Singura Felina

joi, 26 martie 2015

Ce se naste din pisica soarece mananca...

Viata si „moartea” managerului acrobat

 
Viata si „moartea” managerului acrobat
“Viata este acolo sus pe sarma. Restul este doar asteptare” – Nik Wallenda, supranumit “Regele mersului pe sarma”. Un cablu intins in inaltul cupolei, ‎sub becurile orbitoare si un acrobat ce pune pas dupa pas pe firul subtire. La fiecare clatinare a cablului inimile spectatorilor ingheata. Glasuri infricosate de aceasta joaca nebuneasca, care poate fi ultima, se fac auzite: 
- Ajunge! Opriti! Destul! Coboara!  „Cum destul? Oare le este frica pentru mine sau le este frica de …frica lor? Putina rabdare. Am atatea de aratat…” Lor…Lui insusi…  Lumii intregi…
 De Dragos Ion
Este povestea pe care, la nivel metaforic, o poate trai orice om de business. O data sau de mai multe ori. In acelasi timp, daca am alcatui o lista a povestilor de succes, am putea constata ca, in cea mai mare parte, ele sunt despre oameni care au reusit pe cont propriu. Pornind de la zero o afacere. Si nu de putine ori, antreprenorii au fost mai inainte manageri angajati.
Daca este acelasi om, care doar functioneaza in contexte diferite, cum de “straluceste” si inspira cu mai multa forta “pe cont propriu”? 
Pe sarma sunt amandoi– manager si antreprenor.
Managerul inconjurat de echipa “tehnica”,respectand intocmai instructiunile “regizorului”, asigurat in cabluri. Cauta mereu sa isi perfectioneze tehnica pentru a ramane pe afisul spectacolului. Antreprenorul este inconjurat de obicei de familie, cativa prieteni (pe cat de sinceri, pe atat de rari), verificandu-si singur cablul‎, reinventand coregrafia de la un spectacol la altul.
Tehnica nu este diferita: un pas dupa celalalt‎. Prioritatile sunt, insa, diferite.
Managerul poate sa aleaga siguranta. Siguranta unui mediu relativ constant, siguranta unor venituri, predictibilitatea‎ zilei de maine (este bine sa stii ce te asteapta – fie ca este de bine, fie ca este de rau). Antreprenorul ‎nu are de ales decat sa energizeze libertatea. Libertatea de a-si stabili locul si inaltimea la care isi intinde cablul, durata reprezentatiei si cat de mult isi doreste ca spectatorii sa vrea sa il vada in continuare pe scena.
Cu cat promite spectacolul sa fie mai grandios, cu atat asteptarile publicului sunt pe masura. Iar greselile pot aparea oricand.
Managerul tinde sa evite greselile. Orice eroare l-ar putea costa prezenta pe “afis” in urmatorul spectacol. 
Antreprenorul are nevoie de greseli pentru a invata. ‎Uneori cade si se accidenteaza serios inca de la prima reprezentatie. Pentru ca a intrat in afacere nepregatit, naiv. Are incredere nemasurata in clienti, banci, colaboratori. Si sunt situatii in care ajunge sa piarda tot – afacere, casa, familie. Tot ce a pus in joc si nu este usor sa-ti gasesti puterea sa te aduni. Sunt si din cei care incremenesc in neputinta. Cei mai multi incearca sa se ridice din nou in picioare, sunt inapoi pe cablu. Ei stiu ca pierd mai mult daca raman la pamant. 
In mersul pe sarma este fara indoiala vorba despre echilibru
Managerul ‎poarta pe umeri echipa, obiectivele, sarcinile, politica firmei, target-urile. Antreprenorul ‎se balanseaza intre familie si pastrarea integritatii. Integritatea bunurilor, a echipei si a propriei persoane. Cu catnotorietatea acrobatului este mai mare, cu atat cablul este mai sus. Cat de sus? Atat cat iti permite inaltimea “cladirii”, atat cat indica regizorul spectacolului, atat cat pericolul nu este extrem de periculos pentru manager.
Antreprenorul viseaza mult si inalt. De multe ori ii innebuneste pentru cei din jur. Oricand te poti trezi cu el fixandu-si cablul intre cele mai inalte doua cladiri din orasul cu cele mai puternice vanturi. Si de cele mai multe ori fara plasa de siguranta. Desi mersul pe sarma pare la fel, indiferent de protagonsit, in realitate el estediferit de la un spectacol la celalalt. Numarul managerului se incadreaza in ideea generala a spectacolului. Este un capitol dintr-o poveste ampla. O afacere antreprenoriala imprumuta personalitatea “creatorului”. Numarul antreprenorului este insasi povestea spectacolului.
Caderile sunt inevitabile, chiar daca de la primele lectii fiecare exerseaza aterizarile fortate – ‎cum sa te ghemuiesti, cum sa te prinzi cu mainile in caz de dezechilibru.
In spectacolele in care evolueaza managerul mersul pe sarma este asigurat. Plasa sau cablurile de sustinere a acrobatului nu permit accidentari dramatice. Sigur ca dupa doua sau trei cazaturi in spectacole cu public numeros, regizorul propune schimbarea lui. Acrobatul nu mai are sarma. ‎O luna…doua…un an… Atat cat ii ia sa isi gaseasca un alt spectacol. Antreprenorul, in lupta pentru notorietate, renunta la toate asigurarile‎. Iar fracturile rezultate in urma caderii sunt de multe ori incompatibile cu mersul pe sarma. O luna… doua…un an… doi… Atat cat ii va lua sa exerseze echilibrul pe sarma cu o proteza, intr-un picior, in maini. Pentru ca de inaltime nu te vindeci niciodata. 
Acrobatii pe sarma sunt la fel de talentati, indiferent daca sunt manageri sau antreprenori. Au muschi exersati si puternici, au curaj‎ (poate chiar nebunie), echilibru, au trecut pe raboj multe experiente. Au dileme ce le pun la incercare integritatea si ego-ul. La caderea cortinei, se naste, totusi, o intrebare: Povestile de succes sunt despre oameni sau despre contexte?
Dragos Ion _IDL
Dragos Ion este Managing Partener iD learning, o firma de training, consultanta, evaluare si coaching. Dragos are o experienta de peste zece ani in antreprenoriat. Anterior si-a dezvoltat o cariera in vanzari si training cu diferite companii multinationale.
Foto: Dreamstime
revistabizz.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu