Singura Felina

duminică, 30 iunie 2013

?????

Tu chiar nu ai de lucru?

autor: Second 30.06.2013

nd04Asta este întrebarea, pe care mi-a pus-o o cunoştinţă la una dintre manifestările la care participam. Era vorba despre o manifestaţie împotriva regionalizării, era la scurt timp după ce ieşisem în stradă pentru Roşia Montana şi la scurt timp înainte de Marşul pentru Normalitate.
Trebuie să recunosc, că întrebarea m-a luat prin surprindere. Privindu-i copiii, nu puteam să înţeleg raţionamentul din spatele întrebării?
De ce eram acolo? Pentru că vreau ca tocmai acei copii să crească şi să trăiască într-o Românie unită, aşa cum ne-a fost şi nouă lăsată de părinţi!
De ce ies eu în stradă? Pentru că vreau ca acei copii să crească fără exploatări miniere cu cianuri. Pentru că vreau să respire un aer fără formaldehidă. Pentru că vreau să bea apă fără ulei hidraulic infiltrat de la exploatările gazelor de şist. Pentru că vreau să crească într-o societate sănătoasă, în care depravarea morală nu este încurajată prin manifestări publice obscene.
Eu nu am copii. Dar fac sacrificii de timp şi bani, pentru viitorul copiilor conaţionalilor mei. Şi de ce aş face-o, dacă tocmai ei mă întreabă: “Tu chiar nu ai de lucru?”. De ce ar trebui să îmi pese?
Mi-aş dori însă, ca atunci când acei copii sunt mari, bolnavi de astm din cauza otrăvurilor din aer, cu însăşi moştenirea genetică afectată de cianuri şi uleiuri hidraulice, privind spre dealurile defrişate de tăierile ilegale, văzând cum pământul sterp alunecă spre vale să fiu de faţă când îşi întreabă părinţii: „Voi ce aţi făcut pentru a opri aceste nenorociri?”. Ce vor spune părinţii lor? Vor ridica din umeri? Sau vor spune: „Am făcut tot ce ne stătea în puteri, am semnat petiţii online şi am dat like-uri pe facebook!”. Le va crăpa oare obrazul de ruşine, că au lăsat ţara să fie distrusă? Sau mai degrabă nu le va păsa?
Eu cred că este ultima variantă. Dacă acum nu le pasă, de ce le-ar păsa atunci? Probabil că răspunsul dat copiilor va fi: „Ce pui şi tu întrebări din astea, tu chiar nu ai de lucru?”
Şi atunci, eu de ce m-aş agita pentru oameni neinteresaţi de propriul viitor?
Din două motive: pe de o parte, sunt mult mai mulţi români cărora le pasă, dar care aşteaptă să urmeze exemplul altora. Poate aşteaptă să vadă că mai sunt şi alţi nemulţumiţi înainte de a începe lupta.
Pe de altă parte, mai devreme sau mai târziu, voi ajunge şi eu, ca toţi ceilalţi, în faţa Judecătorului Suprem, iar când El mă va întreba ce am făcut, cum am folosit darurile, pe care mi le-a dat, voi putea să spun că am luptat. Căci El mi-a deschis ochii, pentru a vedea toate aceste nedreptăţi, iar datoria mea este să vorbesc. El mi-a arătat aceste adevăruri, şi este datoria mea să le arăt la rândul meu celorlalţi. Cum aş putea să apar în faţa lui Dumnezeu şi să spun că nu mi-a păsat de darurile pe care mi le-a oferit şi că am scuipat pe moştenirea primită?
Şi de aceea, fie că vă place sau nu, eu am de lucru! Eu voi lupta, aşa cu am făcut-o şi până acum, pentru ce e drept şi cândva, poate, într-o bună zi, copiii voştri vă vor spune, că ar fi fost cazul să fi avut şi voi „de lucru” ca şi noi, pentru ca ei să fi moştenit o lume mai bunăDe Remus Radoiu – Agonia Natiunii

Intalnire

“Axa Roma-Berlin”: Intalnire intre nationalistii germani si italieni (FOTO)

autor: FrontPress 30.06.2013

0Aşa cum istoria inerbelică europeană a fost marcată de alianţa dintre naţional-socialiştii germani şi fasciştii italieni, urmaşii ideologici ai Axei Roma-Belin strâng acum legăturile în vederea unei cooperări bilaterale mai active. Astfel, o delegaţie a aripii de tineret a Partidului Naţional-Democrat German (NPD), cea mai mare formaţiune naţionalistă din ţară care funcţionează legal încă din 1964 şi are reprezentanţi în două parlamente regionale, s-a deplasat la Roma unde a avut o întrevedere cu conducerea organizaţiei Casa Pound (CP), una din cele mai dinamice mişcări identitare italiene, a cărei membri se autocaracterizează ca fiind “fascişti ai mileniului trei”.
Vizita a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, delegaţia germană fiind primită la sediul central din Roma al Casei Pond chiar de liderul organizaţiei, Gianluca Iannone. S-au stabilit detalii în ceea ce priveşte cooperarea dintre cele două mişcări, în vederea apărării eficiente a moştenirii culturale a naţiunilor europene.
După discuţiile oficiale, activiştii italieni au oferit un tur al oraşului tinerilor germani, vizita terminându-se într-o atmosferă camaraderească. Sursa: FrontPress.ro
612345

