Singura Felina

marți, 31 martie 2015

...


:(((


luni, 30 martie 2015

UKIP Shop

UKIP Merchandise

Mesaje primite
x

UKIP Shop shop@ukip.org prin sendgrid.info 

15:37 (Acum 1 oră)
către mine
Dear Odorica

Show your support for UKIP at the 2015 General Election by visiting our online store:

http://store.ukip.org/
 
Our comprehensive range includes rosettes, books, badges, stickers, pens, clothing and campaigning materials.

We also have these brand new items available:
shopblast_newbook.jpg
'The Purple Revolution: The Year That Changed Everything' (Paperback) 
Our Price: £9.99
shopblast_mug.jpg
shopblast_polo.jpg
shopblast_tshirt.jpg



Keep up the good work - Together we can make a difference!

Best Regards

Nicky Edwards
UKIP Shop
-=-=-
UKIP · Lexdrum House, King Charles Business Park, Newton Abbot, Devon TQ12 6UT, United Kingdom

.
-=-=-
Created with NationBuilder.

duminică, 29 martie 2015

???????

Adevărul crud despre prăbuşirea avionului Germanwings în Franţa: acesta a fost distrus din greşeală de o rază laser NASA, ca urmare a “jocurilor de război”! Şi co-pilotul acuzat de crimă în masă e total nevinovat!

Duminica 29 Mar 2015 / 341 vizualizari / Fara comentarii

 
laser avionIată încă o teorie a conspiraţiei despre prăbuşirea avionului Germanwings, o teorie care poate fi ceva mai aproape de adevăr decât cele prezentate până în prezent de către mine.
Un eveniment trecut cu vederea cu uşurinţă a avut loc zilele trecute: refuzul preşedintelui american Barack Obama de a se întâlni cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg. Citez de pe sputniknews.com:
“Secretarul general al NATO se află în Washington în această săptămână, dar, în ciuda repetatelor solicitări, i s-a refuzat o întâlnire la Casa Albă. Să fie acesta încă un indiciu al tensiunii crescute dintre preşedintele Obama şi liderii europeni cu privire la propunerea privind constituirea unei armate europene?”
E posibil ca Obama să fie supărat din cauza armatei europene, dar s-ar putea să existe şi un alt motiv: există informaţii că preşedintele american este furios întrucât comandamentul NATO a efectuat, fără ştirea sa, o serie de “jocuri de război” periculoase, din care au rezultat, din păcate, şi prăbuşirea avionului civil Germanwings. În aceste “jocuri de război” au fost angrenate, culmea, şi Forţele Aeriene Americane, mai precis Flota 510 (510th Fighter Squadron).
Ce s-ar fi întâmplat, de fapt? Pe 24 martie 2015, se pare că prăbuşirea avionului Germanwings în sudul Franţei a fost consecinţa eşuată a unui test NATO, care a simulat un atac cu o rachetă nucleară intercontinentală rusească asupra bazei aeriene Aviano (Italia). Pentru acest “test de război” s-a încercat să se folosească sistemul de apărare cu ajutorul laserului HELLADS (High Energy Liquid Laser Area Defense System – Sistem de Apărare cu ajutorul Laserului de Înaltă Energie). Despre această tehnologie militară citim de pe site-ulairforce-technology.com:
HELLADS este un program de apărare a Statelor Unite, pentru a dezvolta un laser de înaltă energie împotriva ameninţărilor unui atac sol-aer. Programul are drept scop crearea unui sistem de laser de 150 kw pentru a contracara ameninţările la sol, ca rachetele, artileria şi mortierele, precum şi atacurile sol-aer. Laserele de înaltă putere pot face faţă mai multor ameninţări, din moment ce razele laser ating viteza luminii.
Din păcate, acest sistem HELLADS se pare că a atins avionul civil Germanwings, care, astfel, n-a avut nicio şansă şi s-a prăbuşit. Puternicele radare ruseşti au detectat pe 24 martie 2015 o serie de anomalii atmosferice electrice în sudul Franţei, vestul Italiei şi sud-vestul Elveţiei.
Conducerea NATO face de mai multă vreme “jocuri de război” periculoase care pun în pericol avioanele civile. În 13 iunie 2014, scriam acest articol (Absolut îngrijorător! 13 avioane au dispărut de pe radare, în ultimele zile, în inima Europei! Se fac experimente secrete de către o putere necunoscută care vrea să pregătească ceva major în lume?), în care arătam cum mai multe autorităţi civile europene au acuzat NATO de dispariţia masivă de pe radarele controlorilor de trafic a avioanelor civile. Astfel, în iunie 2014 numai puţin de 13 de aeronave au dispărut deodată de pe radare, pentru aproximativ 25 de minute, în două ocazii diferite, deasupra Austriei și a țărilor învecinate. Într-un alt articol din iulie 2014 (România este implicată în prăbuşirea avionului malaiezian în Ucraina! Avioanele militare NATO CF-18 Hornets, cu baza în România, au bruiat radarele ucrainiene şi, astfel, dezastrul a fost inevitabil!) arătam că avioanele NATO CF-18 Hornets aflate atunci pe teritoriul României deţin echipament de război electronic care ar fi putut da peste cap toată aparatura avionului malaiezian prăbuşit în Ucraina în iulie 2014.
Pentru că publicul avea nevoie de o poveste credibilă şi pentru a nu afla crudul adevăr (că NATO a doborât din greşeală avionul Germanwings), serviciile secrete au început o amplă operaţiune de manipulare a opiniei publice, dând vina pe bietul co-pilot Andreas Lubitz, deşi acesta nu are absolut nicio vină. De câteva zile, mass-media occidentală a început să fie intoxicată cu tot felul de informaţii false despre cât de criminal era Andreas Lubitz, care s-a încuiat în cabină şi a dus direct avionul către munţi. De exemplu, o ştire aflată astăzi pemediafax.ro ne spune că pilotul avionului Germanwings, blocat în afara cabinei de copilotul care a provocat intenţionat prăbuşirea aeronavei, ar fi încercat să forţeze uşa postului de comandă cu un topor (sic!).
În plus, dacă ne uităm cu atenţie la pozele de la locul accidentului, vom observa că sunt mii de bucăţi pe o suprafaţă de sute sau mii de hectare, nefiind identificat nici măcar un singur punct de impact, de aici putându-se trage concluzia că avionul Germanwings a explodat în aer, în mii de bucăţi (ca urmare a sistemului laser) şi nu s-a lovit de un vârf de munte, ca urmare a actului criminal al co-pilotului Andreas Lubitz.
Secretele lui Lovendal

