Singura Felina

miercuri, 30 iulie 2014

Gaza



Just a glimpse


Israël !
Soit, ce peuple est possédé, soit, il est le diable en personne.
Aperçu des saloperies et des "ordureries" ...
 inimaginables de cette pourriture 
d'engeance, à côté de laquelle,
les chinois sont presque des enfants de chœur.

 

Regardez ces pauvres enfants, ces parents aux destins décimés !
Pensez aussi à la détresse animale de Gaza.
Vite, que Dieu reconnaisse son erreur,
rassemble cette race maudite  adversaire de l'humain,  qu'il l'engouffre dans  son putain d'Israël,
  qu'un Sink Hole s'y forme, et qu'elle dégringole dans un puits sans fond,
et qu'il y dépose un couvercle.,
qu'elle reste grouiller dans les entrailles de la Terre.
Ce peuple est une plaie qui saigne les autres.
Sionistes, pas sionistes, rien à foutre. 
Voilà juste des billevesées  qui servent à enfler le cerveau des beaux parleurs de Sofa.
Le verbe nous manque pour qualifier la laideur consubstantielle et génétique de ces adorateurs du Veau d'Or qui pillent, volent, détruisent, tuent  et emmerdent le monde,
au bas mot depuis 6000 ans.


Qu'ont donc les Juifs  apporté au monde ?  
Beaucoup !
Une immense cohorte de malheurs s'enfilant les uns après les autres,
en aliénant de plus au passage, 2 autres peuples, les "chrétiens" et les "musulmans",  avec leurs récits inspirés de ceux de Sumer, et qui, certes,  ont une réalité culturelle,
mais cachent un néant spirituel.
Qui a vu la Vierge ? Qui a vu le Christ ?
Qui a été sauvé à Lourdes ?
Les israélites n'espèrent tout de même qu'en réponse à leur déluge de bombes,  des moissons de pétales de roses
vont leur voler dessus, non ?
A chaque guerre d’Israël, le taux d'antisémitisme mondial,  monte d'un cran.
Là, il est en train de péter les compteurs.
Le peuple Juif nous tire vers le bas, car la haine et la colère qu'il fait germer, ne sont bonnes ni pour eux qui en sont les pourvoyeurs, ni pour nous.


marți, 29 iulie 2014

Louis Bleriot



De ce nu a zburat Bleriot la Bucureşti



Louis Blériot 
Louis Blériot  a fost primul aviator care a reuşit, în anul 1909, să traverseze în zbor Canalul Mânecii cu un aparat mai greu decât aerul. Tot în anul 1909, în luna octombrie, Luis Blériot a ajuns împreuna cu avionul său la Bucureşti, unde urma să facă o demostraţie de zbor cu celebrul său aparat la Hipodromul Băneasa.

 “Celebrul şi unicul aviator pe acele timpuri, sosise cu trenul, iar vulturul lui de metal, frumos ambalat, a fost adus şi el, îmbarcat pe un vagon de marfă. Marele inventator, urma să se ridice deasupra hipodromului şi să plutească vreun ceas în văzduh, cam atât cât i-a trebuit să treacă peste canalul Mânecii”.

Interesul  românilor pentru acest eveniment a fost imens. Iată cum evoca acest moment Alex. F. Mihail – 27 de ani mai târziu – într-un articol publicat de săptămânalul “Realitatea ilustrată” :


 ENTUZIASM GENERAL

Însufleţirea a fost mare, nu numai la Bucureşti, dar în întreaga Românie. În ziua de marţi 13 Octombrie, trenurile cari mergeau spre Bucureşti erau tixite, 99 la sută dintre călători venind pentru Blériot. A doua zi de dimineaţă, a început procesiunea spre şosea. Fiecare dorea să ocupe un loc cât mai bun în tribune sau pe alee. Tramvaele cu cai nu mai pridideau. Ele se opreau pe atunci la Bufet, şi de acolo lumea o lua pe jos. Ne mai încăpând în interiorul vagoanelor, mulţi se atărnau pe afară, sau stăteau în picioare pe scândurile lungi în formă de treaptă, aşezate pe de-o parte şi alta de-a-lungul tramvaelor deschise.

Multe asemenea scânduri-trepte, s'au rupt sub povara cea grea. Au fost şi unele accidente. Totuşi nimeni n'a protestat. Unica ţintă a tuturor era să ajungă cât mai repede la peluză. În afară de mii şi zeci de mii de pietoni, treceau fel de fel de vehicule: „muscalii cu cauciuc", la modă pe atunci, automobile, taximetre, brecuri militare şi particulare, camioane şi căruţe amenajate pentru pasageri: precum şi celebrele tramcare, de duioasă memorie, ale lui Toma Blându. Aleele rezervate pentru pietoni, prezentau un aspect din cele mai pitoreşti, după cum şi-aduc foarte bine aminte bucureştenii mai bătrâni.


Louis Bleriot fotografiat cu avionul
cu  care  a  făcut  primul  său  zbor
 peste Canalul Mânecii în anul 1909
Era o împestriţare de culori, un amestec ciudat de pălării de vară şi de toamnă, de umbreluţe şi de boauri, de rochii „la modă", de căciuli şi de şepci de liceeni. O revărsare de lume nemaivăzută la Bucureşti, un adevărat exod, care se îndruma grăbit spre „câmpul de experienţă” . La peluză, în dosul cordoanelor militare, lumea care sosise mai de dimineaţă, se odihnea şi işi lua acum prânzul, din proviziile aduse de acasă, în aşteptarea năstruşnicului eveniment. La ora unu şi jumătate, locurile erau toate ocupate, totuşi lumea continua să curgă în valuri. În ultimul moment au mai  sosit trei trenuri în gara Mogoşoaia. O nouă forfoteală.

Se apropia ora două, când se fixase sborul. Publicul era evident emoţionat. Bucureştenii nu mai văzuseră până atunci sburând un avion. Doar în basme se pomenea de minuni asemănătoare. Ora 2 şi multă lume era cu lacrămile în ochi, în preajma momentului solemn.”

DAR UNDE-I BLERIOT ?

“— Dar unde-i Bleriot? - întrebarea aceasta, pusă de cineva, în apropiere de hangarul improvizat sub care fusese adăpostită pasărea măiastră, plutea acum peste marea de capete.
— Unde-i Bleriot ? — se'ntrebau toţi.

Automobilul reginei Elisabeta îşi făcuse intrarea în curtea tribunelor, urmat de trăsurile Curţii, în cari se aflau principesa Bibescu şi doamnele de onoare. Peste câteva clipe, sosi şi familia princiară: principele Ferdinand şi fiul său, principele Carol, însoţiţi fiind de principesele Maria, Elisabeta şi Mărioara. Tânărul prinţ Carol, purta cu eleganţă, pentru prima dată în public, uniforma de sublocotenent de vânători. În marea mulţime şi prin tribune, se aflau toţi miniştrii de pe vremuri, precum şi atâtea alte personalităţi ilustre din lumea românească. Era un entuziasm ce nu mai cunoştea margini, din partea întregei mulţimi. O manifestaţie simbolică. Se aducea omagiul sărbătoresc geniului bun, ce urma să apropie nu numai ţările, dar chiar şi continentele, înfrăţind între ele popoarele de pe glob. Aceasta era pe atunci părerea optimistă a publicului despre rolul aviaţiei.

UN INCIDENT


Totuşi a fost o desamăgire. În ziua de 14 Octombrie 1909, Bleriot n'a putut sbura la Bucureşti. „Experienţa“ a trebuit să fie amânată.
—    A plesnit motorul!... S'a rupt elicea !!... Totul se va repara... Cam acestea erau explicaţiile, ce s'au dat publicului nedumerit.
Ce era de făcut ? Zecile de mii de oameni au trebuit să se resemneze, reîntorcându-se în oraş fără să fi văzut minunea. Tramvaele au gemut iar, fiind luate cu asalt de mulţime. Şi pe când caii se opinteau din greu, ici şi colo se mai prăbuşea câte-o scândură-treaptă, cu public cu tot. O problemă serioasă a fost încartiruirea publicului sosit din provincie pentru o singură zi şi care rămânea acum trei zile. Şi totuşi lumea a fost cuminte şi a avut răbdare. Toţi au înţeles că era un caz de „forţă majoră", faţă de care trebuiau să aibă îngăduinţă.

DEZAMĂGIRE



- Măi Bleriot, dă'te jos că o să plouă !
Nu'l vezi pe dl. P. cu paiul în gură ?
Dezamăgirea publicul a fost la fel de mare ca şi entuziasmul care îi adusese la Hipodromul Băneasa. Iată căteva consemnări ale momentului, preluate din presa anului 1909:

Miercuri 14 octombrie, zeci de mii de oameni din Bucureşti şi din alte oraşe depărtate ale provinciei, veniţi cu cheltuială mare pe Hypodromul Băneasa ca să vadă pe Blériot sburând, au fost vestiţi în ultimul moment că un accident suferit de motorul aeroplanului face cu neputinţă ascensiunea, care se amână peste o săptămâna, nu se ştie în ce anume zi. Ei bine, anunţarea asta făcuta cu voce bâlbâindă de către un tânar membru al “Automobil-Clubului” n’a fost întâmpinată decât cu foarte puţine şi slabe fluierături şi de mici şi neînsemnate neorânduieli. Covârşitoarea majoritate a imensului public a păstrat o linişte şi o ordine desăvârşită.” ( “Furnica” – 22 octombrie 1909). Şi tot Furnica”, în stilul inconfundabil:

Mii de inşi la Hypodrom,
Să vadă sburând un om
Precum sboară rândunica;
Dar nu au văzut nimica,
Căci în ultimul moment,
S’a scuzat aviatorul
(Regretabil accident)
Ca i s’a stricat motorul.”