sâmbătă, 29 iunie 2013

Pe placul dusmanilor


Inca o nunta demna de un Sultan pe cheltuiala noastra.
Televiziunile se intrec in a o curta pe aceasta ucigasa de  pensionari Alma, facand pe repetenta la  numaratoare, fara nici un pic de mila  insurubandu-ne  cutitul in rana de la inima. Si ce este mai important este ca, toti acesti imbecili nu dau semne  ca si aceasta familie si multe altele care  au prosperat si isi intretin hoiturile  sugand sangele  acestui popor, cel mai sarac din  UE.
Sunt sigura ca si plebea intelege acest lucru, dar farmecul nuntii demna de un Sultan le  sterge din minte pentru moment, ca ei  sustin financiar aceasta destrabalare  fara nici un  fel de bun  simt, cu banii nostrii ai tuturor.
Cu obraznicie  demna un triumf  intelectual de talie mondiala, acesti  nemernici ne arata in  fata si  ne scuipa in gura cu  eleganta,meniul si cheltuielile lor care, daca ar fi facute  din munca lor cinstita si la valoarea lor de caca, nu ar pune pe masa nici macar bomboane agricole si alea luate pe carnet de la birtul din sat.
Militez in permanenta si cu fiecare zi mai motivat, pentru maturarea acestei clase politice instalate  acum  23 de ani, din cauza neglijentei noastre care in euforia bucuriei ca am scapat de Ceausescu, am scapat fraiele.
Va readuc aminte ca  atunci in primele momente, intelectualii au spus ca ei se retrag si lasa dregatoria tarii in mainile politicienilor. Cred ca au fost santajati spre exemplu cum, ca o poeta avusese o legatura cu Gogo R...
Ce politicieni  aveam noi atunci  ca si acum? O sleahta hamesita  dupa avere si putere care nu avea nimic de-a face cu politica sau cu patriotismul.Erau niste vite care  nu intelegeau ce este politica, adica o arta,  ci au inteles sa  jefuiasca tara  de tot ce avea atunci si acum  au ajuns ca prin imprumuturi sa jefuiasca tara pentru 100 de ani si sa o predea sclava ingenunchiata dusmanilor  nostrii care, nu au mai avut de ce sa porneasca un nou razboi, caci ne-am predat  si am predat capul Romaniei pe tava de aur.
Nu este nici o solutie decat sa distrugem balaurul cu 200 de capete si sa nu mai auzim  de el  mii de ani.
Daca mai poate intoarce  ceva in mersul acesta  spre distrugere a lumii, o pot face numai  musulmanii  contribuind substantial  la schimbarea ordinii mondiale. Numai cred eu, ca atasati de ei  putem noi si nationalistii din toata lumea mai ales din UE,  sa punem zabala si saua acestei masonerii care vor sa conduca  toata planeta. De aceea lupta distructiva, contra musulmanilor este pentru ca-i considera un  pericol,  caci poate  aduna si fortele nationaliste. Asa vad eu lucrurile acum, sper sa nu ma insel. Daca ar fi asa  ar trebui si noi romanii sa ne agatam de  trenul  acesta, chiar de ultimul vagon. Sunt sigura ca daca ni se va ivi ocazia poate ultima, nu vom pierde trenul.
Noi singuri  chiar impreuna cu nationalistii Europei,  nu vom putea rasturna  puterea diavoleasca instaurata in Europa si in intreaga lume. Nu imbratisez atitudinea radicala a musulmanilor, dar acesta este singurul raspuns la actuala ordine  economica si financiara in lume care este  mai incisiva, dar mult mai perversa prin scopurile ei.
Ma gandesc si la anumite frustrari care ne asteapta, dar scopul este nobil si merita sacrificiul.Curaj ! Numai lupta noastra va  asterne un  viitor mai luminos generatiilor urmatoare. Sa nu-i dezamagim.