joi, 26 martie 2015

Ce se naste din pisica soarece mananca...

Viata si „moartea” managerului acrobat

 
Viata si „moartea” managerului acrobat
“Viata este acolo sus pe sarma. Restul este doar asteptare” – Nik Wallenda, supranumit “Regele mersului pe sarma”. Un cablu intins in inaltul cupolei, ‎sub becurile orbitoare si un acrobat ce pune pas dupa pas pe firul subtire. La fiecare clatinare a cablului inimile spectatorilor ingheata. Glasuri infricosate de aceasta joaca nebuneasca, care poate fi ultima, se fac auzite: 
- Ajunge! Opriti! Destul! Coboara!  „Cum destul? Oare le este frica pentru mine sau le este frica de …frica lor? Putina rabdare. Am atatea de aratat…” Lor…Lui insusi…  Lumii intregi…
 De Dragos Ion
Este povestea pe care, la nivel metaforic, o poate trai orice om de business. O data sau de mai multe ori. In acelasi timp, daca am alcatui o lista a povestilor de succes, am putea constata ca, in cea mai mare parte, ele sunt despre oameni care au reusit pe cont propriu. Pornind de la zero o afacere. Si nu de putine ori, antreprenorii au fost mai inainte manageri angajati.
Daca este acelasi om, care doar functioneaza in contexte diferite, cum de “straluceste” si inspira cu mai multa forta “pe cont propriu”? 
Pe sarma sunt amandoi– manager si antreprenor.
Managerul inconjurat de echipa “tehnica”,respectand intocmai instructiunile “regizorului”, asigurat in cabluri. Cauta mereu sa isi perfectioneze tehnica pentru a ramane pe afisul spectacolului. Antreprenorul este inconjurat de obicei de familie, cativa prieteni (pe cat de sinceri, pe atat de rari), verificandu-si singur cablul‎, reinventand coregrafia de la un spectacol la altul.
Tehnica nu este diferita: un pas dupa celalalt‎. Prioritatile sunt, insa, diferite.
Managerul poate sa aleaga siguranta. Siguranta unui mediu relativ constant, siguranta unor venituri, predictibilitatea‎ zilei de maine (este bine sa stii ce te asteapta – fie ca este de bine, fie ca este de rau). Antreprenorul ‎nu are de ales decat sa energizeze libertatea. Libertatea de a-si stabili locul si inaltimea la care isi intinde cablul, durata reprezentatiei si cat de mult isi doreste ca spectatorii sa vrea sa il vada in continuare pe scena.
Cu cat promite spectacolul sa fie mai grandios, cu atat asteptarile publicului sunt pe masura. Iar greselile pot aparea oricand.
Managerul tinde sa evite greselile. Orice eroare l-ar putea costa prezenta pe “afis” in urmatorul spectacol. 
Antreprenorul are nevoie de greseli pentru a invata. ‎Uneori cade si se accidenteaza serios inca de la prima reprezentatie. Pentru ca a intrat in afacere nepregatit, naiv. Are incredere nemasurata in clienti, banci, colaboratori. Si sunt situatii in care ajunge sa piarda tot – afacere, casa, familie. Tot ce a pus in joc si nu este usor sa-ti gasesti puterea sa te aduni. Sunt si din cei care incremenesc in neputinta. Cei mai multi incearca sa se ridice din nou in picioare, sunt inapoi pe cablu. Ei stiu ca pierd mai mult daca raman la pamant. 