De cincisprezece zile s'a vorbit enorm de mult la noi în ţară despre aviaţiune, despre aeroplane, despre cucerirea aerului. Foarte bună atenţie a câtorva de a ne da spectacolul plin de noutate al unui om care sboară, nu s'a putut realiza din pricina unui accident nenorocit, cum se vor mai întâmpla multe până ce aceste aparate de sburat vor afla îşi vor afla forma lor definitivă, până peste câţiva ani deci când nu se vor mai aduna câte 100.000 de oameni să aştepte un spectacol care e nevoit să se amâne. Surpriza urâta ce s'a dat bucureştenilor şi multor veniţi din toată ţara, săptămâna aceasta, prin accidentul care a împiedicat pe îndrăznetul om-sburător Blériot să arate ce însemnează curajul mai întâi de toate şi apoi să arate ce poate face  cu maşina cu care a care a trecut Canalul-Mânecei.” (“Universul literar” – 19 octombrie 1909).

 DE CE NU A ZBURAT BLERIOT


Adevărata cauză pentru care demostraţia aeriană pe care legendarul Bleriot trebuia să o faca la Bucureşti este dezvăluita abia în anul 1936 de către redactorul “Realităţii ilustrate” – Alex. F. Mihail :
După 27 de ani, am găsit la muzeul Institutului medico-legal, aripa frântă din elicea avionului lui Blériot. O aruncase aviatorul pe câmp, iar prof. dr. Neculae Minovici, venit pe teren cu brecul cu patru cai înaintaşi al „Salvării", avusese grijă s'o ridice şi s'o păstreze.
Dar ce s'a întâmplat atunci ? A fost într'adevăr un accident neprevăzut? Sau trebue căutată poate, „mâna criminală' ?
Sunt câteva săptămâni de când sufletul maestrului şi-a luat sborul spre sfere misterioase (notă: Luis Blériot a murit în 2 august 1936). Făcând o cercetare reportericească acum, după moartea ilustrului îndrumător al aviaţiei internaţionale, cred că astăzi, se poate aduce la cunoştinţa publicului adevărul istoric.
În acea zi, la 14 Octombrie 1909, mai mulţi tineri ingineri români, camarazi de promoţie ai lui Blériot, la „Ecole Centrale" din Paris au crezut de cuviinţă, să dea în onoarea colegului lor iubit, un banchet la Capşa. Tinerii, în loc să fixeze banchetul după terminarea „experienţei de sbor", s'au grăbit să-l organizeze la ora 12, adică cu două ore înainte de meeting. Sărbătoritul, foarte vesel şi bine dispus, a avut prilejul să aprecieze calda prietenie a camarazilor, priceperea bucătarilor români, dar şi calitatea excelentă a vinurilor de Drăgăşani, Odobeşti, Cotnari, precum şi a celorlalte podgorii. Se spune că la un moment dat, Bleriot, în culmea entuziasmului, ar fi ridicat un toast în cinstea regelui dac Boerebista, care, în înţelepciunea lui, n'a distrus chiar toate viile de pe meleagurile noastre, după cum se spune de obicei.
Când petrecerea era mai în toi, iar convivii uitaseră cu desăvârşire despre meeting, a venit în grabă, cu automobilul, un sol de la Băneasa, din partea comitetului organizator al „Automobil- Clubului" :
—    Miile de oameni aşteaptă cu nerăbdare să aclame pe aviator... — spuse acesta agitat.
—    Nu mai e de pierdut, nici o clipă... A sosit curtea regală !...
Elicea rupta a avionului lui Bleriot
Aripa elicei frântă a avionului 
lui  Bleriot  aflată  la  Muzeul
 Institutului Medico-Legal 
din Bucureşti
Bleriot şi-a trecut mâna peste frunte. Cei de faţă nu prea au înţeles bine despre ce e vorba. După o scurtă consfătuire au hotărât să nu-l lase pe camaradul lor să plece dintre dânşii.
— Totuşi mă duc! — a exclamat el în cele din urmă.
Ajuns pe câmp, se spune că — într'un moment de fericită inspiraţie — a rupt intenţionat aripa elicei şi a aruncat-o, dându-şi seama, probabil, că nu va putea efectua sborul. Ne grăbim să arătăm că, a doua zi, a scos din vagonul său, de la gară, altă elice, de rezervă, înlocuind pe cea stricată.
Buna regină Elisabeta, care după cum am arătat se afla la hipodrom, profund afectată, nefiind nici ea precis informată, a invitat imediat pe Bleriot în loja ei din tribune. Ce a vorbit acolo tânărul aviator şi ce explicaţii a dat Suveranei nu se ştie, căci Carmen Sylva, în îngăduinţa ei, n'a reprodus niciodata ciudata conversaţie.
Ziarele, după vremuri, au publicat “darea de seama” a dejunului de la Capşa, “terminat la ora 2”, cu o parte a discursurilor rostite şi cu “Menu-ul”, înşirând lista tuturor vinurilor selecte şi a şampaniei ce au figurat pe masa veselei agape, pe care tinerii şi veselii centralişti au dat’o în cinstea colegului lor de promoţie. Totuşi, publicul bucureştean află abia acum pricina adevărată pentru care Bleriot n’a putut zbura în ziua de 14 octombrie 1909.
deieri-deazi.blogspot.com