Potemkin

Revolta de pe Potemkin

autor: FrontPress 29.06.2013

potemkin(1925)27 iunie 1913: marinarii de la bordul navei rusești Potemkin se revoltă împotriva ofiţerilor lor și se pronunţă pentru terminarea războiului împotriva Japoniei și sfârșitul autocraţiei din Imperiul Rus.
În anul revoluționar 1905, Marina rusească încă păstra condițiile dure și pedepsele brutale practicate de zeci de ani. Marinarii erau din ce în ce mai nemulțumiți și era evident că o revoltă putea izbucni în orice moment, mai ales în acele zile tulburate de dezastrul războiului ruso-japonez. La sfârșitul lunii mai, flota din Marea Baltică ajunsese într-un final în mările din Extremul Orient, numai pentru a fi distrusă în bătălia de la Tsushima. De aceea, marinarii din flota din Marea Neagră se temeau că, în curând, și ei vor fi trimiși să lupte împotriva japonezilor.
potem_vPotemkin era una din cele mai noi nave de război din flota rusească din Marea Neagră. Iar cu un echipaj numeros de 800 de oameni, atmosfera de la bordul navei nu era una tocmai pozitivă. Dincolo de nemulțumirile cauzate de condițiile proaste, unii membri ai echipajului aveau simpatii revoluționare. Între aceștia, se remarcă tânărul ofițer Matiușenko, care avea să joace un rol important în viitoarea revoltă.
Aflați pe mare în ziua de 14 iunie (27 iunie pe stil vechi), bucătarii de pe navă s-au plâns de calitatea cărnii primite pentru mâncarea echipajului, spunând că este infestată cu viermi. Doctorul navei a spus însă că viermii sunt ouă de muște, carnea putând fi consumată fără probleme. Ulterior, o delegație s-a prezentat la capitan cu o plângere din partea echipajului referitoare la viermii din ciorbă. Purtătorul de cuvânt al marinarilor era un anume Valenciuk, care se pare că ar fi folosit un limbaj necorespunzător care l-ar fi înfuruiat pe comandantul Giliarovski, ofițerul executiv. Acesta ar fi scos pistolul și l-ar fi împușcat pe Valenciuk. Ceilalți marinari l-au capturat însă pe Giliarovski și l-au aruncat peste bord. Potrivit unei alte variante, revolta ar fi început când Giliarovski i-ar fi amenințat pe marinari cu împușcarea dacă refuză să mănânce borșul stricat.
În urma revoltei, căpitanul navei, doctorul și alți ofițeri au fost omorâți, iar restul ofițerilor au fost închiși într-o cabină. Apoi nava a arborat steagul roșu (simbolul revoluționar) și marinarii au ales un „comitet popular” care să ia comanda. Matiușenko a fost ales președinte al comitetului.
Nava s-a îndreptat apoi spre portul din Odessa, unde grevele începuseră deja de mai bine de două săptămâni, cu confruntări violente între demonstranți, cazaci și poliție. Oamenii s-au adunat în port în dimineața în care nava Potemkin a aruncat ancora. Corpul lui Valenciuk a fost adus la mal de o gardă de onoare și pus pe un catafalc din apropierea unor scări care, douăzeci de ani mai târziu, aveau să joace un rol foarte important în secvența-cheie din filmul lui Serghei Eisenstein.
facb35310214540e19e74fc0acd3b428Cetățenii din Odessa le-au dat marinarilor mâncare proaspătă și au adus flori la catafalcul lui Valenciuk. Pe parcursul zilei, din ce în ce mai mulți oameni s-au adunat în port, ascultând discursuri și cântece revoluționare. Depozitele din zonă au fost incendiate, iar în scurtă vreme întergul port era în flăcări.
Între timp, guvernul țarist a instituit legea marțială, iar guvernatorul Ucrainei a primit instrucțiuni să ia măsuri ferme împotriva revoluționarilor. În aceeași seară, soldații au fost trimiși în port și au deschis focul împotriva mulțimii. Numărul victimelor e estimat la circa 2000 de morți și 3000 de răniți.
După ce liniștea a fost restaurată, Valenciuk a fost înmormântat cu acordul autorităților, dar cererea marinarilor de a fi amnistiați a fost respinsă. Pe 18 iunie, nava a părăsit portul. Echipajul spera că revolta lor va inspira revolte la bordul altor nave din flota din Marea Neagră, dar nu au mai avut loc alte tulburări.
Nava s-a îndreptat spre portul Constanța, unde marinarii sperau că vor obține apă și cărbuni. Autoritățile române le-au cerut însă să predea nava. Confruntați cu acest refuz, marinarii au mers în Crimeea. Pentru că nici acolo nu au reușit să facă rost de provizii, în cele din urmă marinarii au decis să se întoarcă la Constanța, unde au predat nava autorităților române.
potemkin_0Membri ai echipajului navei Potemkin (pe fundal) vin la mal în portul Constanţa.
Cei mai mulți marinari au rămas în România; câțiva din cei care s-au întors în Rusia au fost executați, inclusiv Matiușenko. 32 de marinari au plecat în Argentina. Ultimul supraviețuitor al revoltei de pe Potemkin, Ivan Beșoff, a murit în 1987, la Dublin, la vârsta de 102 ani.
Amintirea incidentului s-a stins destul de repede, dar guvernul țarist a fost destul de alarmat de dezvoltarea sentimentelor revoluționare în rândul forțelor armate.
În următoarele luni, demonstrații violente au avut loc în toate marile orașe rusești, culminând cu greva generală din octombrie, care l-a forțat pe țar să accepte libertatea cuvântului și libertatea de asociere. Dar, după cuvintele lui Troțki, țarul acceptase toate cererile, fără să acorde nimic însă. Greva a fost înăbușită rapid, într-o încercare a autorităților de a pune capăt tuturor demonstrațiilor.
Astăzi, revolta navei Potemkin este foarte cunoscută nu neapărat datorită importanței sale în istoria mișcării revoluționare rusești, ci datorită filmului lui Eisenstein din 1925, care a transformat incidentul din 1905 într-o foarte puternică armă propagandistică. De Andreea Lupşor - Historia
0

Harem


Harem A meritat documentarea

HAREMUL 
Chiar daca este cel mai adesea asociat societatilor medievale arabe, care i-au dat de altfel si denumirea („harim”, in limba araba, inseamna „locul interzis”), haremul reprezinta un fenomen social larg raspandit in Asia, marturii despre existenta unor asemenea palate ale placerilor provenind din China si India antica. In India, ele se numeau purdah sau zenana, in vechea Persie, andarun. Se spune ca regele hindus Tamba din Banaras (secolul VI i. Chr.) ar fi avut un harem cu 16.000 de femei – o cifra desigur exagerata, dar care ne da o idee despre importanta acordata acestei institutii. Peste aceasta armata de femei era stapana favorita regelui, frumoasa Sussondi, care il cucerise pe acesta, spune legenda, prin talentul ei la aruncatul zarurilor... Regii persi aveau si ei haremuri cu sute de fete si devenise o traditie ca, dupa o expeditie de prada, satrapii sa trimita suveranilor cele mai frumoase femei capturate.
  