In mersul pe sarma este fara indoiala vorba despre echilibru
Managerul ‎poarta pe umeri echipa, obiectivele, sarcinile, politica firmei, target-urile. Antreprenorul ‎se balanseaza intre familie si pastrarea integritatii. Integritatea bunurilor, a echipei si a propriei persoane. Cu catnotorietatea acrobatului este mai mare, cu atat cablul este mai sus. Cat de sus? Atat cat iti permite inaltimea “cladirii”, atat cat indica regizorul spectacolului, atat cat pericolul nu este extrem de periculos pentru manager.
Antreprenorul viseaza mult si inalt. De multe ori ii innebuneste pentru cei din jur. Oricand te poti trezi cu el fixandu-si cablul intre cele mai inalte doua cladiri din orasul cu cele mai puternice vanturi. Si de cele mai multe ori fara plasa de siguranta. Desi mersul pe sarma pare la fel, indiferent de protagonsit, in realitate el estediferit de la un spectacol la celalalt. Numarul managerului se incadreaza in ideea generala a spectacolului. Este un capitol dintr-o poveste ampla. O afacere antreprenoriala imprumuta personalitatea “creatorului”. Numarul antreprenorului este insasi povestea spectacolului.
Caderile sunt inevitabile, chiar daca de la primele lectii fiecare exerseaza aterizarile fortate – ‎cum sa te ghemuiesti, cum sa te prinzi cu mainile in caz de dezechilibru.
In spectacolele in care evolueaza managerul mersul pe sarma este asigurat. Plasa sau cablurile de sustinere a acrobatului nu permit accidentari dramatice. Sigur ca dupa doua sau trei cazaturi in spectacole cu public numeros, regizorul propune schimbarea lui. Acrobatul nu mai are sarma. ‎O luna…doua…un an… Atat cat ii ia sa isi gaseasca un alt spectacol. Antreprenorul, in lupta pentru notorietate, renunta la toate asigurarile‎. Iar fracturile rezultate in urma caderii sunt de multe ori incompatibile cu mersul pe sarma. O luna… doua…un an… doi… Atat cat ii va lua sa exerseze echilibrul pe sarma cu o proteza, intr-un picior, in maini. Pentru ca de inaltime nu te vindeci niciodata. 
Acrobatii pe sarma sunt la fel de talentati, indiferent daca sunt manageri sau antreprenori. Au muschi exersati si puternici, au curaj‎ (poate chiar nebunie), echilibru, au trecut pe raboj multe experiente. Au dileme ce le pun la incercare integritatea si ego-ul. La caderea cortinei, se naste, totusi, o intrebare: Povestile de succes sunt despre oameni sau despre contexte?
Dragos Ion _IDL
Dragos Ion este Managing Partener iD learning, o firma de training, consultanta, evaluare si coaching. Dragos are o experienta de peste zece ani in antreprenoriat. Anterior si-a dezvoltat o cariera in vanzari si training cu diferite companii multinationale.
Foto: Dreamstime
revistabizz.ro

luni, 23 martie 2015

Alaturi de Grecia



Sunt alaturi de Grecia in desfasurarea evenimentelor

 Vedeti ce mutra are Merkel daca, grecul Tsipras stie cum sa o ia (de umeri):)))