RALUCA ZENGA

Raluca Zenga isi doreste “stergerea Israelului de pe fata pamantului”: “Ce naiba cauta la noi in tara turistii israelieni, acesti monstri care voteaza bombardarea civililor?”

autor: FrontPress 29.07.2014

raluca si walterAflată în concediu la Marea Neagră, Raluca Zenga, soţia fostului portar al clubului Inter Milano şi fost antrenor al Stelei, s-a arătat indignată de comportamentul turiştilor evrei de pe Litoralul românesc, în contextul atrocităţilor comise de armata israeliană în timpul operaţiunilor din Fâşia Gaza, care au făcut deja peste 1000 de morţi, printre care foarte mulţi copii.
dsAceasta a postat luni pe pagina personală de Facebook o imagine cu un tată palestinian care îşi duce pe braţe unul dintre copiii ucişi de rachetele israeliene. În comentariul postat alături de fotografia impresionantă, Raluca Zenga se întreabă cum de au devenit românii atât de ospitalieri cu nişte “monştri”.
“Pe plan personal, daca ati vazut astazi o postare a sotului meu, familia noastra se afla acum la un hotel la Marea Neagra... Am avut neplacuta surpriza sa constat ca hotelul este plin de israelieni… obezi, galagiosi, vulgari. Spre dezgustul meu ma intreb ce naiba cauta la noi in tara?! Am devenit asa ospitalieri cu monstrii astia care voteaza pentru bombardarea civililor si se distreaza postand pe Instagram “selfie” de pe colinele din Sderot cu distrugerea apocaliptica din Gaza?!?!”, a scris românca pe site-ul de socializare.
“Ca sa intelegeti ce fel de oameni sunt israelienii (majoritatea) 86,5% NU sunt de acord cu incetarea focului in Gaza… Adica sunt in continuare insetati de sange palestinian… fie el si de prunc… Sunteti niste psihopati dezgustatori, niste calai care pozati in victime… Ceea ce isi doresc aceste bestii este exterminarea poporului palestinian, cu orice pret!”, a continuat aceasta.
Acestea nu sunt primele postări ale Ralucăi Zenga în ceea ce priveşte războiul din Gaza dintre miliţiile Hamas şi Armata Israeliană.
9 copy copy
“Am tacut cu amaraciune mai multe zile… Cateodata stau departe de Facebook ca sa nu mai vad astfel de orori intamplandu-se sub ochii nostri, neputinciosi… Dar astazi s-a intamplat din nou ceva atat de absurd, de sinistru, de monstruos… incat nu poate fi ignorat! Israelul infernal a bombardat un teren de joaca… 10 copilasi ucisi pe loc… si apoi si-a continuat raidul catre spitalul Al Shifa! DE CE BESTII SPURCATE ISRAELIENE?! Nu va ajunge cat sange de copil ati varsat?! Va detesta o lume intreaga! Eu personal va doresc o moarte crunta si v-as sterge de pe fata pamantului!”, a mai scris zilele trecute Raluca Zenga.
Acestea sunt doar câteva din luările de poziţie de la începerea ostilităţilor ale româncei stabilite în Dubai. Majoritatea postărilor sunt însoţite de fotografii cu civili palestinieni omorâţi de soldaţii israelieni şi de rachetele lansate de pe mare sau din aer.
salmaDeasemenea Raluca Zenga mai mărturiseşte că rosteşte zilnic câte o rugăciune pentru palestinienii nevinovaţi ucişi în război.
“De cand a inceput sangeroasa si imorala ofensiva israeliana impotriva populatiei din Gaza, mai spun o rugaciune in fiecare seara pentru copiii si oamenii nevinovati din aceasta biata fasie de pamant…“Doamne, fereste copilasii din calea bombelor si rachetelor. Doamne, ajuta-i sa gaseasca adapost din calea macelului si sa scape. Doamne, fa o minune si opreste crimele de razboi si atrocitatile!”  Spre tristetea mea Dumnezeu nu pare sa ma asculte, in fiecare zi pier alti copii… Odihneste-te in pace micuta Salma si iarta-ne ca nu am putut face nimic pentru a opri aceste bestii!”, a scris aceasta săpzămâna trecută cu ocazia morţii unei fetiţe din Fâşia Gaza.
În cele 21 de zile de conflict au murit în total 1.088 de palestinieni, marea lor majoritate fiind civili, informează un purtător de cuvânt al Ministerului Sănătăţii din Gaza. Dintre aceştia 251 sunt copii şi 50 persoane în vârstă. Alte 6.470 de persoane au fost rănite, printre ele numărându-se şi 1.980 de copii şi 259 de bătrâni.
Pe de altă parte, în conflict au murit şi 53 de soldaţi israelieni, cu toate că Hamas susţine că a făcut peste 100 de victime în rândul militarilor, după invazia Fâşiei Gaza.
dRaluca şi Walter Zenga, fostul portar al naţionalei italiene, au o relaţie din 2003 iar în 2009 s-au căsătorit şi religios. Au doi copii şi de câţiva ani locuiesc în Dubai. 
Zenga s-a afirmat în România, inițial ca antrenor la FC Național București, trecând apoi la Steaua. În vara lui 2005, după ce a fost concediat de Steaua înainte de terminarea sezonului, Zenga a semnat cu Steaua Roșie Belgrad, reușind să câștige o dublă cupă-campionat în Serbia și Muntenegru. A mai antrenat cluburi din Turcia, Italia şi Emiratele Arabe Unite. În septembrie 2007 a fost numit antrenor la Dinamo București, înlocuindu-l pe Mircea Rednic, dar nu rezistă pe bancă decât până în noiembrie 2007. Mai antrenează în ţara sa natală, pentru a reveni în Peninsula Arabică. Din 2013 este antrenor al echipei Al Jazira (Abu Dhabi). Sursa: FrontPress.ro

