Singura Felina

duminică, 29 iunie 2014

Cenzurat



Mihai Eminescu si Ion Creanga, interzisi minorilor




Click pentru a mari

"În 1877, Ion Creangă citea "Povestea p..." în faţa unor oameni instruiţi, politicieni şi literaţi, şi atunci starea a fost una de voie bună, banchet, bucurie. De ce azi nu am putea citi în public poeme care conţin expresii licenţioase scrise de Eminescu?", s-a întrebat retoric Nicolae Ţone, directorul Editurii Vinea. Zis şi făcut!
Într-unul din localurile subterane din buricul Bucureştiului, Ţone a încercat să demonstreze, săptămâna trecută, că poetul avea dreptate: urechile românilor nu s-au plecat ruşinate la auzul versurilor mustind de dorinţă carnală şi de cuvinte obscene, necenzurate însă de data aceasta.
Fără perdea
Timp de mai bine de o oră, versuri şi cugetări aşternute pe hârtie de Eminescu între 1871 şi 1882, catalogate drept obscene ori licenţioase şi ascunse sau cel puţin cenzurate până acum, s-au împrăştiat fără perdea printre cei peste 100 de ascultători. 
l "Ah cum nu-i aicea nime
Să mă scap de mâncărime
Să storc boţul între craci
Să-i sug măduva din saci"
l "Punctul de gravitaţie al iubirii e în inimă. Când p... se scoală, punctul de gravitaţie se mută în alt loc".
l "F... o muiere, comunici direcţia ta de mişcare în infinit. Nemurirea ta consistă în viaţa şi figurile de procreaţiune a copiilor tăi".
l "P... 'naintează cum se mişcă două puncte în sens invers. Înaintând în sus, retragere în jos. Şira spinării - mişcare în sus a punctului de gravitaţie. Picioarele corespund cu rădăcinile copacilor. P... - cu ciotul de unire. Nada curului - punctul unde se uneşte rădăcina cu trunchiul".

"Faptul că Eminescu a scris astfel de versuri nu i-a scandalizat pe cei prezenţi, nu ne-au înjurat, nu au aruncat cu scaune. A ieşit ca un banchet al poeziei, după modelul Junimii", a constatat, la finalul întrunirii, Nicolae Ţone.
Click pentru a mari
"Eminescu interzis minorilor". Incitant, nu? Asta şi-au zis şi tinerii care s-au înghesuit joia trecută, pe înserate, într-unul din localurile subterane din buricul Bucureştiului - Club A. Peste 100 de oameni s-au strâns pentru a asculta poezii mai puţin cunoscute din opera lui Mihai Eminescu
Cenzurat
Că Eminescu şi-a înmuiat peniţa în cerneală pentru a crea versuri şi proză licenţioase ştiu mulţi. Până acum, însă, textele cu caracter obscen ale "Luceafărului" nu au văzut lumina tiparului în adevărata lor "splendoare". Multe dintre ele sunt găzduite de volumul de opere ale marelui poet, "Opere XV" - Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993 - însă cu prescurtările de rigoare, în timp ce altele au fost lăsate în afara volumului de teama de a nu "răni" prea tare ochiul cititorului.
Un volum obscen?
Cu toate acestea, Eminescu a scris şi aşa ceva. E bine sau nu ca aceste opere să ajungă în biblioteca românilor? Întrebarea aceasta îi macină de ani de zile pe oamenii de cultură, dar până acum nici o editură nu s-a încumetat să adune aceste texte într-un volum. O iniţiativă de acest gen aparţine directorul editurii Vinea. "Ideea unui volum este doar la stadiul de intenţie la acest moment. Cert e, oricum, că Eminescu rămâne la fel de mare şi dacă sunt făcute publice sau nu aceste poezii", consideră Nicolae Ţone.
Copii ale manuscriselor eminesciene de unde au fost selectate aceste versuri se află în colecţia Editurii Vinea. Ţone spune că a intrat în posesia lor în anul 2000, printr-o donaţie: Ion C. Rogojanu, cel care a donat şi Bibliotecii Judeţene din Botoşani un valoros fond de carte Eminescu, în mare parte format din ediţii critice, a oferit editurii sale aceste copii. Editorii au studiat atent textele, chiar le-au grupat într-o ediţie, dar nu le-au scos încă pe piaţă.
Click pentru a mari
Mihai Eminescu
Descoperire întâmplătoare
Nicolae Ţone nu a făcut însă cunoştinţă cu textele licenţioase marca Eminescu, pentru prima dată, în 2000. "Înainte de '89, am avut norocul să fiu printre puţinii români care au avut acces la toate manuscrisele şi caietele lui Eminescu, la Biblioteca Academiei. Pe vremea aceea, documentam un articol jurnalistic şi am dat întâmplător peste poeziile pe care le-am prezentat şi acum", povesteşte el.
Cu toate acestea, pentru el, poetul Eminescu rămâne un autor cu adevărat exponenţial. Şi, chiar dacă a "degustat" şi aceste poeme licenţioase, rămâne în continuare îndrăgostit tot de "Oda în metru antic". Fiindcă, nu-i aşa?, fustangiul nepereche nu-l va egala nicicând pe poetul nepereche...
Click pentru a mari