Dragilor cu toate ca sunt suparata ca am fost jefuita si Politia Ploiesti  se face ca nu intelege,  pot sa spun ca am un moment de respiro prin  dragalasul Alexis Tsipras.
Eu am pariat pe el de la inceput pentru ca, este tanar, curajos, gata de lupta, in concluzie coios.
Si am facut comparatie cu Prim Idiotul nostru. Imi este rusineeeee!
Dar sa revenim la oile noastre. Grecia are acum parte de  o prima transa de imprumut, dupa ultimele negocieri cu UE de,  250 miliarde de euro, pentru ca  Tsipras a spus ca nu renunta la salariile si pensiile mari si  mai vrea si o datorie mai veche a Germaniei de aproximativ 20 miliarde  de euro.
Cu guleratii  merge ca, sunt prosti si comozi si dau bice acolo unde  gasesc terenul alunecos, ca la politicienii Romaniei. Tot cam atat adica 20 miliarde de euro, cat are si fata de Romania, Germania din 1938.Dar la noi nu se discuta, este fermoar.
Vedeti cum se pune problema intre statele lumii ? La fel ca intre cetateni obisnuiti.
Important este sa aiba tupeu si PRIMA DEMOCRATIE A LUMII GRECIA, SA NU FIE DATA AFARA DIN UE ??:)))
ANGLIA VREA SA IASA DIN UE TOCMAI PENTRU CA, CONTRIBUTIA EI LA UE A FOST SUPLIMENTATA  cu 1,3 miliarde de euro pe 2014, pentru ca economia a mers bine, mai bine decat se asteptau papionatii. Noi romanii cu lefuri si pensii medii de 200 de euro, nu indraznim nici sa ridicam capul, darmite sa mai avem si pretentii:))) Atena nu face  reformele spurcate,  cerute de imbuibatii Europei. Sa ne intretina si pe noi pentru ca ne-au supt destul!!!
Acest exemplu cu Tsipras  comunist, vijelios trebuie sa ne fie exemplu, nu sa stam in genunchi in  fata  gusatilor Europei. Aici nu este vorba de politica ci, de inreresul unei tari.Ce trebuie facut ? Pentru ce ne sacrificam distrugand sanatatea unui intreg popor si ii trimitem in analfabetism pe cei fara aparare? Pentru mofturile unor  maimnutoi care, numai in tara fac pe  coiosii si in exterior accepta tot ce li se impun in numele nostru, fara sa gandeasca ca poporul are alte nazuinte si  spazuratoarea este chiar in spatele lor, a ramas numai ca funia sa fie unsa cu sapun:))).
Aprobarea mea fata de politica Greciei condusa acum de navalnicul Tsipras, a facut ca  sa fiu contactata de siruri intregi de greci carora, nu le-am raspuns pentru ca nu am avut timp sa citesc ce imi scriu dar, in concluzie sunt alaturi de ei, ii sustin si vreau sa mearga pana la capat.
Bravio, Tsipras si eu sunt in pericol de a ma indragosti.cam 10 %.:))) de tine :)))) 

sâmbătă, 21 martie 2015

:)))


Pofta buna !



 
ceva bun si simplu de facut! 
Reteta dietetica, potrivita persoanelor care vor sa slabeasca, sufera de anumite afectiuni sau vor sa se hraneasca sanatos. De asemenea, foarte potrivita si pentru alimentatia copiilor.

Pofta buna!

Pelayo Fernández Fernández:
A classic gift at #Easter#Easter #cake
Easy homemade #recipe step by step (including HD video)

http://www.golosolandia.com/2015/03/mona-de-pascua.html
imaginea nu este afișată
Mona de pascua, receta casera paso a paso
Como hacer una mona de pascua es muy fácil gracias a la receta de Golosolandia y su detallado paso a paso. Perfecta para regalar en semana santa.