familia zenga

vineri, 25 iulie 2014

Moda 1929



“ Moda în vacanță” – de ieri și de azi


Atunci când Eva a întins lui Adam mărul păcatului a făcut-o cu grație. Și de atunci până astăzi aceasta armă plină de drăgălășenie însoțește femeia în drumul ei prin lume, iar toaletele sunt cele mai de preț aliate ale lor. Din păcate – sau din fericire – noi oamenii suntem nestatornici în gusturile noastre. Nimic nu ne  place în mod continuu și necondiționat. Adorăm schimbarea, variația, inovația. Așa  a apărut...moda. Capricioasă și mereu în schimbare.
Miss Universum - 1929
Dar care sunt croielile, materialele sau culorile la modă ? Femeile trebuiau să știe aceste lucruri pentru a-și pune la punct arsenalul seducției. La începutul secolului XX – doamnele și domnițele găseau răspunsuri la aceste întrebări citind ziarele și revistele vremii – de specialitate sau mai generaliste – dar care aproape toate aveau rubrici destinate cititoarelor. Mai apoi au venit anii de aur ai cinematografului și doamnele puteau să vadă toaletele fermecatoare purtate de vedetele occidentale – Parisul rămasese capitala mondiaăl a modei – sau din noua Mecca a grației feminine: Hollywood-ul american. A venit apoi televiziunea și emisiunea dedicată modei a intrat în casele tuturor. Astăzi este mai simplu decât oricând să găsim informații despre moda zilei pe site-urile de specialitate   și putem chiar să cumpărăm produsele pe care ni le dorim din boutique-urile virtuale. Mai mult – avem astăzi  aplicații pentru cumpărături care ne ajută să ne completăm toaletele folosind...  telefonul mobil.
Pentru ca suntem în perioada vacanțelor – o sa încerc să arunc pentru voi o privire în geamantanul unei doamne din anul 1929 care pleca în vacanță. Era deja epoca călătoriilor cu automobilul sau cu trenul – cu multiplele lor avantaje pentru deplasarea către “locurile de vilegiatură” – dar și cu un dezavantaj major: spațiu pentru bagaje era din ce în ce mai limitat, spre disperarea doamnelor. Și vrând-nevrând,  ele trebuiau să se adapteze acestei constrângeri –alegând cu grijă ținutele care urmau să-și facă loc în elegantele “valise”.
Așadar , ce trebuia sa însoțească “obligatoriu” o doamnă plecată în vacanță în anul 1929, aflăm citind “Cronicile modei” apărute de-a lungul verii acelui an în săptămânalul  “Ilustrațiunea română”. Iar pentru a compara ținutele de atunci cu echivalentele lor de azi, voi adăuga și imagini ale produselor “similare” și link-uri către acest tip de produse  pe care le putem găsi “în zilele noatre” pe un site dedicat iubitoarelor de cumpărături:
  

