Singura Felina

duminică, 31 mai 2015

Locuinta ecologica

 
O locuinta ecologica portabila in care pot trai 2 persoane, dotata cu toate utilitatile de baza si independenta energetic. Casa perfecta pentru cei dornici sa viziteze lumea, sau sa traiasca pentru perioade scurte in diverse locuri.
 #Ecocapsule, #casaecologica
 http://wp.me/p4V4Sx-Yb

miercuri, 27 mai 2015

IRGC

Comandantul forțelor navale ale islamice Revoluției de Gardă (IRGC) spune că forțele au testat bărci cu motor indigene care pot croazieră la 110 noduri (203 km) pe ora.

Mai multe detalii aici: http://ptv.io/1sgp
The IRGC’s naval forces test speedboats capable of cruising at 110 knots (203 kilometers) per hour.

luni, 25 mai 2015

Sunt adorabili


Acum de dimineata aflu de la tv. ca grecii nu mai au bani pentru urmatoarea transa din datorie de 1 miliarde de euro, catre FMI. Spun ca acesti bani nu exista.:)))Si pentru asta, ca sa-si plateasca  rata, cer 250 de miliarde de euro de la UE.
Sunt indragostita de ei incorpore. Mai ales ca au anuntat ca nu renunta la reforma pentru pensii si salarii:)))
Ce ni se spune pana ne obsedeaza si pe noi ca, sa nu ajungem ca grecii. Dar noi vrem salariile si pensiile grecilor!!!
 Vorba veche de sute de ani se adevereste:"sa nu faci afaceri cu grecii", ca ramai precis in pierdere.
Sper sa nu accepte solutia gusatilor si sa dea vreo insula, asa cum li s-a cerut si ei au refuzat cu demnitate. Asta inseamna atentat la istoria nu numai a grecilor, ci si a lumii.Excroci mari, gusatii papionati.
Sunt cei mai tari grecii, asa tupeu nu s-a mai vazut de cand este lumea, sa iei un imprumut, daca nu este vorba de datoria Germaniei catre ei(sau poate), pe care sa nu-l mai platesti niciodata, pe langa alte mii de miliarde de euro deja imprumutati incat, sa platesti numai un miliard la FMI, care reprezinta  probabil o parte din dobanzi.
Asa le trebuie la gusati din UE. Nu stiu cum se va termina sarabanda asta a "negocierilor" caci, grecii vor sa iasa din zona euro dar, mai bine gusatii finantelor ii iarta de toate datoriile si o iau de la 0. Este mai convenabil pentru ca si asa  marile trusturi financiare ale lumii, nu-si vor primi banii imprumutati inapoi, nici la sfarsitul pamantului.
Sunt tari grecii dar, gusatii UE nu vor sa dea astfel de solutii si altor tari. Nu, noi romanii suntem prostii lumii, noi platim tot pana la ultimul leut. Nu asa a facut Ceausescu, a platit toate datoriile, noi traind in lipsuri alimentare in continuare, ca doar asa ne invatasem?
Tari ca Polonia  care aveau de 5 ori mai mari datorii ca noi, nu au platit nimic si au fost absolviti de datorii la schimbarea regimului din 1989.
Asa ca  romanii nu sunt in pericol de a fi iertati de datorii pentru ca, noi suntem condusi de slugarnici de care gusatii se folosesc ca, de hartia igienica.
Bravo Grecia nu platiti nimic, sa va dea inca 250 miliarde de euro(probabil datoria Germaniei catre ei pe care si-o revendica), sa va stearga toate miile de miliardele de euro pe care le aveti de dat si recomandati-ma ca, custode pe mine, ca le platesc eu din buzunarul meu  spart de la spate:))).
Apropo, noi romanii nu cerem Germaniei, nici cele aproape 20 de miliarde de euro datorate de la imprumutul acordat lui Hitler din 1938. Ati vazut ce radea madam Angela cand Matrafoxatul ii spunea la ureche ca, renunta la datorie. Asa prost pe spinarea si cu pierderea unui popor, saracit de  excroci interni si internationali, mai rar.
Bravo Grecia sa vedem ce se va intampla in continuare dar,  noi romanii tot prosti ramanem caci, suntem prostiti ca, asa le sta bine conducatorilor, sa dovedeasca prin experiment cinic, cum poate un popor intreg sa fie pus pe branci, fara a putea riposta asa cum merita canaliile. Sa ripostam inselandu-le increderea in prostia noastra, la aceasta miselie de anihilare a neamului nostru, vechi pe aceste meleaguri de la inceputul lumii, pentru ca noi nu am venit de niciunde aici, sa ne tina minte zeci de generatii, ramanand in istorie ca oameni cu demnitate si care nu lasa nimic neplatit, cu varf si indesat.

Grecia cu 11,3 milioane de locuitori tine in sah la dispotitia lor(A PROTUBERANTEI DE MAI JOS DE BURIC) SUTE DE MILIOANE DE EUROPENI, CU GUSATII LOR CU TOT:)))

joi, 21 mai 2015

Destinul tragic al lui Amilcar Sandulescu

         Simbolul României Mari. Povestea din spatele Eroului Necunoscut
de Dan Gheorghe .