Saracii eunuci bogati...
Desigur, cele mai cunoscute haremuri au apartinut sultanilor turci, iar aceasta institutie, care de multe ori a dictat politica unui intreg imperiu, nu va dispare decat in 1909, odata cu abdicarea ultimului sultan, Abdul al-Hamid al II – lea. La ora actuala, oricat ar parea de curios, exista inca haremuri in unele tari arabe, dat fiind faptul ca religia islamica permite barbatilor sa aiba mai multe femei, functie de avere. Va imaginati, asadar, de ce „colectii” pot dispune bogatii seici petrolisti ai Arabiei... Haremul sultanilor turci adapostea sute de femei, dintre care multe nici nu ajungeau vreodata sa treaca prin patul stapanului, mucezind pana la batranete dincolo de zidurile intangibile ale palatului imperial. Toate erau sub supravegherea stricta a mamei sultanului, care alegea ea insasi favoritele pentru fiul sau, dintre cele mai frumoase si mai distinse tinere din harem, si a eunucilor. Acestia erau barbati care devenisera impotenti prin mutilarea sau indepartarea totala a organelor genitale externe. De obicei, lor li se taiau, inca din copilarie, testiculele, dar initial, in antichitate, solutia adoptata era una mult mai radicala: copiilor de sex masculin destinati sa devina eunuci nu li se mai dadea voie sa bea apa trei zile, apoi li se retezau, cu un brici ascutit, toate organele sexuale, legate cu o sfoara. Pentru a nu se infecta, rana era arsa cu fierul rosu si deasupra se presara cenusa. Timp de alte cateva zile, li se umezeau doar buzele cu apa, apoi, cand rana de sub pantece prindea coaja, li se administrau mari cantitati de apa. In cele din urma, lichidul venit pe tractul urinar reusea sa „sparga” coaja, intr-un loc, si de atunci inainte, bietii oameni urinau doar pe acolo... Putinii care rezistau acestui tratament – mortalitatea era de aproape 90% – intrau in slujba suveranilor.
Ultimul eunuc al ultimului imparat
Desi sunt asociati haremurilor orientale, eunucii au cunoscut gloria mai intai in societatea romana si cea bizantina (termenul eunouchos este de origine greaca si inseamna „pazitorii camerei de culcare”). Intr-adevar, in Roma imperiala, eunucii aveau ca sarcina paza imparatului si a sotiei acestuia, precum si educatia tinerelor lor odrasle. Si in China, unde eunucii au o traditie milenara, ei erau insarcinati cu supravegherea femeilor din casa imperiala. Interesant e faptul ca multi eunuci proveneau din familii nobile, care vedeau in castrarea fiilor lor o cale de a-si sluji imparatul. Privati de placerile sexuale, eunucii agoniseau averi uriase si deseori deveneau mai puternici decat stapanii lor. In secolul XVII, bunaoara, eunucul Wei Zhongxian a condus efectiv China, inchizandu-l pe imparat in harem! Un alt eunuc, Zheng He, a devenit amiral, descoperind se pare America inaintea lui Columb. Sun Yaoting, ultimul eunuc chinez a murit in 1996, la venerabila etate de 94 de ani, dupa ce-l slujise cu credinta pe ultimul imparat, Pu Yi...
Organizare si diversificare
Revenind la harem, sa spunem ca, in afara sotiilor si concubinelor suveranului, ori a eunucilor, el mai gazduia si fiii naturali ai sultanilor, ce nu implinisera inca varsta maturitatii. De altfel, acesta era si scopul haremului: sa ofere cat mai multi potentiali urmasi la tron, intr-o perioada cand nivelul mortalitatii infantile era foarte crescut. Organizarea era exemplara si regulile respectate cu strictete. Imparatii chinezi dispuneau de o sotie principala – care purta titlul oficial de imparateasa, trei prime-concubine, noua sotii de rang secund, 27 concubine de rangul trei si 81 de ranguri mai mici, in total 121 de femei aflate permanent la dispozitia lor. Sultanii turci aveau, de obicei, 300 de femei, iar gradele erau in ordine inversa decat la chinezi: cele de rangul unul erau doar slujnice, cele de rangul doi se culcasera o singura data cu stapanul, cele de rangul trei treceau frecvent prin patul acestuia si in sfarsit, cele de rangul patru erau considerate „favorite”, ele daruindu-i sultanului copii. Desigur, dintre acestea cea mai apreciata era cea care ii oferea suveranului primul nascut de stirpe barbateasca. Daca micutul devenea candva, la randul sau, sultan, mama lui era numita sultana „valide”, primind puteri discretionare asupra intregului harem.
Odaliscele au inventat jocul de carti
Spre deosebire de femeile din haremurile turcesti, care puteau fi si sclave sau prizoniere de razboi, imparatii chinezi nu acceptau decat fete de rang inalt, provenite din randurile aristocratiei si beneficiind de o educatie fara cusur. Femeile sultanilor primeau aceasta educatie abia in harem, ele avand dascali eunuci care le invatau sa scrie, sa citeasca, sa cante la instrumente muzicale, si fiind initiate in arta placerilor de catre concubinele mai experimentate, in asa fel incat sa stie cum sa trezeasca simturile sultanului. Ca o anecdota, sa adaugam ca tot femeile din harem au fost cele care au inventat jocul de carti, probabil din plictiseala... Femeile care ii daruiau fii sultanului aveau un statut social foarte ridicat. Ele primeau propriile apartamente, erau inconjurate de armate intregi de servitoare si eunuci si adunau averi fabuloase. La turci, ca si la chinezi, sultanul isi alegea partenerele nu vazandu-le direct, ci admirand tablourile acestora, pictate de artistii de la curte. Abia dupa ce parcurgea o intreaga asemenea „expozitie”, sultanul era in masura sa decida daca o femeie merita sau nu sa fie aleasa...
    