ȚINUTA  PENTRU EXCURSII

În anul 1929, la fel ca și astăzi, din geamantan nu trebuia să lipsească o “ținută pentru excursii” :
Rochie din crepe de chine;
corsajul alb iar fusta și salul
imprimat cu floricele rose
pe fondul alb. Pantofii din 
același crepe de chine
Pălăria de pai alb cu flori rose
Multă lume, având automobil, se fixează vara într'o localitate de unde pornește în excursiuni adesea de mai multe zile. Eleganta își pune întrebarea firească cu ce bagaj să plece pentru a nu ocupa loc mult și în același timp să facă și o figură frumoasă în toate împrejurările.
Se va îmbrăca cu un costum “tailleur" dintr’o stofă englezească rezistentă cu fusta largă în cute sau “cloche” și cu o bluză de lino sau de poplină de un model simplu. Va lua cu dânsa și o bluză mai elegantă din crêpe de chine, care într'un restaurant îi va da imediat un aer de mai multă eleganță.
Va pune pe deasupra un mantou tot din stofă englezească groasă, în careuri sau în linii; mantoul va fi larg, în formă de umbrelă, petrecându-se bine parte peste parte, așa că stând jos să nu se desfacă, desvelind genunchii. Și evident va fii mai lung decât cele ce se poartă prin oraș; mânecile largi, buzunare mari, guler care încheindu-se să ferească gâtul fragil de răceală.0 pălărie de fetru, mică, care sa intre bine pe cap completează acest ansamblu. 
Rochie pentru excursii... de azi
Ca culoare predomină pentru toate aceste costume gris sau beige, deoarece sunt cele mai portative nedecolorându-se și în același timp fiind și cele mai elegante pentru acest gen de costume (…).Și dacă excursiunea ocazionează și halte în orașe, în valiză va încăpea și o rochiță de mătase imprimată - ocupă așa de puțin loc ! - care prin culoarea ei mai închisă e și elegantă și portativă. Pentru aceasta îți va lua și o pereche de pantofi de șarpe sau de orice altă piele mai delicată.
Ca prevedere va băga în buzunarul automobilului și un sweter pentru serile friguroase și astfel echipată orice femee poate pleca în excursiune și va fii comod îmbrăcată, pentru a nu fi preocupată de stricăciunea toaletei și va fi și elegantă, ceea ce cred că nu displace nimănui.”  (“Ilustrațiunea română” – 18 iulie 1929)
   

ȚINUTA  SPORT


Rochiile fără mâneci
erau  foarte moderne
pentru  sport  în anul
 1929
Aceiași întrebare fără răspuns și în 1929 ca și în 2014: care este lungimea ideală a unei rochii. Răspunsul dat cititoarelor de atunci este probabil foarte apropiat de cel de azi: “se tinde la lungirea rochiei; trena și-a făcut apariția la rochiile de seară, unde se poate spune că rochia scurtă a murit. Își ia revanșa însă la rochiile de stradă, tailleururi și la rochiile sport. Acestea continuă să fie scurte și largi pentru a nu stângenii mișcările”.
O deosebire esențială însă: în 1929 “femeia a înțeles că orice ocupațiune ar avea, nu este bine să uite că este femeie, deci să’și păstreze farmecul și grația.”
Care erau însa tendințele modei la capitolul “toalete sport” în vara anului 1929, toalete care nu trebuiau nici ele să lipsească din “trusoul de vacanță”:
Rochiile de sport se fac din stofe ușoare, portative; tesăturile înflorate însă nu sunt la locul lor aici; culori deschise, mai ales albul predomină; fustele largi, în cute sau plisate; bluze în formă de jimper discrete și în general fără mâneci. Pentru a completa aceste toalete, s'au introdus cu un succes deosebit micile jachete drepte, necăptușite ce se pun peste rochii, făcând un complet original și elegant. În același timp jachetele acestea ușoare sau introdus și la rochiile imprimate, dispensând de mantouri, care adesea erau prea greu de purtat. Peste rochiile cu mâneci se poartă tot în acest scop veste foarte drăguțe, drepte și fără mâneci, făcute din stofă uni asortată cu stofa rochiei. 0 astfel de vestă pusă pe o rochie imprimată dă un aspect foarte tânăr și elegant.

