, numai că noi ne dăm aere că aparținem de o țară, sau că suntem de o anumită culoare a pielii. Dar sufletul este același, cu mai multă sau mai puțină educație, desigur… Lucrul cel mai important care este necesar sufletului este o bună educație, în toate sensurile, maniere, limbi străine, pentru a putea să comunice.
Acuma, ca să vă spun sincer ce cred, și românii, ca toate micile națiuni, pretind că sunt cei mai grozavi din lume. Și eu cred și spun că sunt grozavă pentru că sunt româncă (râde, n.n.). Dar artiștii aparțin lumii, chiar dacă în toate țările se găsesc elemente de o valoare colosală. Sigur, probabil că românii n-au știut să-și prețuiască valorile importante, pentru că suntem, în fond, o țară atât de mică, și pentru că politica a fost așa de greșită din toate punctele de vedere.  Suntem într-un fel retrași și atunci sau nu avem curajul să vorbim, sau avem curajul de a zice prostii. Tot ce-ți spun acum dumitale, n-am mai spus nimănui altcuiva, pentru că nimeni nu m-a întrebat așa ceva, lumea mă întreabă complet alte lucruri. Dar eu răspund cu sinceritate totală la întrebările astea, pentru că sunt convinsă de ceea ce zic. Nu cred că mă voi schimba în părerile mele după 87 de ani, iar eu vreau să ajung cel puțin până la 97 de ani, să vedem dacă bunul Dumnezeu va fi bun cu mine până la sfârșit…
Despre Opera: Această credință că artistul aparține mai întâi lumii și abia apoi unei națiuni m-a determinat să vă solicit această discuție, pentru că am ocazia să stau de vorbă cu o mare soprană a lumii, nu neapărat cu o mare soprană româncă. Și asta în condițiile în care, în perioada apogeului carierei dvs., ați cântat în concurență cu o generație de artiste de o valoare copleșitoare.
Virginia Zeani: Sigur, când te gândești numai la Callas, la Tebaldi, la Caballe, în timpul meu erau multe… Îmi amintesc acum de sopranele nordice, începând cu Flagstad și continuând cu Birgit Nilsson… Dar și românii au avut unele dintre cele mai frumoase voci și vă spun și de ce: eu cred că și limba ne ajută, pentru că avem o limbă clară, latină și aceasta ne face să proiectăm sunetul cu mult mai multă ușurință decât în limba germană. În limba germană, de exemplu, ca să proiectezi sunetul, trebuie să-i dai, cum se spune, mai multă dorință, mai multă forță. Eu nu caut defecte nici unei școli, că e germană, mozartiană, spaniolă, italiană, toate școlile sunt extrem de bune.
Despre Opera: Cred că românii au avantajul de a putea învăța repede și ușor limba italiană, a propos, cât timp v-a luat dumneavostră s-o învățați?
Virginia Zeani: Păi, pentru faptul că eu am cântat dintotdeauna în limba italiană, de la 13 ani, până la 21 de ani, chiar când eram în țară, atunci când am ajuns în Italia, în 3 luni vorbeam deja limba italiană. Ceea ce nu mi s-a întâmplat în America, pentru că atunci când am sosit în America eu vorbeam franceza, italiana, spaniola și româna, bineînțeles. Dar când am ajuns în America aveam 55 de ani, iar cu soliștii americani cântam în opere italiene, în limba italiană, nu vorbeam engleza, știam doar câteva cuvinte. Și trebuia să predau lecții și pentru asta a trebuit în 2-3 luni să fiu pregătită și cu limba engleză. Așa că mereu a trebuit să fac ceva repede, repede, repede.
Despre Opera: Ce soprane ați admirat, după ce ați ajuns la cele mai înalt nivel al carierei?