Făurirea celui mai mare vis al naţiunii - România Mare, la 1 decembrie 1918 - nu ar fi fost posibilă fără sacrificiul de sânge al poporului. Simbolul renaşterii naţionale este Eroul Necunoscut, ostaşul ales, în 1923, dintre sutele de mii de anonimi ce şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Dar cine a fost cel care a desemnat Eroul? Ţara a lăsat această decizie pe mâna unui suflet neprihănit, un băieţel de numai 12 ani, Amilcar Săndulescu.
Imensele sacrificii pe care poporul român le-a făcut în Primul Război Mondial - aproape un milion de morţi, dintre care mai mult de 300.000 de soldaţi şi ofiţeri, restul fiind civili - au creat în ţară, după conflagraţie, un curent de opinie care exprima ideea ca toţi eroii să fie comemoraţi de întreaga naţiune. Aducem în atenţia tuturor simbolul ţării reîntregite, Eroul Necunoscut. Soldatul fără nume întruchipând sutele de mii de anonimi care şi-au dat viaţa pentru ţara lor.
Copilul intrat în istorie
La fel de important însă este să-l descoperim pe copilul care l-a ales pe Erou. Tragic destin pentru micuţul intrat el însuşi în istorie drept Fiul Eroului Necunoscut. Aşa a fost cândva cel care s-a numit Amilcar Săndulescu, meteorica fiinţă născută în 1911, la 20 februarie, într-un sat din judeţul Vâlcea - Mădulari de Beica e consemnat numele acelui loc.
O ţară plină de morminte
Câtă suferinţă a provocat poporului român Primul Război Mondial - asta putem înţelege dacă ne lăsăm imaginaţia liberă, ca să vedem o mare parte a României acoperită de cruci. Morminte săpate la repezeală, pe câmpuri, pe drumuri sau la marginea satelor. Oamenii fuseseră îngropaţi acolo unde muriseră, în timpul luptelor. Avem date certe ale dezastrului şi putem vorbi despre 330.000 de soldaţi şi ofiţeri morţi sau dispăruţi, adăugându-se 650.000 de victime din rândul civililor. Sunt cifrele prezentate, la finalul conflagraţiei, în Buletinul de Informaţii al Secţiei a II-a din cadrul Marelui Cartier General al Armatei Române.
Funeralii pe tot cuprinsul României
Un efort naţional urmează, de la Ministerul de Război venind ordinul ca toate osemnintele celor ce şi-au dat viaţa pentru ţară să fie strânse în cimitirele militare. Fiecare localitate trebuia să-şi mobilizeze întreaga suflare, oamenii să meargă la mormintele acelea ad-hoc, de pe raza comunităţii respective, să dezgroape rămăşiţele pământeşti şi, cu preoţii în frunte, să fie îngropaţi eroii în perimetre bine stabilite din satul sau oraşul în cauză, după cum scria în Legea 502 din 27 februarie 1919. Nu va mai trece mult timp şi, pe 12 septembrie, acelaşi an, se constituie Societatea "Mormintele eroilor căzuţi în război", prin Decretul-Lege 4106, sub înaltul patronaj al Reginei Maria. Structură naţională menită a se îngriji de tot ceea ce înseamnă memoria eroilor.
Codul numeric al ostaşilor români
Ostaşii care porniseră în luptă nu aveau asupra lor acte de identitate, ci numai nişte bănuţi metalici, pe care-i purtau la gât. Pe acea bucată metalică era înscris un cod numeric. Acesta corespundea cu datele care existau la fiecare unitate militară. Dar în focul luptelor, din cauza schijelor, bănuţii aceştia au fost distruşi. Tocmai de aceea devenea imposibil să mai ştii cum îl chema pe soldatul ucis.
Model occidental
Belgia este prima ţară din Europa în care se instituie, după războiul nimicitor, conceptul de Erou Necunoscut, ostaşul care să întruchipeze sacrificiul tututor camarazilor săi, ştiuţi sau neştiuţi. Modelul va fi preluat de Franţa, Marea Britanie, Italia. La noi se pune problema aceasta încă din 1921, iar Societatea patronată de Regina Maria primeşte însărcinarea de-a stabili exact modul în care va fi ales Eroul Necunoscut. Trebuie remarcat că în alte ţări fie o femeie, fie un ofiţer, au ales Eroul naţiunii. La noi, în schimb, Ţara şi-a pus Eroul în braţele unui copil.
Cei zece soldaţi necunoscuţi
Vom vedea acum care au fost etapele premergătoare, până la ceremonia din 14 mai 1923, de la Mărăşeşti. Trebuia iniţial să fie alese rămăşiţele pământeşti ale unor soldaţi necunoscuţi din opt zone ale României în care se dăduseră lupte aprige. Iată şi cele opt localităţi - Raşcoviţa, judeţul Gorj, reprezentând frontul de pe Jiu, Bălăria, judeţul Vlaşca, reprezentând teatrul de război unde s-au dat lupte pentru apărarea Bucureştiului, Azuga, judeţul Prahova, pentru apărarea Văii Parhovei, Topraisar din judeţul Constanţa, pentru frontul din Dobrogea, apoi de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, pentru frontul Moldovei, iar în final de la Târgu Ocna. Au mai fost alese ulterior două zone - Ciucea, din apropiere de Cluj, dar şi Chişinău. Români din toate zonele ţării luptaseră în Războiul Reîntregirii. Se stabileşte că în fiecare din aceste localităţi, de unde va fi dezhumat un soldat necunoscut, alegerea să depindă de voinţa unui copil orfan de război sau a unui elev cu note foarte bune la învăţătură. Toată procesiunea se face în prezenţa întregii suflări a localităţii şi cu slujbele religioase de rigoare. Rămăşiţele pământeşti ale soldaţilor aleşi au fost aşezate în zece sicrie din stejar, căptuşute cu tablă zincată. Sicriele erau la fel. Apoi lumea porneşte în alai, de la cimitir, conducându-şi eroul local până la gară. Sicriul va fi dus cu trenul, într-un vagon special amenajat, până la Mărăşeşti. Cele zece sicrie ajunse în gara din Mărăşeşti în data de 12 mai 1923 vor fi preluate de soldaţi aflaţi sub comanda plutonierului Sârbu şi duse în biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului".
Ministerul de Război alege Copilul Eroului Necunoscut
Trebuia ales copilul care va desemna Eroul Necunoscut al României. Operaţiunea începe în data de 1 mai 1923, când Ministerul de Război emite Ordinul 567 către Direcţia Şcoli din cadrul acestei structuri militare. Ordinul spune că va fi ales un copil de clasa I, orfan de război, din liceele militare, având cele mai bune rezultate la învăţătură. La vremea aceea, ţara noastră avea patru licee militare - la Iaşi, Craiova, Chişinău şi la Mănăstirea Dealu, lângă Târgovişte. Răspunsul vine după numai cinci zile, Direcţia Şcoli arătând că s-au primit rapoarte asupra felului în care învaţă elevii din clasa I, rezultând că Amilcar Săndulescu este cel mai bun elev din toate cele patru licee militare.