Ținută de sport din
2014
Nici unei femei elegante nu’i poate lipsi din garderobă un mantou de vară, ușor, însă plăcut pentru serile răcoroase. Aceste mantouri de mătase sunt căptușite în general cu aceiași stofă cu rochia și au un fourreau de blană, care va apăra gâturile delicate de răcoarea serii, și care în același timp va da un aer de elegantă somptuozitate. Culoarea galbenă cu toate gamele ei de la “ivoire" până la maron este culoarea ultra-modernă; rochii de un galben citron, cazace galbene la tailleururi; culoarea galbenă predominantă la garnituri, pălării galbene, umbrele galbene, saluri galbene, o simfonie întreagă de galben predomină în vara aceasta. Pe lângă galben se mai vede apărând cu oarecare insistență  roșul și verdele; albastrul atât de mult purtat anul trecut a dispărut anul acesta aproape cu totul, ceea ce dovedește ca și în materie de modă - mai ales aici - totul este efemer.”  (“Ilustrațiunea română – 8 august 1929)

 

ȚINUTA  ELEGANTĂ


Un splendid costum
pentru... yacht
rochia și jacheta era din
"crepelle" alb și albastru
Mai mult ca oricând, marii modeliști se ocupă de perfecțiunea croielei, a detaliilor și mai ales de variațiunile liniei noi așa de feminine și plină de grație, care tinde să se generalizeze. Până acum, lungimea la spate, adeseori exagerată la rochiile de seară, a evoluat destul de încet, pe când lărgimea a trecut brusc pe unul din șolduri și mai ales în mijlocul spatelui. Poate că aceste transformări cari aduc frumuseței un element nou, vor permite fanteziei modeliste creațiuni de un gust cu totul deosebit.
Ținută elegantă de azi
Noi făgăduim draguțelor noastre cetitoare să le ținem în curent cu tot ceea ce se petrece în lumea modelor și să le înfățișăm croquisuri din cele mai bune surse pariziene. Deocamdată oferim cititoarelor noastre două minunate modele pe care le reproducem în acest număr : primul reprezintă un admirabil costum pentru yacht, cel de al doilea un superb mantou.” (“Ilustrațiunea română – 27 iunie 1929)

PANTOFII


Pantof  cu broderie persană
 din anul 1929
Moda rochiilor scurte a impus o grije deosebită asupra ciorapilor și pantofilor; aceștia din urmă au ajuns chiar la o varietate de modele pe care bunicile noastre nici n'o puteau bănui.

Astăzi avem pantofi de piele de vitel cu toc de talpă adesea chiar jos pe care elegantele îi poartă la tailleururi; pantofi în care piciorul stă comod permițând mersul fără oboseala.

Sanda cu elegantă din anul 2014
Avem apoi pantofi de piele de diferite culori, asortați la rochii, pantofi de antilopă, de lac, de șarpe sau combinații din mai multe feluri de piele, modelele cele mai variate cari se potrivesc la rochiile de după masă. Pentru seară escarperii sunt în favoare; modele sobre din crepe de chine, cu tocul foarte înalt, sau modele complicate din tesături fine, asortate cu rochiile.


Astazi o femeie trebuie neapărat să aibă patru sau cinci perechi de pantofi în garderoba sa pentru a putea face față cerințelor moderne. Și cum tendința este a se da multă atenție detaliilor, gențile preocupă si ele lumea feminină.”
(“Ilustrațiunea română – 1 august 1929)