Literatură deocheată
Printre scriitorii români care s-au remarcat de-a lungul timpului prin opere considerate "obscene" de opinia publică se numără şi Geo Bogza, Ion Creangă (foto), Anton Pann sau Tudor Arghezi.
l Scriitorul Geo Bogza a fost arestat de două ori, cu acuzaţia de atentat la bunele moravuri, pentru volumul "Poemul invectivă".
"Joc singur noaptea - Şi cânt / Şi, ca pe un complice de crime îmi privesc sexul, sălbatic în erecţie; / El va trece prin pulpele tale suave şi va lăsa urme de nedescris" (Versuri din poemul "Prefaţă la un roman de dragoste")
l Ion Creangă  - "Povestea p..."
"Când a auzit baba de p..., i-a zvâcnit inima... căci îi curgea ochii după dânsele, când le vedea aşa de zdravene şi de bârzoete..."
"Strâmtă-n p..., tare-n şele, / Crâşcă p... din măsele/ Că-i cam iute la oţele!"
"Povestea p..." - varianta Eminescu
"Povestea p..." scrisă de Creangă a devenit celebră printre români după 1989. Puţini ştiu, însă, că şi Eminescu, inspirat poate de prietenul său, a compus o povestioară asemănătoare, în versuri. De câteva luni, o variantă necenzurată a acestei poveşti circulă şi pe Internet.
"Nu te las fetiţo, te mai f... un pic
C-a s-o simţi intrată până la buric
Acum saltă curu' şi te încovoaie -
Ca să intre p..., până şi cu coaie.
Stai fetiţa taicăi, dar rabdă o clipă,
Nu mişca din cur, simt că mă furnică.
Prea te-ndeşi în p..., dă din cur uşor
Ţine p...-n p..., nu mişca că mor
Simt că mă furnică; of, m-am slobozit!"
Dejecţii intelectuale?
Printre cei prezenţi la lectura publică a textelor licenţioase din opera lui Eminescu s-au aflat şi contestatari ai unor expuneri de acest gen. Este cazul profesorului de limba română, poetul Adrian Gavrilă: "Nu spun că astfel de acţiuni sunt neavenite, dar dejecţiile intelectuale e bine să le evităm pentru a putea să rămânem măcar ipotetic frumoşi".
http://old.bihoreanul.ro/

miercuri, 25 iunie 2014

Perversitate


Nu mi-am inchipuit ca cel care este cel mai mare idiot al tarii, va veni la televizor sa ne atraga atentia  cine este Matrafoxatul. Nu el a facut coabitarea ? Nu el a acceptat  tradarea celor 7,4 mil. de  romani care au votat debarcarea Matrafoxatului? Acum se face ca el stia dar, noi nu stiam si ne vorbeste ca si cum, situatia ar fi invers.  Nu el prin acceptarea coabitarii de la  Cotroceni, a distrus toate sperantele romanilor? Nu el ne spune de  2 ani ca  vom scapa de  EL? Cand acum, cand a  devalizat tara  si a discreditat Romania intr-un fel in care nu se va  mai repara decat in zeci de ani?
Care sa fie explicatia ? Explicatia este ca, este mai IDIOT decat credeam noi. Acesta sa ajunga Presedintele Romaniei ? Altul mai dobitoc nu avem ?
Vrem sa reeditam  episodul cu Matrafoxatul, dar  mai de catifea,mintindu-ne frumos, sa ne spuna una si sa faca alta ??
Ce incredere sa avem in acest Idiot cu diploma care  a facut pactul de coabitare, mintindu-ne ca  este pentru binele si linistea noastra?
Sau a acceptat  ca numarul celor cu drept de vot sa FIE PESTE 18.MIL DE ROMANI CAND, NOI CU TOTUL SUNTEM 19 MIL. SI PE   INFERNALUL CARE A SCUIPAT PE CELE 7,5 MIL. DE ROMANI ALEGATORI, IL REACTIVEAZA CA MINISTRU AL  TRANSPORTURILOR. MAI BUN ERA IMBERBUL  DINAINTE. Numarul  de 18 mil. de votanti este valabil si acum. Asta pentru a  fi acceptat nr.de 588 de parlamentari si numarul  exagerat al europarlamentarilor platiti degeaba nefacand nimic, neocupand nici macar locurile in Parlamentul european  fiind niste chiulai fara scrupule.
Acum aud la un post de stiri ca acest domn, viitor ministru la transporturi, este semiipotent fara nici un fel de dorinte sexuale. Si asta spus de o demoazela  profesionista. Cand nu vom mai pune in functii barbati fara nerv, niste  baligi care  prin comportamentul lor ulterior dovedesc ca, sunt numai niste mamaligi fara nici un fel de vointa, ci doar executanti.
 SAU CEL CARE A PUS IN FUNCTIE LA LOC PE BASCHETBALISTA CARE A  INSTRUMENTAT CA LA PAPUSILE MUPETTS,  MAFIOTIZAREA  CONDUCERII TARII.
Vorbele ei sunt guturale, scoase din saculetii obrajilor de harciog. Parca auzeam de o legatura cu un sofer dar, vad ca face pe reaua in domeniul acesta. Are toate drepturile din lume in privinta asta.
 IN TOT ACEST TIMP NOI, NE  DEZICEM DE INAINTASII NOSTRII SI NICI NU LE POMENIM NIMELE. DACA ERAU SI EI CA NOI ????