Un elev de nota zece
Amilcar avea şase ani când tatăl său a murit, în 1917, la data de 8 martie, într-un sat din Moldova. Doar atât s-a ştiut, că din ziua aceea camarazii lui nu l-au mai văzut în viaţă. Unde i-or fi rămas oasele, greu de spus. Se ştie astăzi că Amilcar Săndulescu a fost al treilea copil în familia învăţătorului Constantin Săndulescu. Mama celor trei fraţi se numea Maria. Tatăl a fost înrolat, în 1916, în Regimentul 66 Infantierie de la Balş, luptând, pe rând, în mai multe zone ale ţării, în Oltenia, Muntenia şi Moldova. Amilcar a făcut primele două clase la şcoala din satul natal, după care a fost înfiat de fratele tatălui său, locotenent colonelul Cicerone Teodorescu, şeful Statului Major al Diviziei 11 din Craiova. Băiatul va face următoarele două clase la Şcoala de Aplicaţie din cadrul Şcolii Normale de Băieţi, pe care o va absolvi, în 1922, cu media 9,98. Doi învăţători din această instituţie - David şi Godeanu - spune despre Amilcar că "are o inteligenţă şi o isteţime a minţii puţin obişnuite, o stăruinţă şi perseverenţă în micile lui acţiuni de şcolar". Va susţine, în acelaşi an, examenul de admitere la Liceul "Dimitrie Sturdza" din Craiova, obţinând media zece. A fost primul pe lista admişilor. Rezultatele lui la învăţătură sunt admirabile în prima clasă de liceu - echivalentul primei clase de gimnaziu, de azi - media obţinută fiind de 9,25. Era primul în clasa lui, în primăvara anului 1923, când a primit vestea că el va desemna Eroul Necunoscut al României.
Efortul unui documentarist de excepţie
Atât de multe informaţii - şi atât de precise - greu să fi ieşit la suprafaţă fără munca de ani la rând a unui documentarist de excepţie. Vorbesc în acest caz despre Valeria Bălescu, muzeograf al Muzeului Militar Naţional "Regele Ferdinand I". Aflu mai întâi că a fost, în 1991, martora ceremonialului prin care rămăşiţele pământeşti ale Eroului Necunoscut au fost luate de la Mărăşeşti şi aduse în acelaşi loc în care fuseseră înhumate în 1923, în Parcul Carol din Bucureşti. Eroul a fost scos, pe vremea comunismului, de la locul lui de veci, în miez de noapte, şi dus la Mărăşeşti. Valeria îmi spune că din anul 1991 a pornit curiozitatea ei de-a afla tot ce este în spatele acelei clipe extraordinare din urmă cu exact 90 de ani. Aşa a început să caute prin arhive, mai ales cele ale Armatei. Reuşeşte să aducă în actualitate povestea extraordinară a modului în care a fost ales Eroul Necunoscut, descoperind totodată imaginea, caracterul, dar mai ales sufletul unui copil de excepţie  - Amilcar Săndulescu. Tot acest efort s-a materializat, între altele, printr-un film documentar, al cărui scenariu l-a scris Valeria Bălescu, intitulat "Eroul necunoscut, legământ pentru totdeauna", dar şi printr-o carte - "Eroul necunoscut".
Arhivele pot încă să vorbească
Cel mai interesant lucru este că specialistul de la Muzeul Militar a reuşit să găsească jurnalul lui Amilcar. Documentul face parte din jurnalul unităţii militare. Copilul era, în 1923, elev al uneia dintre cele mai prestigioase şcoli militare ale României interbelice - Liceul "Dimitrie Sturdza" din Craiova - instituţie menită să formeze ofiţerii de carieră ai Armatei Regale. Liceu inaugurat de însuşi Carol I, în 1885. Din care azi n-a mai rămas nimic. Doar amintirile. Şi arhiva. Acolo, în arhive, a găsit Valeria gândurile lui Amilcar. Copilul avea talent la scris. El face o descriere cinematografică, se poate spune, pentru că poţi să vezi azi, prin ochii lui, tot ce s-a întâmplat în memorabila zi de 14 mai 1923.
Păşim, alături de Amilcar Săndulescu, prin istorie 
Foarte mulţi oameni adunaţi în curtea bisericii, la Mărăşeşti, în acea zi de luni. Amilcar ne spune, iată, data exactă a evenimentului. El înaintează prin mulţimea aceea, avându-l alături pe ministrul de Război de la acea vreme, generalul de divizie Gheorghe Mărdărescu. Erau foarte multe flori, o atmosferă de sărbătoare. Ştim şi ora exactă - trei după-amiaza. Dar să-l lăsăm pe Amilcar să povestească mai departe - "în sfârşit, sosi şi ora trei, oră divină, când trebuia ca eu să aleg pe acela ce odinioară s-a jertfit pentru scumpa lui patrie. Când am ajuns la biserică stăteam ca pe ghimpi, abia aşteptam momentul când să intru, să văd cele zece sicrie. Când intru în biserică, văzui biserica veche, care cu mult mai înainte îndurase atâtea şi atâtea gloanţe care o ciuruiseră. Înauntru erau înşirate, pe două rânduri, osemintele acelor zece eroi care se jertfiseră pentru întregirea neamului. Ce mulţime mai era!". Băiatul zăreşte în mulţimea aceea, de afară, în curtea bisericii, un copil orfan, pentru că erau mulţi copii orfani de război prezenţi acolo. Amilcar se vede el însuşi în ochii acelui copil şi descrie momentul - "prin mulţimea aceea aşa de mare era şi un copil orfan, îmbrăcat jerpelit, aşteptând momentul alegerii, ca să vadă şi el unde să arunce flori, ca şi cum ar fi aruncat pe tatăl său". Urmează slujba religioasă, preoţii cântă "veşnică pomenire", iar apoi, dintr-odată, se face linişte, şi afară, şi în biserică. Sosise deci momentul în care copilul trebuia să aleagă Eroul României. Să vedem în continuare descrierea lui Amilcar - "o mare tăcere s-a făcut în biserică. Eu m-am dus înaintea celor zece sicrie, tremurând, şi, emoţionându-mă, stăteam la îndoială, neştiind pe care să pun mâna. Dar deodată m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conşiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele - acesta este tatăl meu". Copilul povesteşte că imediat după aceea a îngenuncheat în faţa sicriului ales de el. Atunci s-a gândit şi la propriul lui tată. Şi a spus - "Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl meu".
Alături de Regele Ferdinand şi Regina Maria
Ce ar putea să ne povestească azi Amilcar Săndulescu despre experienţa prin care a trecut cu aproape un secol în urmă? Chiar atunci, în ziua de 14 mai 1923, după ce-a ales Eroul Necunoscut, a însoţit cortegiul funerar cu celelalte nouă sicrie, drumul lor fiind spre înhumarea de la Mărăşeşti. Copilul a stat, în acest timp, alături de soţia ministrului de Război, în maşina oficială. A urmat drumul spre Bucureşti, de data asta în trenul cu 13 vagoane, în care a fost transportat sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale celui ales de Amilcar. Trei vagoane au fost transformate în tot atâtea rampe. Pe cel din mijloc era sicriul, iar pe celelalte două - numeroasele buchete sau coroane. Foarte multe flori au fost la ceremonia de la Mărăşeşti. Aşa au cerut chiar oficialităţile de la Bucureşti - să nu fie o atmosferă funebră, ci una de sărbătoare. Amilcar s-a aflat, în trenul spre Capitală, în vagonul destinat familiei ministrului de Război. Trenuri, unul după altul, sosiseră la Mărăşeşti, din toată ţara. Au venit oamenii să omagieze eroii. Şi mai ales pe cel care, din acea zi, a devenit simbolul sacrificiului suprem dat de popor pentru patria sa. Şi ce-a mai făcut după aceea Amilcar? A fost invitat acasă la ministrul de Război, a mâncat şi s-a jucat alături de copilul gazdei. Pe urmă, în ziua cea mare, pe 17 mai 1923, când Eroul Necunoscut a fost înhumat în Parcul Carol, copilul a stat alături de cele mai înalte oficialităţi ale ţării. Aşa i-a cunoscut, cu prilejul acelor ceremonii, pe Regele Ferdinand şi pe Regina Maria, dar şi pe prinţul Carol.
Premoniţia sfârşitului
Precise sunt datele pe care le arată Jurnalul Istoric al Liceului Militar "Dimitrie Sturdza" din Craiova despre nenorocirea întâmplată pe data de 28 iulie 1923, atunci când Amilcar Săndulescu a murit. El şi colegii lui au mers în tabără - doar era vacanţa de vară - la Techirghiol. Cei care l-au cunoscut pe Amilcar, colegii lui, îl descriu ca având o fire melancolică. Altfel n-ai putea interpreta faptul că acestui băieţel de 12 ani îi plăcea să privească îndelung răsăriturile şi apusurile de soare, stând pe malul mării. Şi mai ales îi plăcea să privească marea atunci când era agitată. Aşa era şi când el s-a stins. Nu se poate să nu ne gândim din nou la destin. Amilcar are un vis în noaptea premergătoare tragediei. Pe care el l-a povestit colegilor. Ştim despre vis de la cel mai bun prieten al său, Ianciu - se făcea că un cal mare, negru, venea cu gura deschisă spre "mine", gata să mă înghită. Ianciu mai spune ce se întâmplase cu o zi înainte de tragedie. Alte două negre premoniţii. Amilcar se îngroapă cu tot corpul în nisip. Numai capul îi rămăsese afară. Ba îşi mai face şi o cruce din trestie. Apoi îl întreabă pe prietenul său - "ce vei zice tu dacă eu voi muri?". Şi tot ca o joacă un epitaf scris din melcişori, pe nisip, de cel urmărit de crunta soartă. "Aici odihneşte Amilcar Săndulescu, Fiul Eroului Necunoscut".
Fatidica zi
Ziua cea neagră, 28 iulie 1923. Amilcar stătea pe malul mării. Agitate valuri. Atât de mari, întât nimeni nu avea curaj să intre în apă. Se ştie, din relatările martorilor, că nici acest copil nu dorea să facă baie. Doar admira natura dezlănţuită. Pe urmă a vrut să se spele pe picioare de nisip, depăşind însă limita, dincolo de pământ, spre talazuri. Dar un val mare s-a năpustit asupra lui şi l-a doborât la pământ. Copilul era ameţit. Al doilea val a venit însă imediat şi a tras plăpândul trup în larg. Totul s-a petrecut în câteva secunde. Alţi copii care erau în apropiere dau imediat alarma, povesteşte acelaşi Ianciu. Un elev de clasa a şaptea, Florescu pe numele lui, încearcă să intre în valuri. Dar cât pe ce să se înece şi el, fiind scos cu greu la mal de intervenţia colegilor lui, cu ajutorul unei corzi. Câţiva marinari sar într-o barcă şi încearcă să ajungă la Amilcar. Marea însă plesneşte barca şi o răstoarnă, ca şi cum n-ar fi vrut să dea drumul "prăzii" pe care tocmai o dobândise. Ianciu mai spune apoi că de patru ori a văzut capul lui Amilcar ieşind deasupra apei, departe, cu mâinile ridicate, ca şi cum ar fi implorat cerului scăparea. Apoi nu l-a mai văzut. Abia târziu, spre seară, nemiloasele valuri au aruncat la mal corpul neînsufleţit al copilulului. Ca şi cum natura luase numai ce-i trebuia, sufletul.
"Amilcare, destinul a vrut astfel cu tine!"
Vom fi acum martorii unui alt moment, şi tragic, dar şi înălţător, al înmomântării lui Amilcar, în ziua de 30 iulie. Consemnăm cu această ocazie discursul unui profesor, Balaban - nu se ştie numele întreg - de la Liceul "Carol I" din Craiova, care s-a adresat mulţimii, mai ales elevilor strânşi în jurul celui trecut în nefiinţă. Dar era ca şi cum cuvintele acelea ar fi trebuit să le audă, din altă lume, şi Amilcar, să-şi înţeleagă astfel menirea pe acest pământ, al României. "Amilcare, destinul a vrut astfel cu tine, şi ceea ce este scris în Cartea Destinului este lucru sfânt şi se împlineşte, căci asta-i vrerea lui Dumnezeu. Tu ai încetat să mai fii al familiei, al şcolii, tu ai devenit Fiul Eroului Necunoscut, tu ai devenit copilul suferinţelor şi umilirilor, speranţa şi chezăşia zilei de mâine a Neamului". S-a împăcat oare Amilcar cu soarta sa?!...
"Sufletul mi l-am simţit curat şi liniştit"
Te uiţi la cuvintele pe care copilul acesta le-a aşternut pe hârtie. Şi încerci să-l înţelegi. Ce-a simţit el atunci? Trecuse prin război. A văzut suferinţă. Dar şi speranţă. Poţi face faţă atâtor sentimente? "Jertfa sufletelor de mii de ostasi care, cu bărbăţie şi cu dispreţul de moarte al românului pentru apărarea moşiei strămoşeşti, au înfruntat ploaia de foc în care s-a făurit Coroana României Mari". A trecut prin experienţa alegerii Eroului Necunoscut. Iată ce credea el că trebuie să rămână, şi generaţiilor viitoare, ca un înţeles al acelui moment. "Românimea toată trebuie să-şi plece genunchii, pentru că el este întruchiparea jertfei tuturor acelora care cu sângele lor au udat pământul din care a răsărit mândrul copac al României". A îndeplinit ceea ce destinul i-a hărăzit. Şi, la final, atât mai spune - "sufletul mi l-am simţit curat şi liniştit".