Vizualizează postarea

vineri, 20 martie 2015

Pofta buna !

les recettes faciles et rapides d'isa:
recette de cheesecake léger aux cerises facile et rapide

préparation: 20minutes
cuisson 30minutes
pour 4 personnes
260kcal par portion

ingrédients:
-400g de fromage blanc 0%
-1 sachet de sucre vanillé
-2 œufs
-20 g de fécule de maïs
-4 c à soupe d'édulcorant
-1 boite de cerises
-4 biscuits type petits-beurre
-40g de poudre de noisette
-1 pincée de cannelle

1/Préchauffez le four à180°

2/Mélangez le fromage blanc, la moitié des cerises et le sucre vanillé, le réserver.
mélangez le reste des cerises avec la cannelle...

Vizualizează postarea

joi, 19 martie 2015

UKIP

Limited offer for my new book, The Purple Revolution

Mesaje primite
x

Nigel Farage prin sendgrid.info 

19:38 (Acum 53 de minute)
către mine
Odorica --

cover_9781849548632_-_Copy.jpgThis week I launched my new book, The Purple Revolution.

We have a special, limited offer for you, Odorica, as a UKIP supporter.

From today, and for the next week – if you sign up as a UKIP member, you will receive, in addition to the usual benefits, a free copy of The Purple Revolution: The Year That Everything Changed.

CLICK HERE TO SIGN UP TODAY

If you join today, you'll be entered into a prize draw, where 5people will received SIGNED copies of the book.

So don't wait a second longer. Sign up as a UKIP member today, and receive a free copy of The Purple Revolution.

Alternatively, you can purchase a copy from the UKIP shop, here.

Kind regards,

Nigel Farage, Leader of the UK Independence Party (UKIP)
http://www.ukip.org/
UKIP · Lexdrum House, King Charles Business Park, Newton Abbot, Devon TQ12 6UT, United Kingdom

marți, 17 martie 2015

Zgomot



Zgomotul a fost învins ?


Aglomeraţie
pe Calea Victoriei
La două decenii dupa terminarea Primului Război Mondial capitala  României era cuprinsă de ritmuri trepidante. Bucureştiul se dezvolta, se civiliza şi începea să semene tot mai mult cu marile capitale europene ale timpului. Marile bulevarde deveniseră adevărate furnicare. Tramvaiele, noile autobuze, automobilele sau patriarhalele birje îşi croiau cu greu loc prin metropolă. Ele aduceau bucureştenilor pe lângă avantajele lumii moderne şi unul dintre cele mai neplăcute inconveniente: zgomotul. Un zgomot al străzii la care contribuiau de asemenea strigătele comerciaţilor ambulanţi, ale vânzătorilor de ziare sau ale lustragiilor care cu toţii se agitau, discutau, se certau – într-un cuvânt - târguiau. Şi pentru că autorităţile de atunci – asemenea celor de azi – făceau tot ce era nevoie pentru a reda confortul cetăţenilor urbei, s-a trecut la contracararea acestui “nou duşman” al vieţii cotidiene. Pentru un timp bucureştenii chiar au crezut că zgomotul putea fi învins:


Dumnezeul chiriaşilor mi-a hărăzit un mic apartament, ca o agăţat ca o colivie de păsări la al şaptelea etaj al unui imobil-cazarmă din b-dul Brătianu, la o întretăiere de străzi, unde se adună probabil cele mai multe vehicule ale Capitalei. Seara, când căldura mă silea să deschid larg uşile balconului, odată cu puţina răcoare ce intra în casă, strada îmi trimitea un zgomot infernal, care ridicat până la etajul '7 se sublima într'un imens chiot, din care se deosebeau, din când în când, strigătele răguşite ale claxoanelor.
Într’o bună dimineaţă m’am trezit cu o surpriză, pe care nu mi-o puteam explica. Se părea că odaia mea nu mai e aceeiaşi, că s'a schimbat ceva în atmosferă peste noapte, că imobilul meu… se mutase. Unul din elementele principale ale vieţii mele dispăruse. Era linişte. O linişte atât de deplină încât m'am speriat. Am avut impresia unui cataclism.
Nu se mai auzeau nici claxoanele, nici trompetele, nici strigătele. Am crezut într’o catastrofă.
Ai claxonat ? 
Nu ai nici o scăpare: amendă!