vineri, 20 iunie 2014

Cacialma portuara

Cu exceptia a 2 ziaristi, restul natafleti,  nimeni nu a pus punctul pe "I" in aceasta confruntare intre clanul tiganesc si clanul prezidential. Din acei 600.000 euro dati de tigani  prezidentiabililor, 250.000 euro au mers la fratele dobitoc, iar restul de 350.000 euro au fost impartiti de catre intermediar in felul urmator 300.000 euro  Matrafoxatului si 50.000 dati cu buna stiinta intermediarului, pentru serviciul acesta.
Acum a fost  obligat sa spuna ca toti banii  i-a oprit el pentru o afacere cu o firma si ca Matrafoxatului nu i-a dat nimic. Si ce este mai grav, nici nu a fost solicitat sa faca un gest  de suflet mare, prin iertare fata de un tigan puscarias. Deci ei voiau sa apeleze la gratiere  nu sa  mai apeleze si sa mai stie si altii.
Dar sa vedem daca pana la urma se scoate aceasta mizerie la iveala, din care matrafoxatul se sustrage.
Acest comportament de mafiot al matrafoxatului s-a dovedit de la inceputul mandatului lui cand, a pus la cale cacialmaua cu  ziaristii rapiti in Irak, pentru a  beneficia ei de milioanele de euro din rascumparare si apoi adevarul pentru a fi secretizate pentru 50 de ani. Si asa a continuat ca, asa meritam ca bubuim de prosti ce suntem si acceptam ca un astfel de mafiot matrafoxat de cea mai joasa speta, venit direct din porturile lumii, sa faca ce vrea cu noi si sa ne prosteasca in fata.
Acesta suma de acum, de 600.000 euro este doar un mizilic care sa le ajunga la o masea, ei au furat totul din aceasta tara,  sute de miliarde de euro si ne-au facut un  renume prost. Nu meritam asa reprezentanti de care s-ar rusina si  cei din canale.
Functia pentru ei si clanul lor nu a fost decat pentru a mulge tara, in folosul lor si a-si salta pe toti prostii in functii, chiar europarlamentare.
Puscaria pentru ei. 