miercuri, 20 mai 2015

Articol sinistru


Cu orice risc vreau sa va spun in fata adevarul.
Asa cum am mai scris de la inceputul anului, am primit mailuri de la Presstv Iran. Nu stiu cum au ajuns la mine dar, repetarea mesajelor m-a facut curioasa. Era vorba despre intalniri politice dintre mai marii lumii.
Unele erau date si la noi la tv. dar pentru mine erau neimportante si nu le dadeam atentie, pentru ca spuneam eu ca, nu ne atinge si pe noi romanii.
Dar apoi a aparut conflictul care nici acum, pentru mine nu este clar din Yemen, blocada facuta de fortele ostile dar, aparata de vapoarele cu ajutoare pentru yemeniti din partea Iranului.
Acum am inteles ca este un moment de respiro, pana cand????.
Pe Presstv Iran si-au diversificat mesajele trimise tintit de fortele combatante teroriste.
Dar eu nici acum nu am venit de acasa pentru ca, nu stiu  ce vor fortele care se infrunta.
Dar mie mi s-a deschis o lume, lumea araba care nu este nici neagra, nici alba, poate un pic de gri.
Am vazut acolo o populatie sub limita saraciei, saracie mai crunta ca la noi in Romania. Pedepse criminale absolute.
Pedepsele se dau pentru apatinerea la o grupare  sau alta, sau pentru vini marunte.
Am citit ieri ca  ISIS cauta calai, au 8 posturi  pentru ca, nu mai fac fata actualii la volumul mare de lucru.
Azi am vazut ca ISIS isi vinde fecioarele frumoase in alte locuri, cu un pret mai bun.
In alta ordine de idei trebuie sa intelegem ca luptatorii, luptele nu au legatura cu populatia civila, chinuita, disperata, care isi plange pe cei ucisi in strigate catre cer neauzite de nimeni. Am citit Programul ISIS spicuit caci, nu am recuperat calculatoarele furate caci, Politia a spus ca nu sunt suficient de bolnava ca sa le recuperez.
Am vazut cateva puncte, unul ca la tinerii casatoriti li se da 1.200 in nu stiu ce moneda si la fiecare copil inca 5o.
Pana nu-mi vor fi  aduse calculatoarele nu pot sa cercetez, sau poate din intamplare sa gasesc ceva.
Este greu pentru ca trebuie sa traduc si pe liderii lor ii incurc pentru ca au numele la fel sau asemanator, din punctul meu de vedere.
In alt mesaj pe care l-am vazut cateva momente mai tarziu era descrisa  ranirea nr. 1 Al Quaida in octombrie anul trecut intr-un raid american. Eu nu intelegeam de ce imi descrie durerea mea de coloana, apoi am vazut ca anunta ca acel lider, a renuntat la functie din cauza ca nu s-a putut recupera fiind in imposibilitatea de asi face munca in continuare si alcineva i-a dat numele...., i-a luat locul.
Acum ISIS a scris ca liderul nr.2 este grav ranit(saptamana trecuta) de unn bombardament american si el va fi inlocuit.
Actiunile lor sunt de o cruzime fara margini, aparent fara motiv. Dar ce pot eu intelege despre  luptele intre factiunile invrajbite de mii de ani. Printre mesaje sunt si de la cei care au rapit pe romanul nostru.
Dar eu  sunt de parere ca, aceste conflicte nu se vor potoli decat pe perioade scurte si se vor macina intre ei. Imi este mila ca energia  si ura pe care o depun mai bine ar  folosi-o pentru imbunatatirea traiului de acolo, intr-un mediu dusmanos si intr-o saracie  ajungand la animalitate primitiva.
Dar nu vreau sa ratez ocazia de a spune ca si aici avem oameni,  asazisi oameni care, sunt de o cruzime comparabila cu a membrilot ISIS fata de animale si oameni si poate pentru asi satisface  setea de sange, vor sa primeasca posturile de calai de la ISIS. Pun eu o vorba buna :)))
Am vazut ca este mult de lucru acolo si s-a ajuns in situatia de la Revolutia din Franta de la 1789 cand, la GHILOTINA ERA INGRAMADEALA MARE SI SE TAIA UN CAP LA UN MINUT  ASA CA, A FOST PUS ALATURI UN COS MARE DE RACHITA UNDE SA SE ARUNCE CAPETELE.
Nu este gluma ce spun eu, este serios si de la fata locului.
Dar noi nu putem face nimic pentru ca si  fortele UNU fac acolo atrocitati inimaginabile.
Dar prin toata prigoana funebra, vad cum tinerele fete se preocupa de moda, de rochii frumoase, de manechiura. Asta ma impresioneaza cel mai mult si baietii se straduiesc sa faca fotogratii cu peisaje demne de a fi expuse in toata lumea.
Eu am mai pus fotogratii cu  peisaje, femei, barbati si copii de acolo( ati vazut blonzi cu ochii albastrii) dar,nu stiu daca ati inteles de unde sunt. Si imi iau angajamentul ca sa pun cat mai des, eu primind  foarte multe zilnic, dar nu le pot pune pe toate.
Fotografiile din Europa si America m-am gandit ca sunt cunoscute pe internet, pe cand cele din Orientul Mijlociu din zonele de conflict, sunt putin cunoscute si nepostate de frica.
Nu v-am spus ca nu imi este frica de nimic si nu cedez in libertatea mea, pana la ultima suflare ?????
Isil execută jurnalist în Mosul: Watchdog
The Takfiri ISIL group executes a journalist in the Iraqi city of Mosul, which is under the control of the terrorist group. 