Am sărit înspăimântat din pat şi am privit în stradă. Nu, slavă Domnului, nu se întâmplase nimic. Maşinile şi tramvaiele circulau ca de obicei, oamenii alergau grăbiţi spre slujbe, oltenii duceau pe cobiliţe coşurile încărcate cu zarzavaturi. Numai că totul se petrecea ca într’un… film mut. Automobilele lunecau lin pe cauciucuri, se opreau, porneau, fără să facă uz de claxon, oltenii îşi recomandau marfa cu gesturi elocvente, dar fără glas.
 

Explicaţia misterului am avut-o abia mai târziu: în ziua aceea intrase în vigoare ordonanţa şefului serviciului circulaţiei care interzicea claxonul, ţipetele oltenilor, megafoanele şi tot acel ansamblu de zgomote care transformă anumite centre ale Capitalei într’un adevărat iad.
De ani de zile, s'a pornit în toate centrele europene o adevărată cruciadă împotriva zgomotului. S'a constatat că zgomotul marilor oraşe, e unul din elementele principale care produc desele detracări ale nervilor ce se întâlnesc la cei ce sunt siiliţi să trăiască în centrele de mari aglomeraţii.
Vânzătorii de ziare strigă...
La New-York, există o încrucişare de străzi, atât de zgomotoasă încât răgetul unui tigru nu ar putea fi auzit de la zece metri distanţă. S'a constatat la noi că la ora 8 seara pe porţiunea bulevardului Brătianu, între strada C. A. Rosetti şi Muzeul Simu, la un metru distanţă, doi oameni nu se pot auzi oricât de tare ar striga. Intensitatea zgomotului pe această porţiune din bulevard întrece aceea a două rotative în plină viteză. Vibraţia aerului produsă de diversele zgomote, aici e egală cu aceea produsă de o orchestră simfonică având 300 de instrumentişti !
Aceste exemple vorbesc de la sine. Nervii bieţilor bucureşteni, atât de încercaţi din diverse alte motive, erau hârşiţi în fiecare zi de zgomotul infernal al străzilor noastre. S'a crezut până acum că zgomotul e ceva firesc, că face parte integrantă din viarţa Capitalei noastre. Toate încercările de până acum de a stăvili zgomotul, au fost privite cu ironie:
- La noi - spuneau scepticii - toate se aranjează…

Olteni tăcuţi
pe străzile Capitalei
Când s'a publicat prima măsură împotriva zgomotului, interzicerea claxonului seara, s'a crezut că măsura aceasta va fi tot atât de bine aplicată ca toate celelalte. Cu uimire, atât şoferii cât şi publicul, au văzut cum cea mai timidă încercare de claxonare seara a fost pedepsită pe loc cu o amendă simţitoare.
Tribunalul a avut de judecat, în câteva zile, zeci de cazuri de contravenţii la noul articol din codul penal, care prevede pedepse serioase împotriva celor care răpesc liniştea vecinilor.
Oltenii au luat câteva amenzi şi-au învăţat să tacă. Desigur că nu a suferit cu nimic comerţul lor ! Am asistat la transformarea aceasta a unui oraş zgomotos într'un oraş al tăcerii, cu o bucurie nespusă. Am văzut astfel că având puţină energie şi multă bunăvoinţă se pot realiza lucruri, pe care până astăzi le socoteam de nezdruncinat, înrădăcinate adânc în moravurile noastre.
Desigur că mai sunt multe de schimbat în viaţa noastră civică. Abolirea zgomotului e un pas mare pe drumul civilizaţiei. Ar urma introducerea obligatorie, prin ordonanţă poliţienească a politeţei în relaţiile dintre oameni. Abolirea completă a bacşişului, interzicerea necinstei şi reglementarea armoniei conjugale.
Vorba lui Tănase:
- Se poate? Sigur că se poate! Trebuie să se poată!”
Sursa: articolul “Zgomotul a fost învins ?” – “Ilustraţiunea română” din 1 septembrie 1937 – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com