Sa gandim



Sa stam stramb si sa gandim drept


Sunt indignata de atitudinea pudibonderistilor care acum cand in sfarsit si  papionatii Europei s-au trezit si au vazut ce inseamna  imigratia tiganilor din Romania, fac pe omenosii.
Omenosi trebuia sa se faca fata de noi romanii care,  suferim fara sa avem crezare din partea organelor de toate felurile ale statului, platite de noi.
Romania nu a fost pregatita pentru aceasta schimbare a sortii,  dar tiganii au fost pentru aceasta defazare a vietii sociale. Romanii aruncati la gunoi,  batuti cu piciorul, in schimb tiganii ridicati in slava, sa nu zici nimic de ei ca sunt tigani, ei sunt romi in cel mai fericit caz ca, te ia mama dracului.
Aceasta  se datoreste si faptului ca occidentalii in marea lor marinimie nestiind ce cohorte de infractori vin  din spate,  exersati in Romania pe spinarea romanilor, nu au apreciat gravitatea situatiei pe termen lung.
Ce credeasu ei ca ne vor da lectii noua, care suferim de la dezrobirea tiganilor adevarati lupi, care au pornit sa fure si sa parjoleasca totul in calea lor dar, nici gand de munca.
 Politia este  depasita cand  vrea sa faca ceva,  dar in general nu se baga.
Numai pentru  mai marii tiganilor alerga neobositi pe banii nostrii sa  apuce sa aduca acasa cate o piranda  fugita, dar asta repede, repede ca, am vazut ca  e zor mare ca daca nu mai este  arzoaica fata mare!!!?!! Si daca nu mai este fata mare, este fata mica si gata.
Tiganii fac ce stiu ei mai bine din Romania si in Europa.
Adica fura, mint, ucid, baga spaima in  oamenii cinstiti.
 Va aduceti aminte  in primavara trecuta cand am fost internata in spital. Acolo v-am povestit, a venit o batrana de 95 de ani care avea o rana la mama  si dupa ce a fost cusuta nu a vrut sa mai stea in  noaptea aia pentru ca, avea vecini tigani care intrasera peste ea si ii furase economiile de 12 mil.lei si intra mereu si-si luau ce voiau, chiar cu ea acasa. Nu facea nici un gest de opozitie  de groaza. Tiganii au fost marinimosi si pentru asta ii multumea lui Dumnezei ca nu au violat-o, omorat-o. Nu a vrut sa stea pentru ca spunea ca  daca lipsea o noapte, nu mai gasea nici caramida pe caramida  la casa.
Si era  foarte neputincioasa pentru ca, pentru prima data in viata mea am vazut cum umbla cu 4  bastoane. Asta este viata noastra langa tigani.
 Acesti  papionati din tara si din Europa  vorbesc din virful limbii deontologic dar, nu dau piept cu uraganul. Isi muta cururile grase de colo colo dar, nu stiu ce inseamna sa ti se  sechestreze  viata, sa nu poti sa pleci cand vrei, sa nu te poti intoarce cand vrei. Familia si  prietenii nu te mai cauta de frica. Spitalele  se baricadeaza noaptea si la venirea tiganilor inarmati cheama mascatii. Viata  romanilor este grea, sa nu-i calci pe bombeu pe tigani, cu vorba, nici cu o privire ca draci maninci. Ei sunt demni si iuti la manie, romanii nu. Imi pare bine ca s-a ajuns in situatia ca si tarile Europene sa ia in sfarsit atitudine. Tiganii impun si celor care ar trebui sa ia atitudine vointa lor, de tigani imputiti fara frica,  fara scrupule, fara educatie comportamentul lor ca niste barbari ce sunt.
Romanii si cadre militare se gudura pe langa tigani precum cainii fara stapan, care  fac la fel si dupa ce sunt loviti.
A venit vremea sa spunem raspicat ca, noi romanii suferim  din cauza conducatorilor tiganizati, corupti,  in cardasie cu clanurile tiganesti, dand exemplu prost si aripi ciorilor fara a ni se lua apararea de catre Politie care tine cu ei.
Exemplu viu este chiar megascandalul  familiei prezidentiale, in cardarie cu clanurile tiganesti. Vom vedea cum se va sfarsi, dar apreciez pentru prima data clanul tiganesc care,  a avut curajul sa dea in gat clanulul familiei matrafoxatului.
Suferim  cu urmari sumbre si din cauza acestui cancer care a cuprins si occidentul si suntem pe punctul de a pierde razboiul neinceput, mort in fasa, cu concursul autoritatilor, cu tiganii.
Daca nici acum nu ne trezim, inseamna ca ne-am nascut degeaba.
Domnul Niegel Farage  nu stie adevarul adevarat caci, din povestite nu este la fel cu din traite.
Poate cu acest semnal de alarma  va incepe si pentru noi dezrobirea de  ticalosii  corupti si de  stapanirea clanurilor tiganesti care si ele sunt  de mai multe marimi, periculosi sunt toate  si cele de mana a 7-a, inclusiv clanul prezidential.
Nu luati in ras caci, aceste fiinte turbate ne distrug vietile, sanatatea si conduita in viata si chiar viitorul.
Sa spunem clar si raspicat NU  drumului pe care am pornit  si noi romanii nepregatiti, care prin bonomia noastra am deschis usa  hoardelor de tigani infractori, gata de orice pentru asi aplica inrobirea celor naivi. 
Cu toata raspunderea spun ca aici in Romania noi  in afara de firea noastra blajina pana la distrugere, nici organele tarii de frica occidentalilor, nu putem sa ne facem dreptate,. Francezii, englezii, norvegienii  sunt demni si vor sa  de-a o lectie, pentru a nu se perpetua aceasta situatie si in viitor devenind pentru urmasii lor spaima de moarte.