Recorduri incredibile
Printre cele mai numeroase haremuri atestate ca atare un loc fruntas il ocupa cel al seicului arab Ghiyas-ud-Din Khilji, care a domnit in secolul XV. Pana la varsta de 50 de ani, cand a preluat tronul, la moartea tatalui sau, acesta se dedicase exclusiv pasiunilor sale: vanatoarea si strangerea cat mai multor femei in harem. Daca auzea despre existenta vreunei fete frumoase, Ghiyas nu se lasa pana nu o cucerea, ori cu bani, ori cu forta armelor, declansand adevarate razboaie din aceasta cauza. Regele Mongkut al Siamului (1804-1868) se putea lauda si el cu 9000 de sotii si concubine, care locuiau intr-un oras special construit pentru ele, Nang Harm (Orasul femeilor cu val). Inconjurata de ziduri puternice, asezarea nu gazduia decat femei si eunuci, orice barbat in putere care indraznea sa patrunda acolo fiind ucis pe loc. Nu-i de mirare ca, avand o asemenea „baza de reproductie”, suveranul siamez a lasat in urma 66 de copii... Un alt campion in domeniu a fost hanul mongol Kublai (1215-1294), ce dispunea de 7000 de concubine, care erau inlocuite la fiecare doi ani de alte fete, tinere si proaspete.
Haremul - inchisoarea femeilor favorite
Atunci când auzim cuvântul harem, imaginatia ne poarta imediat catre tarâmuri exotice,  catre palate fabuloase, desprinse parca din "o mie si una de nopti", catre frumoase diafane, cu trupurile invaluite in valuri stravezii si cu chipurile ascunse privirii muritorilor de rând, lasând sa se vada doar ochii migdalati... Adevarul este insa mai putin romantic decât aceasta imagine languroasa, intrucât de-a lungul vremii haremurile au reprezentat locuri unde s-au tesut cele mai mârsave intrigi si s-au comis cele mai groaznice crime. O istorie a acestor stabilimente fascinante si in egala masura terifiante ne-am propus sa va infatisam in rândurile ce urmeaza...
* Suveranul se culca in fiecare noapte cu o fecioara
Marele cuceritor mogul Akbar (1542-1605) a dobândit, de-a lungul domniei sale asupra Indiei, mii de sotii si concubine. Luminatul suveran nu era deloc pretentios in ceea ce priveste vârsta lor sau aspectul fizic, intrucât singurul lucru dupa care se ghida era importanta politica a acestor "achizitii". Asa se face ca in haremul sau convietuiau fetiscane abia iesite din copilarie, cu femei aproape batrâne, dar care se inrudeau cu stapânitorii regatelor invecinate, asigurându-i astfel abilului rege aliati puternici.
Mai mult decât atât, Akbar si-a format chiar o garda personala de "amazoane" din Rusia si Abisinia, care-l aparau cu indârjire de orice tentativa de asasinat - si acestea nu au lipsit. Desi se declara un musulman fanatic, Akbar nu avea nici un fel de retinere in a incalca regulile impuse de Coran, intretinând peste 300 de neveste "cu acte in regula" cum am spune noi. Un supus al lui Akbar, nobilul Ismail Quli Khan, intretinea, la rândul sau, un harem de 1200 de femei. El era atât de gelos, incât, neincrezator in eunuci, poruncea ca ferestrele palatului unde locuiau frumoasele sale concubine sa fie sigilate, peste zi. Grija exagerata pentru femeile lui i-au atras insa ura acestora, iar Quli Khan a pierit otravit.
Si regele Marocului, Mulai Ismail (1646-1727), manifesta o apetenta deosebita pentru sexul slab, adapostind in palatul sau aproape 4000 de tinere fete. Istoricul britanic Ockley scrie, citând surse apropiate suveranului african, ca acesta "se culca in fiecare noapte cu câte o fecioara". Haremul sau era probabil cel mai cosmopolit din câte se cunosc, caci aici se regaseau fete din Spania, Italia, Georgia, Arabia, Anglia, Franta, Rusia si din multe alte tari. Pentru a nu veni in contradictie cu preceptele musulmane, fetele erau convertite - la nevoie, prin tortura - la Islam.
* Pe "scaunul placerilor"    
Tot un conducator cu vadite deviatii de comportament si cu un apetit sexual insatiabil a fost si imparatul chinez Yang Ti, din dinastia Sui (569-618), posesor al unui harem de 3000 de femei. Printre metodele sale de a face amor se numara si asa-numitul "scaun al placerilor", inventie a mestesugarilor de la curtea sa. Indata ce o femeie se aseza pe scaunul respectiv, se trezea imobilizata de niste catuse metalice, ce ieseau din el, picioarele ii erau departate iar un mecanism ii impingea trupul in fata, expunându-l astfel poftelor imparatului. Când calatorea, acesta avea permanent la dispozitie zece fetiscane goale, plimbate in trasuri deschise, inaintea sa, gata oricând sa-l satisfaca.