Virginia Zeani: Erau voci foarte, foarte frumoase. Din păcate, nu mă puteam duce des la operă. Pentru că și eu cântam și pe urmă cânta și soțul meu și mă duceam rar la operă, dar am auzit voci foarte mari. Anita Cerquetti, Caterina Mancini, de exemplu, soprane care nu au avut cariere lungi, dar au fost foarte bune cântărețe. Antonietta Stella, sau,  uite, o voce extraordinară, Onelia Fineschi, indirect ea mi-a ajutat carierei mele. Adică, Onelia Fineschi avea o voce superbă, de tipul lui Tebaldi, cu care era și rivală, în sens artistic. Dar a avut neplăcerea să aibă un copil imediat după primele succese în carieră și după câteva luni și-a pierdut vocea pentru că nu mai putea să repete și să studieze. Eu cred că a fost și puțin vina ei, dar și ghinionul de a avea un copil înainte de a stăpâni bine o tehnică de canto, dar avea o voce superbă. Erau și mari cântăreți, de exemplu Annaloro, Antonio Annaloro, cu o carieră foarte scurtă, am fost într-un turneu în Egipt împreună cu el, pe timpul regelui Farouk, unde (începe să râdă, n.n.) s-a îndrăgostit de o nobilă doamnă din anturajul regelui și și-a pierdut vocea pentru că a devenit un monden, prea multe mese, recepții, și așa mai departe.
Despre Opera: Într-un fel mi se pare că semănați cu Magda Olivero, nu neapărat vocal, dar ca importanță. Discografiile de studio nu sunt extinse, dar și dvs. și Magda Olivero ați influențat anumite roluri, Violetta Valéry în cazul dumneavostră, Adrianna Lecouvreur în cazul Magdei Olivero…
Virginia Zeani: Aaaa, da! Magda Olivero este o bună prietenă, chiar acum o săptămână am vorbit cu ea, tocmai a împlinit 102 ani! Vocea ei era foarte specială, adică era o voce cu un tremolo (vocalizează, cu un vibrato intenționat puternic, n.n.) și acest tremolo impresiona puternic împreună cu cuvintele pe care le zicea. Zicea într-o manieră… Io son l’umila ancella (pronunță afectat, imitând accentele Magdei Olivero, în special pe dubla consoană “ll”, n.n.) într-o manieră care te emoționa pe loc, ți se făcea pielea de găină. Și deși vocea, când o ascultai, nu era frumoasă, din cauza tremolo-ului acesta teribil, efectul pe care-l avea asupra publicului era extraordinar. Multe interpretări de-ale ei m-au impresionat și în unele opere am preluat și eu de la ea câte ceva, nu din temperament, ci din expresia cuvintelor. L’altra notte in fondo al mare… (frazează în aceeași manieră). Altfel, de la Toti dal Monte n-am preluat nimic, deși îmi plăcea terbil când eram mititică, dar pe urmă am găsit că vocea ei era prea deschisă, în timp ce mie îmi plăcea să fac culori vocale.
Cu Giuseppe di Stefano în I Puritani
În sfârșit, îți spun că a cânta bine înseamnă a desena un tablou de cuvinte… Aș vrea să rețineți asta, pentru că nu o spun la toată lumea, în primul rând pentru că foarte multă lume care vorbește cu mine nu mă întreabă. Eu le explicam elevelor mele: Uite, cum fumezi o țigaretă (deși eu nu fumam, se înțelege) și fumul iese din gură și toată lumea care fumează știe să facă ronduri, cercuri de fum, așa trebuie să și cânți, ca și cum acel fum de țigaretă ar desena cuvinte, pe care să le poți citi în aer. Dar în fond, e vorba de dragoste, trebuie să ai o mare dragoste și pentru voce, pentru sunetul ei, și pentru cuvinte, nu te poți exprima ca artist liric decât numai cu mare, mare dragoste…
Olivero a cântat Tosca în 1975, la Metropolitan, care din punct de vedere vocal nu e… dar din punct de vedere interpretativ a înnebunit lumea. Era o specialistă, pentru cei care voiau să învețe de la ea, nu pentru cum se proiectează sunetul, dar pentru cum își proiectează cuvintele, cum le spune, cum le trimite cu sufletul deschis, cu așa mare drag, îmi este greu să explic… Ti voglio bene… Era o mare învingătoare pe scenă, știa să pună cuvintele cu un mare șarm. Eu o ador și poate vă trimit o carte, pe care am primit-o la 85 de ani, cu diverși artiști vorbind despre mine, unde Magda Olivero îmi spune o frază foarte frumoasă la începutul cărții. Și suntem în raporturi foarte prietenești, cum am fost și cu Simionatto și cu multe alte soprane…
Magda Olivero – Adriana Lecouvreur
Despre Opera: Dar dintre tenorii cu care ați cântat, care v-a plăcut cel mai mult?