luni, 18 mai 2015

Primul ziar din lume



Ştiaţi că… primul ziar din lume a fost publicat acum peste 2.000 de ani, se numea “Acta Diurna” şi a apărut în Imperiul Roman?



  ziar vechiPrimul organ de informare publică l-a reprezentat gazeta romană Acta Diurna, ce apărea zilnic, începând cu anul 59 î.Hr. Afişat în tot oraşul în locuri publice unde oamenii obişnuiau să se adune, acest ziar a fost înfiinţat de Iulius Cezar şi nu se deosebea prea mult de tabloidele din prezent. Astfel, în ziar erau inserate ştiri sociale şi politice, detalii referitoare la procesele penale şi la execuţii, anunţuri de căsătorii, naşteri şi decese, ba chiar şi ştiri despre evenimente sportive şi culturale ce aveau loc la Circus Maximus şi la Colosseum. Totuşi, asemenea organelor informaţionale de stat, precum cotidianul sovietic Pravda, Acta Diurna era controlat şi cenzurat de către guvern.
Mai exista un singur alt cotidian în acele vremuri, în Orient. Organul de informare chinez pao („raport”) era o circulară oficială emisă de guvern, care a început să fie distribuită odată cu venirea la putere a Dinastiei Tang în secolul al VII-lea şi a dăinuit pînă la sfârşitul Dinastiei Qing în anul 1911. Scrisă la început de mână, iar ulterior cu ajutorul plăcilor din lemn, pao prezenta ştiri sociale şi politice, intrigi de la Palat şi orice eveniment astronomic (de exemplu, căderea unui meteorit) ce putea prevesti o perioadă de belşug sau de foamete. Editat iniţial pentru oficialii chinezi sub numele Ti-pao (,Raport al palatului”), iar apoi Ti-chan (, ,Buletin informativ de la Curte”), ziarul cuprindea şi informaţii referitoare la părerile şi evenimentele din viaţa mandarinilor sau a înalţilor demnitari publici.
La începutul secolului al XVII-lea, ziarele ajunseseră într-o formă apropiată de cea pe care o cunoaştem în prezent. Prima foaie considerată un „ziar” în adevăratul sens al cuvîntului, iniţial un buletin comercial care circula printre negustorii din Anvers şi Veneţia, a fost Nieuwe Tijdinghen, publicat în Olanda anului 1605. În afara ştirilor comerciale, acesta conţinea şi comentarii socio-politice, precum şi primele ştiri externe, avînd în vedere faptul că negustorii olandezi ce călătoreau în mod frecvent erau un fel de „corespondenţi în străinătate”, care aduceau o mare cantitate de informaţii din ţinuturi îndepărtate.
Curând, în Amsterdam au mai fost înfiinţate şi alte ziare olandeze. Numite corantos („ştiri curente”), acestea apăreau zilnic sau săptămânal, numai în olandeză până în anul 1620, când au început să fie traduse în engleză şi franceză. Un an mai târziu, la Londra, un papetar, pe nume Thomas Archer, a editat un ziar, dar întrucât nu deţinea o licenţă pentru difuzarea ştirilor, acesta a fost arestat.
Un coleg al lui Archer, Nathaniel Butter, a obţinut o licenţă, devenind astfel „părintele jurnalismului englez”. Pe data de 24 septembrie 1621, el a tipărit versiunea engleză a unui ziar olandez, sub numele „Corante sau ştiri din Italia, Germania, Ungaria, Spania şi Franţa”. Acest secol a marcat apariţia ziarelor în numeroase ţări: au fost înfiinţate primele jurnale în Austria (1620), Danemarca (1634), Italia (1636), Suedia (1645) şi Polonia (1661).
Secretele lui Lovendal


sâmbătă, 16 mai 2015

Libertatea de opinie



Libertatea de opinie este pusă în pericol nu de terorism, ci de cei care pretind că luptă împotriva terorismului! Supremaţia Big Brother!