COSTUME DE BAIE, PIJAMALE, ACCESORII ȘI ALTE... NIMICURI
Costum de baie
 "compus  din trei piese"
 din anul 1929
Mai importante decât rochiile sunt pentru elegante costumele de baie, căci
cel puțin o jumătate de zi aceasta e toaleta indispensabilă. Un costum de baie, se compune astăzi dintr'un “maillot" din jerseu. Culorile predominante sunt : negru, roșu, bleu-marin și albastru. Anul acesta se vede ca noutate combinația corsajului de o culoare, în special alb și fusta foarte scurtă și strâmtă sau pantalonii de altă culoare mai închisă, separate la talie printr'un cordon tot din tricou sau de piele. Evident că persoanele forte trebuie să evite cu mare grije aceste modele în special vărgate și să "adopte” costumul negru sau bleu-marin, care-și păstrează întotdeauna eleganța sa sobră.
Umbreluțe și alte accesorii...
Peste aceste costume se poartă sau scurte și veste asortate sau, largile cape
și mantouri de eponge, care au ajuns la o varietate infinită de desenuri. 0 umbreluță de creton asortat, o bonetă cochetă și o pereche de pantofi fantezie completează silueta unei elegante pregătită de plajă.”  (“Ilustrațiunea română – 15 august 1929)
În tendința de acum câțiva ani a femeii, de a se masculiniza, s'a introdus moda pyjamalei. 0 femeie tânăra cu silueta subțire, cu părul tăiat a la Garcon nu părea un băiat, dar ea pierdea mult din grație și eleganță; nu avea decât farmecul noutății. Astăzi pyjamaua tinde și ea să se feminizeze - tinde probabil
Pijama pentru..plajă
să dispară - pe plaje elegantele adoptă chiar numai vesta ei, care s'a lungit până la genunchi, lăsând în părăsire pantalonii ce o îmbrăcau ca într'un sac. În orice caz, azi pyjamaua e compusă din trei piese, vesta lungă și largă tinzând să mascheze aspectul disgratios al pantalonilor. 0 noutate reușită pentru plaje, este armonizarea ca țesătură și culoare a tuturor accesoriilor de care o elegantă are “neaparată" nevoie la baie, armonizare pe care o găsim și la garnitura  «mailioului», a halatului sau a capei și care dă o notă originală și distinsă.” (“Ilustratiunea romana – 15 august 1929)
Dar să nu uităm că:
“ În poșeta parfumată cu mirosul discret și fin al amestecului de flori exotice,
“nimicurile" femei duc cea mai bună casă: cutioara cu pudră și mica oglindă
de argint lângă creionul de buze ; creionul de sprâncene lângă pieptănașul cu
dinții colorați ; batista ca pânza de păianjen lângă sticluța celui mai rafinat
parfumeur ; câteva ace și cărți de vizită răvășite într'un “Notes" cu numere
de telefon și adrese de .. modiste, un crâmpei de budoar ambulant în care
Nelipsitele... nimicuri
în afară de indiscrețille ochilor curioși nimeni, absolut nimeni nu poate pătrunde.
0 lume de “nimicuri" dar care se leagă atât de intim de viața de toate zilele a femeii noastre, o lume pe care o nesocotesc cei mai mulți dar pe care ar răvăși-o cu toții grăbiți asemenea copiilor cari scotocesc în cutia cu “o lume de nimicuri" delicate, inseparabile, în care mâna femeii alunecă instinctiv, de atâtea ori pe zi.
Nimicuri, nimicuri...” Și între toate aceste nimicuri, locul de cinste îl are “Majestatea Sa roșul de buze".(“Ilustrațiunea română – 11 iulie 1929)

Cam atât. Sper că v-am ajutat suficient încât să nu mai știți cu adevărat ce ați pus și ce mai lipsește din valiza pregatită pentru plecarea în vacanță. Să știți însă că nu asta a fost intenția mea...

Surse: colecția revistei “Ilustrațiunea română” răsfoită în Biblioteca Digitală a Bucureștilor și site-ul https://www.miniprix.ro/
deieri-deazi.blogspot.com 

Luptatori americani

Peste 1000 de americani lupta in Armata Israeliana

autor: FrontPress 25.07.2014

israel SUAPeste 1.000 de cetăţeni americani sunt încadraţi în prezent în Armata Israeliană, conform unui purtător de cuvânt din ministerul apărării din statul evreu, locotenentul Libby Weiss. Câţiva dintre aceştia şi-au pierdut viaţa zilele trecute în invazia terestră a Fâşiei Gaza, în urma luptelor cu islamiştii Hamas.
Acest lucru este posibil datorită politicii israeliene denumite “Dreptul de a reveni acasă”, care permite evreilor care sunt cetăţeni ai altor state să-şi satisfacă stagiul militar în Israel. Practic tinerii din comunităţile evreieşti din întreaga lume, sau cei cu dublă-cetăţenie care locuiesc în Israel, pot fi antrenaţi să folosească o armă şi chiar să beneficieze de experienţă de luptă.
Pentru orice cetăţean al Israelului stagiul militar este obligatoriu. Bărbaţii sunt încorporaţi de la 18 ani pentru o perioadă de 3 ani. Femeile beneficiază de o perioadă mai scurtă, de 2 ani.
Pe de altă parte şi armata SUA poate înrola voluntari străini, care după satisfacerea stagiului militar pot aplica pentru obţinerea cetăţeniei americane.
Pânâ în 1967 orice american care alegea să se înroleze în armata altei ţări risca să îşi piardă cetăţenia. Însă în 1967 cetăţenia a fost proclamată un drept constituţional şi nu mai poate fi anulată fără voia persoanei vizate. Ce a rămas ilegal în SUA este recrutarea pentru armate străine pe teritoriul american. Sursa: FrontPress.ro

GAZA ADEM ISSA



RqM4nc6Y05YkWqmj-hc13P2KJCKBq0TeSX_0f17C
Adem Issacu 3 minute în urmă
nB79S5GhFzlv_X7urpgiV6xe7tVsGAvbqz_KbPC4
Adem Issacu 4 minute în urmă
bQ_YbeYzg0ERYNNOoyr5GSPSvw_81gkLKeDHkFic
Adem Issacu 5 minute în urmă
EJabR6lkFJRhooJkjLcA-GPuYLvJg_Fn53AEQYIf