Virginia Zeani: Păi exemplul colosal este Gigli, pe care toată lumea îl cunoaște și cu care am cântat în 1950 la Cairo și am debutat în L’elisir d’amore, eu aveam 24 de ani, iar el avea 64 sau 62 și-mi zicea întotdeauna: Ce păcat că nu te pot îmbrățișa, că am 40 de kilograme și 40 de ani mai mult! Era foarte drăguț…
Despre Opera: Urmează o întrebare la care mă aștept să-mi spuneți multe. Puteți să-mi povestiți despre o domnișoară pe care o chema… Violetta Valéry?
Virginia Zeani: Hahaha! O să-ți spun un lucru foarte simplu și nu prea lung. Violetta Valéry a fost o inspirație pentru toate sopranele. O femeie nemaipomenit de inteligentă și e considerată, depinde de regizorii care au pus în scenă opera, dar în linii generale, drept un personaj de un romantism extrem. Eu am văzut filmul despre Marguerite Gauthier, Camille,  cu Greta Garbo , eram mititică, aveam 12-14 ani, m-am dus să-l văd de vreo 4-5 ori, la ora 12, după ce terminam școala, ca s-o văd pe ea și m-a impresionat nemaipomenit.
Greta Garbo în filmul Camille
Câte un regizor modern o vede ca pe o femeie complet vulgară, dar eu o văd în chip de eroină romantică la extrem, așa cum o vedea și Alexandre Dumas fiul. O femeie superbă, o femeie plină de sensibilitate, o femeie delicată dar ca meserie, dat fiind că provenea dintr-un mediu de jos, ca meserie ea și-a ales să fie amanta oamenilor foarte bogați. Alexandre Dumas descrie în cartea lui că a văzut-o trecând prin fața lui, într-o trăsură, și i se părea că era o prințesă, așa de frumoasă era și așa maniere elegante avea. Normal că anumiți regizori nu vor să înțeleagă acest lucru și o transformă într-o damă de consumație. Dar eu sunt departe de gândurile astea, pentru mine ea este sublimată de Verdi. Nici o Violetta nu poate fi la fel cu alta, pentru că fiecare soprană își creează o căsătorie între ea și Verdi atunci când cântă acest rol. Asta este părerea mea. Adică, tu cum îl simți pe Verdi când îl asculți, vorbind, prin acest personaj, tu ca soprană te transformi în sufletul tău, adică te căsătorești cu Verdi. Deci o căsătorie a lui Verdi cu mine nu poate să semene cu altă căsătorie a lui Verdi cu altele.
Despre Opera: Ați cântat rolul de vreo 400 de ori… 
Virginia Zeani: Da, da, 454 sau 456, haha! Eu zic undeva între, probabil au fost vreo 500, fără să mai socotesc probele. În ultimul act mereu trebuia să cad pe jos și, în timp, am resimțit asta în reumatism, în artrita asta pe care o am, ca rezultat al multelor căzături din La traviata și al îngenunchierilor din Madama Butterfly. Multă lume îmi spune că trebuia să-mi pun genunchiere, dar eu nu puteam, pentru că nu era adevărat, eu trebuia să cad în genunchi, nu puteam să mă gândesc măcar să pun ceva artificial ca să nu-mi fac rău la genunchi. Și acuma plătesc această îndrăzneală.
Despre Opera: Violetta a fost mereu aceeași persoană în toți anii în care ați cântat rolul principal din Traviata? S-a schimbat perspectiva dumneavoastră asupra personajului?