Sahul persan Firuz, ce a domnit intre 1351 si 1388, si-a neglijat total atributiile de conducator, lasând guvernarea tarii in seama vizirilor sai si dedicându-se "colectionarii" de femei. Negustorii lui strabateau lumea in lung si-n lat, selectând cele mai frumoase femei si trimitându-le stapânului, care nu se uita la bani... Trecând la islamism, el a consultat invatatii musulmani si, când a aflat ca religia ii permite sa se insoare cu 300 de femei, a facut nunta cu toate 300 intr-o singura zi. In ciuda exceselor sale sexuale, sahul a trait pâna la 80 de ani, având o sanatate de fier si o vedere excelenta, dovada certa asadar ca lipsa activitatii sexuale duce la orbire...
*Misteriosul palat Topkapi
Revenind la sultanii turci, cei mai faimosi posesori de haremuri din lume, sa spunem ca initial, pâna la stabilirea capitalei Imperiului Otoman la Constantinopole-Istanbul, femeile nu aveau un palat special destinat, ci traiau in apartamentele sultanului ori il insoteau pe sultan in expeditiile sale razboinice, alaturi de o numeroasa suita. Abia dupa caderea Bizantului, Mehmed al II-lea va ridica palatul Topkapi, resedinta suveranilor turci pentru urmatoarele patru secole. In limba turca, Topkapi inseamna "poarta cu tunuri", trimitere la faptul ca palatul era puternic fortificat, fiind inaltat pe o colina, intre Bosfor, Cornul de Aur si tarmul Marii Marmara.
Nu trebuie sa ne imaginam insa ca Topkapi era un palat destinat exclusiv haremului. Initial, el adapostea intreaga curte otomana, aproape patru mii de sclavi, functionari si militari, dedicati trup si suflet slujirii sultanului. Daca in aripa palatului numita "selamlik", barbatii aveau acces, caci aici sultanul isi primea oaspetii si se sfatuia cu ministrii sai, in harem nimeni, in afara eunucilor albi sau de culoare, nu putea patrunde.  Cele mai apreciate odalisce proveneau din Caucaz si erau faimoasele sclave circaziene. Dar nici europencele nu erau de lepadat.
* Roxelana - o odalisca ajunge stapâna Imperiului Otoman
De altfel, mama lui Mehmed Fatih a fost o sclava provenita de pe coasta Adriaticii, Dobra, o fiica a doamnei Chiajna (apriga vaduva a lui Mircea Ciobanu) a fost daruita sultanului Murad al III-lea, iar Roxelana, sotia lui Soliman Magnificul, era rusoaica. Aceasta femeie apriga a condus practic destinele Imperiului Otoman in perioada lui de apogeu; dupa ce l-a convins pe Soliman sa-l numeasca pe Ibrahim-Pasa, favoritul ei, mare vizir, aceeasi Roxelana, vazând ca demnitarul nu-i mai asculta ordinele, a tesut intrigi, determinându-l pe sovaielnicul Soliman sa ordone executarea lui. Când noul vizir, Lufti-Pasa, l-a avertizat pe sultan ca niciodata in istoria Imperiului nu se mai pomenise ca femeile din harem sa dicteze decizii politice, s-a trezit si el inlaturat.
Roxelana a manevrat in asa fel incât fiul ei preferat, Mehmed, sa fie numit succesor al sultanului, in locul lui Mustafa, cel mai vârstnic fiu al lui Soliman, un tânar sârguincios si talentat, caruia toti ii prevesteau o domnie glorioasa. Intrigile Roxelanei l-au facut insa pe Soliman sa-si piarda capul si sa porunceasca decapitarea lui Mustafa... Dar curând, si Mehmed, beizadeaua aleasa, a murit si in locul sau va domni un alt fiu al rusoaicei, Selim, poreclit, din pricina viciului sau, "cel betiv". El si-a dedicat viata placerilor, intretinând un numeros harem si schimbându-si deciziile, ca si Soliman, in functie de influenta favoritelor sale. Unul dintre sultanii cei mai ahtiati dupa placeri carnale a fost Murad al III-lea (1546-1595), care a preferat sa-si petreaca viata izolat intre zidurile haremului, in vreme ce imperiul cladit de Baiazid, Mehmed Fatih si Soliman se risipea...
Placerea cea mai mare a acestui sultan era sa priveasca zbenguiala odaliscelor, pe când acestea se imbaiau, goale, inaintea lui. Se pare ca acest act de voyeurism avea un efect deosebit de excitant, de vreme ce sultanul a lasat in urma nu mai putin de 103 odrasle, care s-au macelarit apoi intre ele, slabind considerabil forta otomanilor. De altfel, timp de aproape sapte decenii, pâna in 1656, Imperiul va fi guvernat nu de sultani, ci de concubinele lor, aceasta perioada ramânând in istorie sub denumirea de "sultanatul femeilor".
Cum aratau insa frumoasele de ai caror nuri se bucurau sultanii? Erau frumoase, trebuie sa o spunem, dupa standardele musulmane, caci ambasadorii straini care aveau ocazia rarisima de a le vedea le considerau "munti de grasime", din simplul motiv ca pentru musulmani frumusetea era data si de numarul kilogramelor. Ca urmare, femeile din harem nu doar ca erau epilate, parfumate si date cu henna, un fel de praf de carbune, cu care li se pictau pleoapele si partile intime, dar si supuse unui regim barbar de ingrasare, fiind indopate cu carne grasa si dulciuri!

vineri, 28 iunie 2013

George Orwell(1903-1950)

Omagiu lui Orwell. Nu, lumii lui Big Brother!

autor: FrontPress 28.06.2013

orwellAvem „Prism“-ul american, avem „Tempora“ britanica, si cate mai cate programe guvernamentale de interceptari si supraveghere pe care le finanteaza cetateanul. Uneori, situatia e comparabila cu un strip-tease lent, in care consumatorul lipsit de inhibitii se arata lumii, se dezgoleste in public, bagand altora banii in jartiera de la ciorap. Cand ajungi sa-l adori pe cel care te supravegheaza, te controleaza si te manipuleaza, inseamna ca din EU-l tau n-a mai ramas nimic. Lumea e pe cale sa intre intr-un univers orwellian de nedescris, iar celor mai multi nici ca le pasa. La 25 iunie, George Orwell ar fi implinit 80 de ani. Daca ar sti cat de actuala e viziunea si critica sa, el s-ar rasuci in mormant.
In scena finala a romanului lui Orwell „1984“ (aparut in iunie 1949), Winston Smith, eroul cartii, sicanat, torturat psihic si golit de orice simtamant uman, mai face un singur gest: isi ridica ochii spre tabloul Marelui Frate (Big Brother) si se simte napadit de o imensa iubire pentru acesta. Sentimentul de adulatie il copleseste si ia locul celui care a fost candva el, Winston, un om ca toti oamenii de pe pamant. Scena e ingrozitoare: cand ajungi sa iti iubesti despotul, fiinta ta umana a capitulat.
Winston Smith e angajat la Ministerul Dreptatii, care se ocupa si cu propaganda. Pentru a spala creierele, ministerul cu pricina rescrie istoria, falsificand-o, si epureaza limbajul de cuvinte nedorite. Acestea sunt cuvinte ce exprima ganduri nedorite, care contravin intereselor statului totalitar si care dau forma dubiilor, nuantelor cognitive, spiritului critic si liber al omului cugetator. De astfel de om n-are nevoie Big Brother, caci nu-l poate controla si manipula dupa voie.
Satul de supravegherea video de acasa, de la serviciu si de peste tot, Winston Smith incalca regula supunerii si a transparentei absolute, incepand sa scrie un jurnal. El incalca regula procrearii la comanda si dupa necesitati, facand amor in secret si din placere. Dar si iubita sa ocazionala il tradeaza. Intrat in colimatorul autoritatilor, Winston Smith e interogat, torturat fizic si psihic, ca sa renunte la mica sa fronda. Orice rebel trebuie invins, iar daca nu, convins, e motto-ul politailor din statul totalitar. In finalul cartii lui Orwell, acest lucru le reuseste pe deplin.
Autorul s-a nascut la 25 iunie 1903, in Indiile britanice si a murit in ianuarie 1950, la nici o jumatate de an de la publicarea apocalipticei sale carti, „1984”. Cinci ani mai devreme, ii aparea romanul satiric „Ferma animalelor”, o parabola a socialismului tradat, de factura stalinista.
Ambele carti ale lui Orwell au fost vandute cu un enorm succes de piata in Europa si in SUA. Au fost facute ecranizari, iar unele din formularile autorului au intrat in limbajul comun: „Toate animalele sunt egale, insa unele sunt mai egale decat altele”. Romanele lui Orwell au fost insa si instrumentate in spiritul vremii, ca avertisment impotriva totalitarismului si ca arma in Razboiul Rece impotriva comunismului.
Azi, avem emisiuni TV care plaseaza oameni de rand, zile in sir, intr-un univers al supravegherii absolute, momindu-i cu vedetismul de o zi. Acesti cobai din „Big Brother” nu numai ca nu sunt deranjati de a sta tot timpul sub reflector, ci isi scot la vedere toate rufele murdare, se balacaresc in vorbe cu concurentii, dau din coate ca niste disperati sa ramana ultimii pe ring si primii in topul unei indoielnice notorietati.
Azi, avem retele de socializare, in care milioane de oameni se auto-descriu si fotografiaza, pana la chiloti. Ei nu mai sunt oameni, ci „profiluri”. Profiluri in care toate datele lor personale sunt stocate, analizate, evaluate si apoi oferite pe piata de marketing, pe bani grei.
Noul Big Brother nu mai trebuie sa-si introduca victima cu capul in sacul cu cusca in care misuna sobolani, speculandu-i frica cea mai din adanc, cum s-a petrecut in cazul lui Wilson. Marele Frate modern mizeaza pe exhibitionismul, nevoia de recunoastere publica si spiritul de imitatie al omului. „Daca nu esti pe Facebook, nu existi”, spunea cu aplomb o domnisoara ce-si numara cu sutele prietenii virtuali. Doar virtuali.
Oare ce ar zice George Orwell daca ar mai trai? S-ar simti mandru ca viziunea sa se adevereste nu doar in comunism, ci si in capitalism, in democratiile cele mai selecte? S-ar bucura ca vorbele lui, „Big Brother is watching you” (Marele Frate te supravegheaza – cu conotatia iti are de grija) au ajuns slogane? Sau ar plange de mila unei omeniri in deruta, cazute prada acelorasi proprii greseli si altor despoti cu fata umana?
Nu stim cum ar reactiona Orwell. Stim insa ca perspectiva unui stat de supraveghere totalitar i-a revoltat pe foarte multi politicieni germani. Foarte vocali, social-democratii cer guvernului federal clarificari imediate in cazul programului de interceptari telefonice „Tempora”.
„Reprosurile sunt de asa natura, incat parca statul politienesc al lui Orwell a devenit in Marea Britanie realitate. Aceasta e insuportabil”, a declarat seful parlamentar al fractiunii SPD din Bundestag, Thomas Oppermann, pentru Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung. Nu e permis accesul nelimitat al serviciilor secrete la datele private ale cetatenilor, iar „guvernul trebuie sa clarifice aceste acuzatii si sa actioneze impotriva supravegherii totale a cetatenilor germani” a mai adaugat Oppermann, citat de N24.de.
Purtatorul de cuvant al Guvernului german, Georg Streiter, a replicat ca „Guvernul ia foarte in serios relatarea din presa“, ca va analiza situatia si, la momentul potrivit, va lua atitudine. Este vorba despre aparitia in presa britanica a unui articol incendiar pe baza marturiilor unui fost consultant al serviciilor de informatii ale SUA. Edward Snowden a declarat pentru „Guardian“ ca programul de interceptari „Tempora“ e „mai rau“ decat programul Prism din SUA.
Astfel, Centrala de Comunicatii a Guvernului britanic din Londra (Government Communications Headquarters – GCHQ) ar fi spionat sistematic utilizatorii de telefon si internet din toata lumea, schimband informatii cu colegii lor americani. Documentele oferite de Snowden ar dovedi ca serviciile secrete ale GCHQ ar fi dobandit acces la peste 200 de cabluri prin care se scurge un flux comunicational global. „Astfel, zilnic au fost supravegheate peste 600 de milioane de legaturi telefonice“ mai scrie N24.de.
Fostul consultant al Agentiei Nationale de Securitate americane, Edward Snowden, e inculpat de justitia din SUA. El a parasit Hong Kong unde se refugiase, la bordul unui zbor Aeroflot cu destinatia Moscova, scrie Hotnews.ro, din surse AFP si South China Morning Post. “Astazi, Snowden a parasit Hong Kong in mod voluntar pentru o terta tara intr-o maniera legala si normala”, a confirmat un purtator de cuvant al guvernului intr-un comunicat, adaugand faptul ca autoritatile din Hong Kong nu au obtinut “informatii pertinente” care sa justifice arestarea tanarului american, asa cum solicitase SUA. Va fi Snowden un nou Assange? De Dani Rockhoff – HotNews
w