Sambata 16 Mai 2015 
  big-brotherUnul dintre lucrurile care merită admirat la Occident este acela al libertăţii de exprimare. Şi ăsta e un lucru al naibii de bun: să-ţi poţi exprima liber opinia, fără să-ţi fie frică că vreo autoritate ar sări la gâtul tău. De asemenea, în Occident există o societate civilă foarte puternică care se opune oricăror încercări ale guvernului de a suprima libertatea de opinie. Pentru că trebuie să recunoaştem că oriunde în lume, guvernele au tendinţa “naturală” de a suprima din libertatea de exprimare. Şi pentru asta, ele aduc în discuţie spectrul terorismului. Reţineţi însă un lucru: libertatea de opinie este pusă în pericol nu de terorism, ci de cei care pretind că luptă împotriva terorismului!
Într-un articol foarte bun de pe site-ul firstlook.org, aflăm mai multe despre acest subiect. Autorul se referă la guvernul britanic, care, în noile măsuri de luptă împotriva terorismului, se atinge grav de libertatea de exprimare. Iată ce declară prim-ministrul britanic David Cameron:
De prea mult timp, am fost o societate tolerantă şi pasivă, spunându-le cetățenilor noștri că atâta timp cât se supun legii, noi îi vom lăsa în pace. Nu-i de ajuns pentru cetăţeni doar să respecte legea; ei trebuie să se abțină în a crede sau în a exprima ideile care displac guvernului Majestății Sale.
Cum vă sună spusele premierului britanic? Ceva de genul: “Dacă nu credeţi în ceea ce credem noi, atunci taceţi din gură!” Un fel de căluş la gură, un început de dictatură…
Amenințările la adresa libertății de exprimare pot veni dintr-o mulțime de locuri. Dar acum, cea mai mare amenințare a idealurilor de exprimare liberă în Occident nu vine de la musulmanii radicali sau de la terorişti, ci de guvernele occidentale care pretind că luptă împotriva terorismului. Guvernele din Marea Britanie, Australia, Franța, Noua Zeelandă sau Canada au o dorință foarte mare în a reduce libertățile cetăţenilor, pentru a-i “proteja”: astfel, orice poate deveni infractor dacă îşi expune ideile “radicale” pe Internet. 
Din păcate, scriitorul George Orwell a intuit în 1948 foarte bine viitorul atunci când a scris celebrul său roman SF “1984″, în care “Big Brother” pune stăpânire deplin pe destinul oamenilor…
P.S. Sper că nu am să aud comentarii că şi site-ul firstlook.org e un site finanţat de Kremlin!
Secretele lui Lovendal


duminică, 10 mai 2015

Masina de dilatare a timpului



O invenţie incredibilă: maşina de dilatare a timpului! Astfel, am putea scăpa de infractorii periculoşi “suspendându-i în timp”…

Sambata 09 Mai 2015 / 150 vizualizari / Fara comentarii

  masina timpului 3Scriam anul trecut un articol despre un fizician care e pe cale să construiască o maşină a timpului cu ajutorul laserului: Nu e SF: un fizician e pe punctul de a construi o maşină a timpului! Călătoria în timp e posibilă cu ajutorul laserului! Fizicianul, pe nume Dr. Ron Mallett, s-a gândit la o maşină a timpului în care există un laser inelar ce ar putea fi folosit pentru a îndoi “spațiul-timpul” într-o buclă prezent-viitor-și înapoi la trecut. Şi asta pentru că, în conformitate cu teoria lui Einstein, lumina afectează gravitaţia, iar gravitaţia influenţează, la rândul ei, timpul.
În acest articol, vă vom prezenta o altă invenţie care produce o dilatare a timpului, realizată de inventatorul Wasfi Alshdaifat. Brevetul a fost depus de acesta în 2013, se intitulează “Maşină de compresie a spaţiului şi de dilatare a timpului” şi poate fi găsit AICI. Citez din brevet:
O metodă pentru a face o maşină pentru compresia spațiului şi dilatarea timpului, în funcție de principiile cunoscute ale contractării spațiului și dilatării timpului, pe baza presupunerii spațiul și timpul sunt unde ondulatorii. Dacă cele 3 dimensiuni ale spaţiului sunt comprimate, cea de-a patra dimensiune a timpului, care este verticală pe spațiu, este dilatată, astfel încât frecvența undelor timpului descreşte.
Şase fețe ale unui con, realizate dintr-o concentraţie foarte mare de straturi de raze gamma, sunt create, emiţând astfel raze printr-un set de lentile convexe, pentru a crea conul respectiv. Razele gamma ce trec prin con sunt reflectate de oglinzi concave, în timp ce întreg conul este comprimat de spațiul curbat, prins între magneți cu poli similari. Astfel timpul se dilată.
Maşina de dilatare a timpului este alcătuită din:
- 6 seturi de raze gamma;
- 6 seturi de lentile convexe;
- 6 seturi de oglinzi concave;
- 6 magneţi;
- un circuit hidraulic;
- 6 baze ajustabile;
- o unitate electronică de control.
Interesant e faptul că inventatorul a găsit câteva aplicaţii ale acestei maşini:
* alimentele pot fi conservate foarte mult timp prin această metodă. De exemplu, un cozonac cald scos din cuptor de 5 minute poate fi menţinut în această stare timp de ani sau zeci de ani, dacă este “suspendat” în timp;
* persoanele rănite grav în accidente – sunt “îngheţate în timp”, pentru ca starea lor de sănătate să nu se agraveze şi să ajungă în timp la spital;
* unii infractori periculoşi pot fi şi ei “îngheţaţi în timp” pentru o bună perioadă de timp, astfel încât societatea se curăţă de asemenea elemente negative.
Secretele lui Lovendal


vineri, 8 mai 2015

Padure

 
Frumuseţe trecută

Frumoas-ai fost pădurea mea
Dar, împărţită-n loturi,
Azi nu mai am ce admira
---Click pe poză---

joi, 7 mai 2015

Mihail Kogalniceanu(1817-1891)