Bucuresti



“Artă“ pe străzile Bucureștiului


O notă caracteristică a străzilor bucureștene din prima jumătate a secolului XX o reprezentau comercianții ambulanți. Pe oriunde te învârteai, din centrul luxos și pănă în îndepărtatele mahalale ale orașului, întâlneai “oltenii” îmbrăcați cu cămăși lungi și albe, cu cobilițele lor purtate pe umeri care te îmbiau să cumperi zarzavaturi, fructe, pește, flori, iaurt sau…găini, “moții” cu tot felul de obiecte și farfurii din tinichea, “bulgarii” și “turcii” cu tichie sau cu fes alb sau roșu “cu ciucure” care îți ofereau bragă, înghețată, alviță  sau alte zaharicale. Mai erau “evreii” cu joben negru și pantofi de lac , cumpărători  de haine vechi, țărăncile venite din vecinatatea Bucureștiului să văndă lapte covăsit, “țiganii” cu îmbrăcămintea viu colorată cu “porumbelul fierbinte” sau “floricelele de porumb”. Dar ce nu găseai pe străzile Bucureștiului…

Iată cum descrie George Potra în cartea sa “Din Bucureștii de altă dată" negoțul stradal bucureștean:  “În Bucureștii de altă dată, în intregul secolul al  XIX-lea și până dupa primul război mondial, cu aproximativ încă un deceniu, orașul-capitală printre multe trepte urcate pe plan urbanistic și edilitar, avea și o amprentă de orientalism, de arhaic și de pitoresc în același timp, prin cei care practicau comerțul ambulant. Negustorașii își strigau marfa cu glas tare, cu înflorituri și diminutive, din zorii zilei pănă seara tărziu, bineînțeles ținănd cont de specificul mărfii pe care o vindeau. Nu exista practic nici o ramură alimentară care să nu-și aibă locul ei în acest negoț. De la fructele și legumele cele mai variate, preparate de simigerie și bombonerie, ciorbă de burtă, iaurt, lapte bătut sau covăsit, “cășuleanul”, urda, brânza de vaci, până la găini, pește, mielul gras etc., etc., toți se luau la întrecere, pe ulițele mahalalelor și de multe ori chiar pănă pe străzile centrale ale Capitalei.”

Printre acești pitorești neguțători ambulanți se amestecau și “comercianții de artă”: pictorii anonimi, fotografii, vânzătorii de statuete și “antichități”, muzicanții… Chipurile și povestea câtorva dintre ei, a fost surprins în articolul “Arta ambulantă” , scris de reporterul “Ilustrațiunii române” (25 noiembrie 1931) - D. Luca :

Pictorul


Ați văzut desigur și d-voastră pe gardul fostei berării “Carpați" un număr remarcabil de pânze, care-ți săreau în ochi prin culorile lor stridente și stângace, par'că adunate din glumă de o pensulă copilăroasă. Iau în mână o pictură, o apuc pe rând de toate muchiile, ca să stabilesc ce vrea să reprezinte.
Mă înduioșează privirea artistului și cu toate că sunt departe de a mărturisi adevărul, îi spun :
-          Nu e rău, reprezintă... (?)
-          Țiganii în cort, la lumina lunii; vedeți, de aceea am pus atât albastru.
-          Unde ai învățat să pictezi?
Ochii pictorului se luminează. 0 rază de bucurie pentru eventualul câștig, sau pentru interesul pe care-l aduc artei lui ?
-          Am învățat de cănd eram mic, la un pictor de firme. Mama îmi trăgea câte o sfântă de bătaie, când mă prindea cotrobăind printre culorile și pensulele vecinului. Ei, săraca, ce știa ea ? Vroia să mă facă funcționar …
Artistul are un zămbet plin de satisfacție pentru triumful vocațiunii lui asupra visurilor prozaice ale mamei. Și se felicită, desigur, de câte ori se găsește un cumpărător, pentru aceste parodii ale picturii, de a fi ales calea artei, pentru a-și câstigă păinea zilnică.”

Vânzătorul de statuete


Vânzătorul de statuete
Într’un alt colț al Bucureștiului, mă ciocnesc de o altă manifestare artistică menită să pervertească bunalul gust al populației. În fața Palatului de Justiție stă de strajă un italian, lângă niște statuete de gips, înșirate pe parapetul podului, ca niște pescăruși în odihnă. Mă opresc și le privesc, cum se străduiesc, să reprezinte, care mai de care
scene mai duioase și mai gingașe. Unele sunt copii după opere celebre. Altele imitații mediocre ale unor clasice subiecte banalizate.
-       Doriți o sculptură italiană artistică?- mă întreabă negustorul de artă.
Văzând că nu-i răspund, insistă :
-      Vi-l dau ieftin, am nevoie de parale.
-      Dar de ce ai așa nevoie mare de parale ?
-      Vreau să-mi adun bani și să plec în Italia. Cu sculptura se câștigă foarte greu!
-      Dacă câștigi puțin, de ce nu te apuci de o altă meserie?
-      Nu-mi place. Și tatăl meu, tot sculptor a fost, venit din Italia...
Și italianul îmi înșiră o lungă poveste, în care apar un maestru al daltei, napolitan, o italiancă cu ochi negri arzători, o sclipire de pumnal și teama de “vendetta" Sudului pătimaș, care l-au adus pe tatăl lui, pe atunci încă ucenic în artă, pe meleagurile noastre. Tatăl sculpta prost și turna în gips. Băiatul n'a învățat decât meșteșugul gipsului, dar pune mândrie și dragoste în arta pe care o numește cu multă mândrie : sculptură "italiană".”

Fotograful


Fotograf
Zâmbiți, vă rog...
Nu pot trece prin Cișmigiu fără să nu ma opresc să mă delectez la galeria portretelor expuse desigur și ca reclamă elocventă, dar mai ales în credința că fiecare din ele este câte o capo d'operă. Cum toți pereții aparatului sunt acoperiți de fotografii,
Meșterul fotograf a recurs la un sistem de etaje pentru a-și îmbogăți colecția. Și când vă gândiți că fiecare din aceste portrete închide în el nu numai meștesug și veleități
artistice, dar și patina poeziei și câte un crâmpei de viață sentimentală!
Când fotograful se adresează cu putere hipnotică:  “Zâmbiți, vă rog…", între el și jupâneasa, care se “împozează" se stabilește un curent atractiv. Fiecare din modelele fotografului înseamnă o mică pasiune artistico-sentimentală. Omagiul pe care-l
aduce el acestor modele e un loc foarte invidiat de mulțime în galeria celor expuși.”

Muzicantul


Muzicanti stradali
Eu n'am nici mamă, nici tată...
Ieșind din Cișmigiu, întâlnesc un biet moșneag, care împinge înaintea lui, cu anevoință,  o mică orgă pe patru roți. 0 melodie veche, veche, își dă osteneala să-și mai facă drum printre tuburile răsuflate ale instrumentului. Mă opresc să privesc papagalul alb, al treilea tovarăș al moșneagului. Acest bătrân a adunat într'o curioasă tovărpșie o pasăre năzdrăvană, un instrument de artă și misterul prezicerii viitorului.
-      Să vă scoată o planetă? -  mă întreabă moșul foarte timid? - și insist asupra puterii magice a papagalului lui.
-      Vă spune tot adevărul, cum o să vă fie norocul, câți copii o să aveți și câți bani o să căștigați.
-      Iau o planetă, moșule, dar spune-mi ce cântec e ăsta pe care-l tot duci cu dumneata? Nu te-ai plictisit tot auzindu-l?
-      Știi dumneata ce artistă frumoasă îl cânta la teatru, pe când eram eu tânăr? Așa spunea:
Eu n'am nici mamă, nici tată
Din piatră sunt eu născută ?
Nu am pe nimeni în lume
Pe Domnul doar și sfântul Lui nume.
Și mi-a cântat cu glasul lui ruginit melodia orgii, care pentru el e veșnic nouă și  frumoasă, și care închide desigur în sunetele și în vorbele ei amintiri prețioase ale moșneagului.
S'a îndepărtat de mine... Printre sunetele claxoanelor și ale clopotelor tramvaielor electrice mai zăbovește câte o notă duioasă sau țipătoare a orgei, stingându-se în depărtare.”
deieri-deazi.blogspot.com 

luni, 16 iunie 2014

3 crai

marți, 17 iunie 2014

3 crai de la rasarit


Cand am vazut  cu ce  paleta de  oameni straluciti iese stanga romaneasca, cea mai puternica acum in tara, la presedentie, nu a putut sa nu ma  umfle rasul. Cine sunt acestia ? Un Prostanac, un Idiot si un Impotent.
De cate ori vad ca apare primarul capitalei, imi aduc aminte cum a povestit la tv. ca s-a dus la o cocoana si  apoi a adormit pe ea. Aceasta suparata ca nu era ce se astepta, l-a trantit jos pe parchet. Poate a fost obosit dar, nu te duci sa faci performante cand dormi pe tine si apoi sa mai si povestesti la tv.sa te vada toata tara:)))).
Asa ca daca in treburi  intime nu esti capabil sa gestionezi situatia, nici in treburile capitalei si plangi la tv. (cu cainii vagabonzi) CUM SA FI CAPABIL SA GESTIONEZI O TARA IN CRIZA???
Cum am ajuns noi cu barbati adevarati, tineri, inteligenti si virili ca NATIONALISTII, in randul carora nu am vazut niciodata desucheati, incat acesti prostanaci idioti si impotenti sa invarta intre ei cele mai importante functii ale tarii?Cum poate un impotent sa fie cu atentia treaza mereu cand el, nu tine treji nici macar cativa centimetri????
Macar viitorul presedinte viril sa fie ! Caci cel care este viril este mult mai atent si gestioneaza treburile cu inteligenta(cand nu este ocupat ):))).
Eu raman la  ideea mea ca toata aceasta sleahta de jefuitori,  nu merita sa ne conduca si  ei isi impart avutia noastra intre ei si de aceea  ies mereu tot ei, cei murdariti, naraviti in rele si vom ajunge in ritmul acesta sa  ii alegem ca in bancul cu bunica, fiind mumii la geam numai, pentru a nu pierde ciolanul. Biata tara, biet popor! Cromwell, unde iti este reprezentantul, ca avem nevoie mai mult ca oricand de el????