Clatite

Clatite americane

28, 20134 Comentariide 
Ingrediente:
- 450 ml lapte;
- 3 lingurite unt;
- 450 gr faina;
- 3 oua;
- 2 plicuri praf de copt;
- 6 linguri cu varf de zahar tos;
- 1 praf de sare;
- dulceata, ciocolata sau frisca pentru servire.
Se pune intr-un castron mare laptele, zaharul tos, ouale, sarea si untul si se mixeaza pana la omogenizare. In alt castron se amesteca faina cu praful de copt, care se adauga peste compozitia din castronul mare (se mixeaza din nou pana la omogenizare). Se ia o tigaie de teflon si se pune la incins, fara ulei (clatita nu ar trebui sa se lipeasca de teflon). Se ia cate un polonic, se pune in centrul tigaii si se lasa compozitia sa se imprastie singura (fara sa miscam noi tigaia ca la clatitele subtiri), apoi se prajesc pe ambele parti. Focul trebuie sa fie intotdeauna mic, deoarece se pot arde foarte repede. Se servesc calde, cu orice topping sau gem doresti. Pofta buna!

Planul B

“Planul B” al lui Putin in conflictul din Siria

autor: FrontPress 28.06.2013

putinAviaţia militară rusă nu are baze aeriene în Siria, în nici o ţară vecină cu aceasta şi dislocarea acum a avioanelor militare ruseşti pe bazele siriene ar crea vii dispute cu SUA şi partenerii occidentali. În plus, teritoriul Siriei e mic şi avioanele ruseşti dispuse pe bazele aeriene siriene sunt vulnerabile la atacurile aeriene.
su-30-mkDe aceea, Rusia aproape a obţinut acordul Ciprului pentru dislocarea unei forţe aeriene militare ruse la baza aeriană Papandreu de la Paphos şi a unor facilităţi navale în portul Limassol. Dacă Ciprul acceptă găzduirea celor peste 100 de avioane multirol, Rusia îşi va asigura supremaţia aeriană în estul Mării Mediterane, controlând întreg spaţiul aerian din jurul Siriei şi impunând ea o blocadă navală şi aeriană din vestul, sud-vestul, sudul şi nordul Siriei. Distanţa de zbor de la aerodromul Paphos până în Siria este de 240-280 km. O formaţie de avioane Mig-31 sau SU-30 decolate din serviciul de luptă de la Paphos ajunge în spaţiul aerian sirian în 15 minute. De la aerodromul Paphos ruşii pot institui 2 zone de serviciu în aer în sud-estul Siriei în care să menţină permanent câte 2-4 avioane.
sÎn plus, este de aşteptat ca bazele din Cipru să fie apărate de sisteme S-400 a căror zonă de foc ajung în nord în adâncimea teritoriului Turciei continentale (inclusiv baza aeriană Konya), iar, în est, acoperă jumătatea de est a teritoriul Siriei şi Libanului. Mutarea temporară a bazei de operare a celor 16 nave militare rusești de la Tartus la Limassol are rolul de a le mări raza de acţiune, misiunea lor rămânând aceeaşi, de interzicere a atacării Siriei de pe mare.
Această nouă mutare pe tabla de şah făcută de Putin, cunoscută drept Planul B, este o reacţie preventivă la dislocarea în Iordania a două escadrile de avioane F-16 americane, o baterie de rachete Patriot şi peste 1.000 de militari din trupele de uscat şi infanteria marină. Ca o avanpremieră a impunerii unei zone de interdicţie aeriene Siriei cu 200-300 de aeronave, la care ar putea fi angrenată pe lângă armata iordaniană şi cele ale Egiptului (cu 4 escadrile F-16), Qatarului (cu 1 escadrilă Mirage 2000), Emiratelor Arabe Unite (cu 3 escadrile F-16), Arabiei Saudite (cu 4 escadrile F-15S/C, 1 escadrilă Eurofighter Typhoon şi 1 escadrilă elicoptere de atac AH-64D Apache) şi Bahrein (cu 2 escadrile F-16 şi 2 escadrile de elicoptere de atac Bell AH-1 Cobra). Articol de Valentin Vasilescu pentru Vocea Rusiei

joi, 27 iunie 2013

Acces interzis

pusul democratiei? Marea Britanie a interzis accesul in tara pentru doi bloggeri anti-islamisti din SUA

autor: FrontPress 28.06.2013

0Doi cunoscuţi bloggeri americani, care ar fi trebuit să ţină sâmbătă scurte cuvântări la o demonstraţie împotriva imigraţiei musulmane din Londra, au fost informaţi oficial că li s-a interzis accesul în Regatul Unite.
Pamela Geller şi Robert Spencer (foto), coordonatorii grupului de iniţiativă Stop islamizării Americii şi redactorii blogului Jihad Watch, nu mai au voie să intre în Marea Britanie, deoarece prezenţa lor, în opinia autorităţilor, “nu este în interesul binelui public”.
Cei doi erau programaţi să rostească discursuri la o demonstraţie organizată de “Liga de apărare engleză” (EDL) în memoria soldatului Lee Rigby, ucis luna trecută în plină zi de doi imigranţi musulmani din Africa.
Liderul EDL, Tommy Robinson, a declarat că decizia autorităţilor “este o ruşine pentru aşa-zisul ţinut al democraţiei şi libertăţii de exprimare”.
“Liga de apărare engleză” (EDL) a luat fiinţă în Luton, în anul 2009, ca reacţie împotriva unor musulmani radicali care au afişat pancarde cu mesaje de genul “Duceţi-vă dracului soldaţilor anglicani!” la întoarcerea acasă a unui batalion britanic din Irak. Sursa: FrontPress.ro 
12