Cand m-am angajat in 1966, doamnele cu care lucram in birou criticau pe Mihail Kogalniceanu ca, a lasat un caiet in  care a notat 300 de femei cu care s-a culcat!
Se mirau ca, asa urat cum era, mic, gras, cu burta, cu ochelari si chel a avut succes la femei. Si femeile si atunci isi inselau barbatii.El a fost langa Cuza cand s-a facut Unirea (Cuza a avut numai o amanta), a semnat Declaratia de Independenta alaturi de regele Carol 1 dupa terminarea razboiului si cand mai avea timp de femei?
Dar eu acum il reevaluez ca diferenta de la 300 din caietul lui, care il face de ras, pana la Darius Valcov cu 5000 de femei chiar cate 2 pe noapte, este uriasa.
Asa ca l-am scos din memorie pe Mihail Kogalniceanu, daca vreti acordati-i dvs. credit ca, a scris numai pe cele mai, cele. Si restulll... nu le-a mai trecut?
Si-a facut un renume fals pentru ca atunci cand se vorbea de barbati afemeiati, niciodata nu era ratat numele lui Kogalniceanu din discutie, dar asta era acum 50 de ani, acum lucrurile au evoluat si se lucreaza la foc continuu si la dublu....:)))

marți, 5 mai 2015

YEMEN


Conflictul din Yemen: Sapte intrebari si sapte raspunsuri

   
Conflictul din Yemen: Sapte intrebari si sapte raspunsuriFoto: Hepta.ro
Conflictul sangeros dezlantuit in Yemen reflecta tensiuni mai mari in Orientul Mijlociu instabil, care ii aduce fata in fata pe aliatii Statelor Unite si pe militiile sustinute de Iran.
Haosul din tara saracita a zadarnicit lupta dusa de SUA impotriva unei divizii cheie a gruparii teroriste al Qaida, care a exploatat vidul de putere, in incercarea de a-si extinde influenta, subliniaza o analiza CNN, in care sunt prezentate punctele cheie din Yemen, pe masura ce luptele continua.

Care este miza?

Conflictul din Yemen este vazut de multi in pericol de a deveni un razboi intre Arabia Saudita dominata de sunniti si Iranul in care siitii sunt majoritari. O coalitie condusa de sauditi, aliati cu Statele Unite, a intreprins atacuri aeriene impotriva militiilor Houthi, care sunt aliniate cu Iranul.

De asemenea, Yemenul este casa ramurii al Qaida din Peninsula Arabica, considerata de oficialii serviciilor secrete americane a fi cea mai periculoasa ramura a retelei teoriste.

Cum a inceput razboiului?

Militiile Houthi, care s-au ciocnit de repetate ori in trecut cu fortele guvernamentale yemenite, au inceput sa preia controlul unor parti ale capitalei Sana'a, in luna septembrie, culminand cu capturarea palatului prezidential, in luna ianuarie.

Presedintele Abdu Rabu Mansour Hadi, sustinut de Arabia Saudita, a scapat de arestul la domiciliu, indreptandu-se catre un oras din sudul tarii.

Yemen, iadul pe pamant: SUA s-au saturat sa priveasca - Ce decizie a luat administratia Obama

Ce s-a intamplat in razboi?

Coalitia saudita a lansat atacuri aeriene in valuri, impotriva fortelor Houthi. Mai mult de 1.000 de persoane au fost ucise in lupte, in ultima luna, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Inrautatirea conflitului a facut ca mii de oameni sa-si paraseasca locuintele.

Spitale, scoli si moschei au fost lovite de atacuri aeriene si de bombardamente, potrivit ONU. Insa, in acest haos creat, militiile Houthi inca se afla in capitala si au castigat teren in unele zone.

S-a incheiat?

Nu, in ciuda anuntului de marti al Arabiei Saudite ca isi incheie campania aeriana initiala, dupa ce si-a atins obiectivele. Ziua urmatoare, fortele saudite au lovit cateva zone din Yemen cu o noua runda de atacuri aeriene, dupa ce Houthis au atacat o brigada de armata yemenita.

Armata saudita a transmis ca va continua atacurile pentru a-i impiedica pe luptatorii Houthi sa duca la indeplinire operatiuni viitoare. Presedintele Hadi, care a parasit Yemenul la inceputul atacurilor aeriene, se afla in continuare in afara tarii.

Cum a afectat conflictul Statele Unite?

Agravarea crizei a erodat puternic raza de actiune a Statelor Unite in Yemen. Guvernul american, alaturi de alte tari occidentale, si-a retras angajatii din ambasada din Sana'a, in luna februarie. Acestia au fost urmati de fortele americane de operatiuni speciale care mai ramasesera si care au plecat in luna martie.

Retragerea acestor forte, care au antrenat trupele yemenite si erau pregatite sa conduca operatiuni de contraterorism, a slabit lupta Statelor Unite cu ramura al Qaida din Yemen.

Yemenul cuprins de haos: Trupe straine pe sol, rebelii au capturat palatul prezidential din Aden

Ce se poate spune despre teroristi?

Aceasta din urma a cautat sa profite de pe urma conflictului, lansand noi ofensive, inclusiv o evadare din inchisoare, care ar fi dus la eliberarea unui numar mare de militanti al Qaida. Gruparea terorista este un dusman atat al militiilor Houthi, cat si al guvernului, astfel ca angajarea acestora in conflict este salutata de al Qaida.

Ca sa complice lucrurile, rivalii al Qaida, Statul Islamic, a revendicat bombardamentele din luna martie care au provocat moartea mai multor persoane la moschei frecventate de Houthi in Sana'a.

Ce se intampla mai departe?

Ceea este clar este ca violentele continua. Sauditii si militiile Houthi declara public ca este nevoie de depasirea conflictului, insa ramane neclar daca cele doua parti pot ajunge la vreun acord. Arabia Saudita si aliatii sai transmit ca vor sa aduca "securitatea si stabilitatea prin stabilirea unui proces politic".

Militantii Houthi au cerut reluarea negocierilor sponsorizate de ONU, "insa doar dupa o incetare completa a atacurilor". Intre timp, civilii yemeniti raman prinsi in schimbul de focuri.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.