Virginia Zeani: Sigur că, da, în 30 de ani s-a schimbat. Maturizarea psihică te face să vezi altfel. Ce făceai înainte cu zâmbetul pe buze, la 20-25 de ani, la 30-40 de ani o faci cu mult mai multă înțelegere pentru ceea ce înseamnă acest personaj. Te maturizezi și din punct de vedere vocal, vocea de la 20 de ani nu mai e la fel la 40 de ani, devine puțin mai închisă la culoare, și corpul la fel, mai adaugi un kilogram, două, trei. Așa cum instrumentele sunt diferite, vioara este subțire în sunet, viola este mai grăsuță, violoncelul este mai gras, așa și vocea, fără să fie neapărat mai îngrășată, este mai închisă, și potențialul vocal poate să scadă din notele acute, pentru că nu le poți susține cu aceași ușurință cu care le suțineai la 20-25 de ani, decât dacă te înșeli puțin pe tine însuți, dacă-ți schimbi școala. Sunt diverse școli, de exemplu în școala germană există o atitudinde care se suține din ochi și din frunte și partea aceea vocii care se numește di testa, vocea de cap. Uite cânt normal acum: Laaaaa! (vocalizează normal, n.n.), dacă aș fi avut o voce nemțească, de exemplu de coloratură, dar nemțească, ar fi sunat așa: Aaa-aaa-aaa! (vocalizează încă și mai acut, din cap, n.n.). Vezi ce sus este? Adică ai posibilitatea să te duci cu vocea și mai sus indiferent de vârstă, în funcție de tehnică. Adică vocea trebuie să o ai în frunte. E o metodă pe care am folosit-o și eu. După 30 de ani de carieră ca soprană am avut carieră aproape tot atât de lungă de profesor. Hai, nu în 5 minute, dar în 20 de minute îmi dau seama despre orice voce de soprană ce metode ar trebui să aplice, de belcanto, sau Mozart, sau Wagner, fiecare compozitor are într-un fel vocea lui, tehnica lui.
Singurul lucru de care îmi pare extrem de rău, iar acum nu prea mai pot voiaja, este acela că România nu mi-a oferit niciodată posbilitatea, așa cum a oferit-o la toată lumea să arate câte ceva, dar mie niciodată nu mi-a oferit-o, nu m-au invitat să am un master class important. Țin minte că încă pe vremea când mai activam ca profesor în America, acum vreo 20 de ani, am vrut să vin, să dau lecții. Nu voiam bani, dar să-mi plătească măcar voiajul! Nu, n-aveau bani pentru asta. Și atunci m-am încăpățânat și eu, nu că nu aș fi putut să-mi plătesc voiajul, dar voiam să am parte cel puțin de atâta stimă.
Acuma sunt așa de mulți milionari în România, aproape ca în America și se gândesc numai la banii lor, nu să ajute arta!
Despre Opera: Au început să mai apară și milionari interesați de artă. Se pare că va fi o Aida sponsorizată de niște oameni bogați din România… Nu știu dacă numele lui Viorel Cataramă sau al lui Gabriel Marin vă spun ceva, dar ei vor finanța o nouă producție a operei Aida, la Opera Națională București.
Virginia Zeani: Ar fi grozav! Cu asta m-aș lăuda eu din cale afară! Îmi pare rău că și Drăgan (Iosif Constantin Drăgan, n.n), care era un prieten al meu și un admirator al carierei mele, n-a dat odată un ban pentru muzică. Nimica! Și a fost un prieten bun de ani și ani de zile. Și-a plătit numai biletul la Scala să mă vadă în Butterfly, atâta tot… (râde amar, n.n.)
Despre Opera: O ultimă întrebare. Spuneți că doar notele nu ajung, până nu redai sufletul unui personaj nu ești un mare artist. Ați plâns vreodată citind o partitură?
Virginia Zeani: Sigur că da! Uite, chiar Traviata, când am început să citesc notele, rolul, la început, plângeam aproape întotdeauna… Dar și pentru altele, de exemplu Desdemona din Otello, care m-a impresionat la fel, Adriana Lecouvreur, pe urmă Butterfly, pe care o văzusem în România la 9 ani și când am venit acasă i-am spus mamei că vreau să mă fac solistă la operă… Cum să nu plângi?
Virginia Zeani – Desdemona
Un alt interviu, din fericire complementar, realizat cu aceeași ocazie, a aniversării doamnei Virginia Zeani, puteți citi și pe blogul Cristinei Bazavan:
Virginia Zeani: Întotdeauna m-am simțit servitoarea publicului