Lina si Gherghina


Lina si Gherghina au plecat cu coada intre picioare de la guvern.Mare paguba.
Un alt mare bandit care a fost ministrul muncii si si-a tras un salariu de  expert mintal, cand a fost mutat in alta functie unde dadea vantul la vale, el fiind tufa de Venetia, este iar pe cai mari.
Asta este  spuma politicienilor tehnocrati ai Romaniei. O sleahta de derbedei care  si cu e si fara ei tot aia este. Dar mai bine fara ei.
De aceea suntem in  situatia asta caci, toti banditii tari sunt pusi la toate nivelurile administratiei, pentru a ne subjuga intentionat. Nu avem taria de caracter de a  termina odata cu ei. Pentru ca, carpaceala asta cu un petec putred la un sac uzat tot timpul, nu aduce nici o  schimbare doar o a doua rupere de fiecare data. De ce nu se iau lucrurile in serios si pentru a evita o viitoare  descatusare de furie, a celor care nu au nici un cuvant nici la alegeri, sa se scoata din sistemul nostru acesti  banditi fara nici o capacitate mintala decat, aceea doar de a fura, care face parte din toata existenta lor si a pune gradat pentru a nu-i lua ameteala pe predecesori, persoane noi mai fara experienta la furat dar, mai cinstiti.
Nu se vrea ca daca acest Idiot care are functia de p.m. si care  ne spune ca este multumit de cei doi  externati din guvern dar, nu aruncati cu un picior in cur asa cum merita ci, cu laude si multumiri la BNR, nu isi face lui si lor singuri rau, ne face noua ca, cei mai  jegosi oameni cu putere de decizie, ne lezeaza demnitatea furabndu-ne banii.
Pentru a nu mai apuca aceste lipitori incapabile de a duce trena pungasiei  taras-grapis dar, totusi dusa mai departe, este de a da un exemplu ca asa specimene nu au ce cauta in treburile tarii  si pentru a fi bagati la puscarie. Dar pentru a da curaj si altor incababili sa-si experimenteze mana  pe noi oamenii muncitori si cinstiti, sunt elogiati pentru ca aceste functii sa atraga ca mustele, toate scursorile imputite ale tarii.
Sa nu mai carpacim mereu cu altii mai pungasi ci sa-i aruncam in puscarii si amintirea lor la cosul de gunoi al istoriei. Mai rau ne consuma faptul ca rumegam in noi nedreptatea  care ni se face, decat o lupta scurta dar dreapta, cu finalitate nu neaparat de acum dar, pentru viitorul nostru si al urmasilor nostrii. Sa incepem o viata noua bazata de cinste si corectitudine si care sa fie exemplu pentru cei care au ganduri criminale fata de neamul nostru.
Sa incepem sa facem un exercitiu de vointa.

vineri, 13 iunie 2014

Proprietarii de arme

Dreptul la aparare: Toti elvetienii care fac armata isi iau armele acasa!

autor: FrontPress 14.06.2014

arme elvetiaElveţia se situează pe locul trei în lume în ceea ce priveşte numărul proprietarilor de arme de foc, estimându-se că există 3,4 milioane de arme la o populaţie de aproximativ 8 milioane de oameni, scrie Adevărul. Totuşi, în ciuda numărului mare de arme de foc, violenţele armate de pe stradă sunt extrem de rare în Elveţia. Într-un an există o crimă la 200.000 de locuitori, pe când în SUA, această cifră este de câteva ori mai mare.
În Elveția serviciul militar este obligatoriu pentru toți tinerii între 18 și 34 de ani și care au o stare de sănătate corespunzătoare. După terminarea armatei aceștia sunt lăsați la vatră cu armele din dotare, pentru a fi păstrate la domiciliu. Fiecare rezervist are arma lui, în unele familii existând mai multe generații de puști de asalt sau pistoale, lăsate moștenire din tată în fiu. Această tradiție face parte din stategia națională de apărare a micului stat alpin.
Deși în februarie 2011 forțele liberale au cerut ca toate armele de foc să fie stocate în arsenalele publice şi să fie stabilit un registru naţional de control al acestora, populația s-a împotrivit. Peste 56 la sută dintre elvețieni s-au opus prin referendum acestei moțiuni. Sursa: FrontPress.ro

arme in lume

miercuri, 11 iunie 2014

Perpetuum mobile



Pila lui Karpen -perpetuum mobile




La Muzeul Naţional Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti există o pilă electrică, construită deVasile Carpăncare funcţionează fără întrerupere de 70 de ani. Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă aprototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.
Obiectul de patrimoniu stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrică cu temperatura uniformă", cunoscută sub numele de "Pila lui Carpăn", realizată în 1950. Poliţia a interzis conducerii muzeului să expună acest obiect fără o masură de securitate excepţională. Dar muzeul nu are bani pentru aşa ceva,
de aceea o ţine închisă în seif.



Pila este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un aparat care generează energie la nesfârşit fără intervenţie din exterior. Deşi ar fi trebuit să se oprească de multe decenii, "Pila lui Carpăn" se încăpăţânează să funcţioneze, aşa cum a prevăzut inventatorul ei. Oamenii de stiintă nu pot explica încă cum este posibil aşa ceva.
Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care să producă energie la nesfârşit, fără să primească impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizaţiei actuale. În epoca modernă însă, acest vis a fost abandonat pe considerentul că ar fi o utopie.
Cei ce au continuat totuşi să caute soluţia, au fost marginalizaţi, lumea stiinţifică considerându-i nebuni. Cu toate acestea, un fizician român s-a încăpăţănat să-l construiască. Şi se pare că a reuşit. Nicolae Vasilescu Carpăn a început să lucreze la acest proiect înainte de Primul Război Mondial.


"Pila" a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil ca un om de o rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost Carpăn, să se apuce de o asemenea "nebunie". Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit. Vasilescu Carpăn susţine în aceasta lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata în 1950. Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care pun în miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă. Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât circuitul este deschis. Motorul şi paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Astazi nu mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există aparate de măsură şi control performante.
Ieşit din comun este faptul că o pila electrică (generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai mult de 5 ani, maximum 10 în cazul celor mai performante. După care se poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrica nouă.Generatorul electric al fizicianului român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.



Măsurătorile făcute recent la bornele pilei indicau un curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă. Pentru a intra un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă la fizică în clasa a VIII-a, "Pila lui Carpăn" are un electrod din aur, altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată. Materialele din care este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei. Conform calculelor lui Carpăn, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit - respectând exact proporţiile celui existent - care să dezvolte o energie mult mai mare.
Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos, de pildă. Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu preliminar de fezabilitate. Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât despre minunea lui Carpan nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate. Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna, în care s-a prezentat pe larg invenţia. În deceniile trecute, mecanismul minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Braşov şi Politehnica din Bucureşti.
Surse din cadrul Politehnicii bucureştene ne-a spus că nepoţii lui Carpăn au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice, ţinând cont şi de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale obiectului sunt tot la muzeul "Leonida". Această copie va fi folosită pentru a construi un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de energie - adică să producă curent electric gratuit.
PILE ELECTRICE
Pila electrică este un dispozitiv electrochimic ce transformă energie rezultată dintr-o reacţie chimică în energie electrică. Este vorba de generare de electroni şi de asigurarea circulaţiei lor într-un anumit sens. La origine, termenul desemna un element unic format din doi electroozi şi un electrolit.
Au fost descoperite pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii. Pilele din Bagdad (au fost descoperite sute de astfel de dispozitive) reprezintă exemple semnificative privind cunoştinţele lumii antice (controversate pentru că oarecari „specialişti” nu suportă ce nu stă scris în cartea de istorie). Istoria modernă (cunoscută) a pilelor începe cu experimentele lui Luigi Galvani (1786) sau Alessandro Volta (1799). Alţi savanţi şi-au adus aportul la perfecţionarea pilelor: John Daniell (1836), Wiliam R Grove (1839), Gaston Plante (1859), Georges Leclanche (1866), Hermann von Helmholtz (1879), Thomas Edison (1901) şi enumerarea poate continua cu zeci şi sute de cercetători (fizicieni, chimişti, instituţii, etc), dar ceea ce trebuie remarcat este faptul că nici o istorie a pilei electrice, fie scrisă de români, fie scrisă de oricine altcineva,
niciuna nu îl aminteşte pe Nicolae Vasilescu – Karpen !